CALITATEA VIEŢII DE MUNCĂ

I. Declaraţia universală a drepturilor omului

Pactul internaţional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale
Carta Socială Europeană
I.Declaraţia universală a drepturilor omului (adoptată de
Adunarea Generală a ONU la 10 septembrie 1948)
 Art. 23. Orice persoană are dreptul la muncă, la
libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi
satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea
împotriva şomajului. Toţi oamenii, fără nicio
discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă
egală. Orice om care munceşte are dreptul la o
retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i
asigure, atât lui cât şi familiei sale, o existenţă
conformă cu demnitatea umană, şi completată, la
nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
 Art.25. Orice om are dreptul la un nivel de trai care
să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei
sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa,
îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale
necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj,
boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în
celelalte cazuri de pierdere a mjiloacelor de
subzistenţă, în urma unor împrejurări independente
de voinţa sa.
II. Pactul internaţional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale (adoptat de
Adunarea Generală ONU în 1966, intrat în
vigoare în 1976, ratificat de România în 1974)
 Art.6.1. Statele părţi la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă, ce cuprinde
dreptul pe care îl are orice persoană de a
obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa
printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi
vor lua măsuri potrivite pentru garantarea
prezentului drept.
 Art.7. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe
care-l are orice persoană de a se bucura de condiţii de
muncă juste şi prielnice care să asigure îndeosebi:
a) remuneraţia care asigură tuturor muncitorilor cel puţin:
i) un salariu echitabil şi o remuneraţia egală pentru o
muncă de valoare egală, fără nicio distincţie; în special
femeile trebuie să aibă garanţia că condiţiile de muncă
ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care
beneficiază bărbaţii şi să primească aceeaşi remuneraţie
ca ei pentru aceeaşi muncă;
ii) o existenţă decentă pentru ei şi familia lor (...)
b) securitatea şi igiena muncii;
c) posibilitatea egală pentru toţi de a fi
promovaţi în munca lor la o categorie
superioară adecvată, luându-se în considerare
numai durata serviciilor îndeplinite şi
aptitudinile;
d) odihna, timpul liber, limitarea raţională a
duratei muncii şi concediile periodice plătite,
precum şi remunerarea zilelor de sărbătoare.
III. Carta Socială Europeană (adoptată în 1996, intrată în
vigoare în 1999, ratificată de România în 1999).
Partea I
1. Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-şi
câştiga existenţa printr-o muncă liber-întreprinsă.
2. Toţi lucrătorii au dreptul la condiţii de muncă echitabile.
3. Toti lucrătorii au dreptul la securitate şi igienă în muncă.
4. Toţi lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă, care să
le asigure, lor şi familiilor lor, un nivel de trai satisfăcător.
18. Cetăţenii uneia din părţile contractante au dreptul de a
exercita orice activitate lucrativă pe teritoriul unei alte
părţi contractante, pe picior de egalitate cu cetăţenii
acesteia din urmă, sub rezerva restricţiilor motivate de
raţiuni serioase cu caracter economic sau social.
 Partea a II-a
Art.1. Dreptul la muncă.
În vederea exercităţii efective a dreptului la muncă, părţile
se angajează:
1. să recunoască drept unul din principalele obiective şi
responsabilităţi, realizarea şi menţinerea nivelului cel mai
ridicat şi stabil posibil al locului de muncă şi realizarea
unui loc de muncă cu normă întreagă;
2. să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului
de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă.
3. să stabilească sau să menţină servicii gratuite de
angajare pentru toţi lucrătorii;
4. Să asigure sau să favorizeze orientarea, formarea şi
readaptarea profesională corespunzătoare.
 Art.2. Dreptul la condiţii de muncă echitabile
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la condiţii de muncă
echitabile, părţile se angajează:
1. să fixeze o durată rezonabilă a timpului de muncă zilnic şi
săptămânal, săptămâna de lucru trebuind să fie redusă treptat în
măsura în care creşterea productivităţii şi ceilalţi factori relevanţi o
permit;
2. să prevadă zile de sărbătoare plătite;
3. să asigure acordarea unui concediu anual plătit de minimum patru
săptămâni;
4. să elimine riscurile inerente ocupaţiilor periculoase sau insalubre şi,
atunci când aceste riscuri nu au putut fi eliminate sau suficient reduse,
să asigure lucrătorilor angajaţi în astfel de ocupaţii, fie o reducere a
duratei muncii, fie concedii plătite suplimentar;
5. Să asigure un repaus săptămânal care să
coincidă, în măsura în care este posibil, cu ziua
săptămânii recunoscută ca zi de repaus prin
tradiţia sau uzanţele ţării sau regiunii;
6. Să asigure ca lucrătorii să fie informaţi în scris
(...) asupra aspectelor esenţiale ale contractului
sau relaţiilor de muncă;
7. Să asigure ca lucrătorii ce desfăşoară o muncă
de noapte să beneficieze de măsuri ce ţin cont de
natura specială a acestei munci.