Metodologia didactică în

învăţământul de tip incluziv

Modul 4
 Strategia didactică
• ansamblul de:
– concepţii,
– decizii,
– tehnici de lucru,
– procedee de acţiune şi
– operaţii
• vizează
– funcţionalitatea,
– optimizarea şi
– modernizarea componentelor structurale ale procesului de învăţământ,
• în acord cu finalităţile generale ale învăţământului şi ale educaţie

Prin strategia didactică, profesorul încearcă să transpună
continuturile instruirii într-o modalitate personalizată

• Tipul de experienţă de învăţare

• Sistemul metodologic,
• Sistemul mijloacelor de învăţământ
• Forma de organizare a activităţii elevilor
 Metodologia didactică
• ansamblul metodelor şi procedurilor utilizate în procesul
de instruire având la baza o concepţie unitară cu privire
la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l
guvernează.

• Vizează:
– Modalitatea în care cunoştinţele sunt transmise, asimilare,
aprofundate şi transferate la nivelului altor conţinuturi;
– Modalitatea de formare şi dezvoltate a abilităţilor intelectuale şi
practice;
– Stabilirea nivelului de performantă, respectiv modalitatea de
control a dobândirii cunoştinţelor, a formării de abilităţi şi
competenţe intelectuale şi practice a unor calităţi intelectuale şi
morale.
– Identificarea posibilităţilor de valorificare şi dezvoltare.
 Procedee didactice
• metoda presupune o suită de procedee didactice ordonate în mod
logic

• Procedeul didactic este o componentă a metodei didactice,

• un instrument de aplicare concretă şi coerentă a metodei,
• reprezintă o tehnică de execuţie a acţiunii de instruire

• Între procedeul didactic şi metoda pe care se sprijină se stabileşte o

relaţie flexibilă şi dinamică,
– prodedeul poate deveni metodă, iar metoda poate deveni procedeu în
cadrul activităţii de instruire
– într-o activitate didactică clasică de 50 de minute sunt utilizate 1-2
metode şi unul sau mai multe procedee didactice,
– diferenţele dintre cele două (metodă şi procedeu) sunt sesizabile în
cadrul proiectării şi realizării activităţilor didactice
 Sisteme metodologice
• metodele şi procedeele didactice nu se
utilizează izolat, ci sunt integrate în sisteme
metodologice, proiectate în viziune sistemică

• Sitemul metodologic - un ansamblu coerent de

metode şi procedee didactice în care se
stabilesc relaţii şi compensări reciproce şi care
acţionează complementar şi convergent într-o
anumită situaţie de învăţare
 Taxonomii ale metodelor
1. din punct de vedere istoric:
• metode didactice clasice sau tradiţionale (expunerea, conversaţia,
exerciţiul, demonstraţia)
• metode moderne (problematizarea, expunerea însoţită de mijloace
tehnice, modelarea, algoritmizarea, instruirea programată, experimentul,
studiul de caz, etc).

2. în funcţie de criteriul principal de expunere a cunoştinţelor:

a. metode verbale
• metode intuitive (bazate pe observaţia directă, concret-senzorială a
obiectelor şi fenomenelor realităţii sau a subsistemelor acestora)
sau
• metode de comunicare orală
– metode expozitive (povestirea, expunerea, prelegerea, explicaţia, descrierea)
– metode interogative (conversaţia euristică)
– metode care presupun discuţii şi dezbateri (problematizarea, brainstorming-
ul, studiul de caz)

b. metode bazate pe contactul cu realitatea (demonstraţia, modelarea,

experimentul)
3. după gradul de angajare a elevilor în cadrul lecţie
– metode expozitive sau pasive (expunerea, explicaţia, lectura didactică)
–
.
metode activ-participative (ştiu-vreau să ştiu- am învăţat, metoda
ciorchinelui, Philip 6X6, cubului etc)

4. după forma de organizare a muncii:

– metode individuale
– metode de predare-învăţare în grupuri de elevi (omigene sau eterogene)
– metode frontale
– metode combinate.

5. după funcţia didactică principală:

– metode de predare şi comunicare
– metode de fizare şi consolidare
– metode de verificare şi apreciere a rezultatelor activităţii şcolare

6. în funcţie de axa de învăţare prin receptare (învăţarea mecanică)- învăţarea

prin descoperire (învăţarea conştientă):
– metode bazate pe învăţarea prin receptare-expunere, demonstraţia cu
caracter expozitiv;
– metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate (conversaţia
euristică, observaţia dirijată, instruirea programată, studiul de caz);
– metode de descoperire propriu-zisă (observarea independentă, exerciţiul
euristic, ezolvarea de probleme, brainstorming-ul).
 Strategii de organizare şi structurare a
materialului informaţional
• Organizarea materialului presupune gruparea informaţiilor
relevante în categorii şi structuri asigurând astfel o mai bună
procesare, stocare şi reactualizare a informaţiei.

• Strategii recomandate în invatamantul de tip incluziv

– Extragerea ideilor principale dintr-un text dat şi ordonarea acestora;
– Realizarea unei scheme a conţinutului informaţional pe baza unor relaţii
existente între idei:
• Cauză-efect
• Subordonare
• Ordine cronologică, etc
– Organizarea materialului informaţional sub forma unor reprezentări
grafice:
• Hărţi,
• Grafice,
• Tabele,
• Schiţe
• Matrice, etc
– Rezumatul textului cuprinzând ideile principale, exemple relevante,
cuvinte cheie
 Compararea prin contrast a informaţiilor
• Recomandată pentru a ilustra grafic diferenţele dintre două sau
mai multe concepte
• Realizarea se face prin trei modalităţi:
– Coloane,
– Matrice,
.

– Diagrame Venn.
 Organizarea ierarhică
• Coloane
Diagrame Arbore

• Reţea
Diagrame secvenţiale (Continuum Chart)

• Hărţile Fishbone
Hărţile paianjen (Spider maps)
Harta semantică
• .
 Studiu individual
Cunoscând elementele componente
esenţiale ale strategiilor de instruire,
proiectaţi strategii didactice alternative
pentru o lecţie de predare diferenţiată,
având în vedere următoarele criterii de
personalizare:
• Nivelul de pregătire al elevilor
• Particularităţile clasei de elevi şi în special al
copiilor cu CES incluşi la nivelul clasei
• Tipul de experienţă de învăţare
• Formele de organizare a activităţii elevilor