Nita Andreea Roxana

Serban Antonia Eliana

• Pinatubo sau Muntele
Pinatubo este un vulcan activ de
pe insulele Filipine, mai precis
in regiunea centrala a
insulei Luzon.
• Azi vulcanul are o inaltime de
1486 m, iar inainte de eruptia
din 1991 vulcanul masura 1745
m inaltime.
• Asezarea vulcanului fiind la
93 km de Manila si 26 km
de Angeles, gasindu-se la
granita dintre provinciile
Zambales, Bataan si Pampanga.
• Pinatubo face parte dintr-un lant de vulcani, care se întinde de la
capatul vestic al insulei Luzon.
Regiunea vulcanului este o regiune de subductie care s-a format prin
scufundarea placii euroasiatice sub placa filipinelor în lungul faliei
sau crapaturii Manila, unde s-a creat posibilitatea alimentarii cu
magma din profunzime.
• Denumirea „Pinatubo” provine din limba samabal si tagalog (limbi ce
provin din Indonezia) si înseamna „a lasa sa creasca” denumire care este
asociata cu eruptia din anii 1500 când s-a putut observa cresterea vulcanului.
• Vârful sau atingea înainte de eruptia din 1991 o înaltime de 1745 m, dar din cauza
altitudinii ridicate a regiunii, se ridica numai cu 600 de deasupra podisului înconjurator, si
depasea numai cu 200 de m vârfurile înconjuratoare, de care era ascuns. Locuitorii
bastinasi „aeta” (sau „negrito”) au trait mai multe secole la poalele si pe versantii
vulcanului, unde s-au refugiat din fata colonistilor spanioli.
• Ocupatia lor principala fiind vânatul si culesul de fructe si plante salbatice care le
asigurau si o mobilitate, prin care se explica faptul ca au reusit sa supravietuiasca. Pe
versantii vulcanului înainte de eruptia (1991) care este considerata ca o catastrofa naturala
istorica, au trait în sate raspândite cca. 30 000 de locuitori. Jungla deasa favorizata de
ploile abundente (precipitatii cu ca. 4000 mm/an) aduse de muson, acoperea o mare parte
a versantilor vulcanului, acest desis era favorabil vânatului, zonele defrisate aveau un sol
vulcanic deosebit de roditor favorabil agriculturii. Astfel în regiunea înconjuratoare pe o
raza de 40 de km traia o jumatate de milion de oameni, cu localitatile mai importanta
„Angeles” (150 000 loc.) si „Clark Air Base” (20 000 loc.).
• Mai multe râuri importante izvoresc din regiunea vulcanului ca de exemplu
Bucao, Santo Tomas, Maloma, Tanguay si Kileng. Inainte de eruptie (1991)
aceste rauri au reprezentat un ecosistem important, însa eruptia amintita a
închis unele vai cu piroclaste, astfel în prezent unele râuri sunt blocate prin
sedimente formându-se „lahare”, unele studii au ajuns la concluzia ca
regiunea are nevoie de cel putin 15 ani ca sa se poata reface.
• Despre vulcan nu s-au gasit izvoare istorice scrise, date din trecut s-au aflat
numai de la locuitorii mai în vârsta aeta care povestesc cele auzite de la
parinti si anume ca în tinutul a fost o regiune geotermala (cu izvoare
fierbinti) având loc uneori explozii mai mici. Din punct de vedere geologic
vulcanul este mai bine cercetat dupa eruptia din 1991.
• Pană în anul 1991 vulcanul era considerat un vulcan stins. Cand spaniolii
în anul 1565 cuceresc insula, insularii se refugiaza pe vulcan care era pe
atunci impadurit. Ultima eruptie a vulcanului a avut loc la 12
iunie 1991 dupa o perioada de liniste care a durat 611
ani, eruptia din 1991 a fost una dintre cele mai puternice eruptii vulcanice
.
• La data de 16 iulie 1990 s-a produs pe insula Luzon un cutremur cu o
intensitate de 7,8 grade pe scara Richter. Cutremurul a avut epicentrul la 100
km distanta în nordul vulcanului. Vulcanologii sunt de parere ca acest
cutremur ar fi cauzat eruptia ulterioara din 1991, lucru care azi este
controversat.
Dupa cutremur, la 2 saptamâni a început vulcanul sa fumege (fenomen
produs prin sublimarea gazelor fierbinti). Oamenii de stiinta care au
examinat vulcanul considera cauza fenomenului o alunecare mica de teren,
fara nici o legatura cu intensificarea activitatii vulcanice.
• La data de 15 martie 1991 localnicii sesizeaza în zona de nord vest a
vulcanului un cutremur de intensitate mica, care creste în perioada
saptamânilor urmatoare, care creeaza certitudinea unei activitati
vulcanice.
La data de 2 aprilie se produce eruptia, la început o explozie freatica
cauzata de contactul magmei fierbinti cu pânza de apa freatica care
apare sub forma de vapori fierbinti de apa, formându-se în apropierea
piscului o crapatura lunga de 1,5 km.
• In urmatoarele doua saptamâni, au loc eruptii mai mici de cenusa
vulcanica, seismografele înregistrând sute de cutremure. Prin metoda
carbonului radioactiv, au fost gasite resturi de lemn carbonizat provenit
de la eruptiile vechi care au avut loc cu 5 500, 3 500 si 500 de ani în
urma.
• Hartile geologice indica de asemenea straturile de lahar rezultate din
activitatea vulcanica de odinioara. Activitatea vulcanului în lunile
aprilie si mai se intensifica, masuratorile indica cresterea bioxidului de
sulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, aceasta emanatie de SO2
scade apoi brusc, vulcanologii presupun ca este blocata calea magmei
spre suprafata, ceea ce creeaza pericolul de explozie. La data de 3 iunie
are loc eruptia de magma precedata de o explozie puternica cu o
coloana de 7 km înaltime de cenusa la data de 7 iunie 1991.
• Multumita unei prognoze facuta din timp, au fost evacuati zeci de
mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste masuri au murit din
cauza eruptiei 875 de oameni, regiunea fiind inundata cu scurgeri
de piroclaste, gaze fierbinti, lava si cenusa vulcanica.
• O alta urmare a eruptiei a fost formarea unei ceti cu continut in acid
sulfuric, scaderea temperaturii in medie cu 0,5 °C si reducerea
stratului de ozon atmosferic
• Urmarile eruptiei au fost observate la distante enorme de vulcan,
aerosolii ajungand în stratosfera, lucru care nu s-a mai intamplat de
la eruptia vulcanului Krakatau din anul 1883.
 EVACUAREA POPULATIEI
 Apropierea unei explozii mari era evidenta, prin observatiile facute US Geological
Survey care colabora cu institutul geologic local. O alarma falsa ar fi dus la
discreditarea în rândul populatiei a unor alarme ulterioare. Au fost definite trei zone de
evacuare a populatiei, zona cea mai interna avea o raza de 10 km împrejurul
vulcanului, zona doua de 20 km, iar a treia zona între 20 si de 40 km. In prima si a
doua zona traiau ca. 40 000 de locuitori, în timp ce în zona a treia un numar de 331 000
de oameni. Au fost stabilite 5 grade de alarma, gradul 1 în cazul unei activitati sismice
reduse, iar gradul 5 era în timpul eruptiei principale.
• Au fost zilnic date stari de alarma, fiind anuntata numai populatia
din zona afectata, anunturile se faceau prin presa, radio si
televiziune ca si prin alte organizatii neguvernamentale. Multi
dintre locuitorii aeta care traiau pe versantii lui Pinatubo au parasit
benevol satele lor la primele explozii din aprilie. Acesti localnici s-
au adunat într-un sat situat la 12 km de vulcan, iar când exploziile
se intensifica se retrag mai departe, unii din aeta sau mutat de noua
ori în doua luni.
Primele evacuari oficiale au început din prima zona la data de 7
aprilie, urmat de zona doua la 7 iunie alarma fiind de gradul 4. La
data de 14 iunie a fost dat alarma de gradul 5, fiind evacuata si zona a
treia. Inainte de 15 iunie au parasit regiunea un numar de 60 000 de
oameni de pe un teritoriu cu raza de 30 de km. Cei mai multi au
primit adapost pentru un scurt timp în Manila si Quezon City, 30 000
de exemplu au locuit în corturi pe stadionul Amoranto din Quezon
City.
Agricultura a avut de asemenea de suferit de pe urma eruptiei, sute de
kilometri pătrati au devenit infertile, nimicind posibilitatea refacerii
terenurilor agricole, care atrage după sine ruinarea taranilor
izbucnind foametea in regiune.
 Doua baze militare ale SUA existente iîn regiune,
Subic Bay Naval Base aflat la 75 km, iar Clark Air Base la
40 km depărtare de vulcan au suferit serios de pe urma
eruptiei, fiind cedate guvernului filipinez.

Clark Air Base