Programului special de revalorizare a formării inițiale de asistent

medical generalist. dobândită anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru

absolvenții învățământului postliceal sanitar

MODULUL: COMUNICARE PROFESIONALA

NR. ORE: 120 din care
16 ore teorie
26 ore elaborare portofoiu
72 ore invatamint practic
6 ore evaluare
 Comunicarea
Ce este comunicarea?
 Comunicarea este un element de bază al existenţei umane
fără de care aceasta nu s-ar derula , ea acţionând ca
intermediar între noi şi ceilalţi, dar şi ca oglindă, îndeplinind
importanta funcţie de control. Comunicarea reprezintă
schimbul de informaţii, în timp ce relaţia de comunicare cu
mediul înconjurător este cea mai importantă condiţie pentru
sănătatea psihică.

 Comunicarea presupune interacţiune socială, prin intermediul

modurilor de comportare înnăscute sau dobândite, precum şi
existenţa unor semnale verbale sau nonverbale care sunt
emise şi recepţionate, conştient sau inconştient
Orice comunicare presupune o structură precisă ce cuprinde 6
elemente de bază :

emiţătorul, cel de la care porneşte

 1.EMIŢĂTORUL 1.
iniţial comunicarea,
2. MESAJUL 2. mesajul fie el verbal, non-verbal,
direct sau indirect
3. CANALUL 3. receptorul, cel care recepţionează
4. RECEPTORUL mesajul.
Pe parcursul comunicării, partenerii
5. RĂSPUNSUL ( îşi pot schimba rolurile receptorul
CONEXIUNEA devenind emiţător şi invers.
De cele mai multe ori se interpun
INVERSĂ) între emiţător şi receptor o serie de
6. FACTORII factori perturbatori, tocmai de
aceea, pentru asigurarea unei
PERTURBATORI comunicări eficiente nedistorsionate,
se impune ca:
emiţătorul:

să cunoască resursele .
de receptare ale
mesajul:
receptorului şi să
să fie clar, explicit;
folosească un limbaj
să fie
expresiv, accesibil
convingător,adecvat,
acestuia;
obiectiv; receptorul:
să-i ofere mesaje pe
să fie concis, complet, să fie receptiv;
care să le înţeleagă;
de calitate;
să fie interesat;
să-i ofere elemente
să aibă un suport
suplimentare de să fie flexibil
adecvat conţinutului
înţelegere a
mesajului.
 Nivelurile comunicarii umane

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci

niveluri relativ distincte:
1. Comunicarea intrapersonala este comunicarea în si catre sine. Fiecare
fiinta umana se cunoaste si se judeca pe sine, îsi pune întrebari si îsi raspunde,
astfel ca aceasta comunicare cu propriul forum interior devine o sursa de
echilibru psihic si emotional.
2. Comunicarea interpersonala
este comunicarea între oameni.

 Obiectivele acestei comunicari sînt extrem de multiple si complexe:

cunoasterea celor de lânga noi, crearea si întretinerea legaturilor umane,
persuadarea interlocutorului, recunoasterea valorii personale, satisfacearea
nevoilor afective, de control si dominatie etc. Comunicarea interpresonala
directa presupune initierea de contacte personale nemijlocite si interactive
între oameni, pe cînd cea interpersonala indirecta are nevoie de mijloace si
tehnici secundare de punere în contact uman (scrierea, înregistrarile
magnetice sau transmisiile prin unde sau fibra optica).
 3. Comunicarea de grup se deruleaza în
Colectivitati umane restrînse, de maximum 11
persoane - echipe, familii, cercuri de prieteni,
colegii de redactii etc.

La acest nivel se asigura schimburi de

idei si emotii, se împartasesc
experiente si se cauta solutii de
rezolvare a problemelor, se iau decizii si
se aplaneaza conflicte.
4. Comunicarea publica îsi are radacinile în
retorica antica.
Discursul public nu viza doar transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea opiniilor si actiunilor
publicului, influentarea sentimentelor acestora. Eficienta unei astfel de comunicari se afla
deopotriva în mîinile oratorului si ale publicului sau. Marcus Fabius Quintilianus a fost primul
profesor public de retorica la Roma si, totodata, dascalul fiilor si nepotilor împaratului Domitian.
La retragerea sa din activitate a scris un compendiu în 12 volume, intitulat Institutio oratoria
(“Formarea vorbitorului în public”), din care transpare clar idea ca oratorul, pe lânga calitatile unui
om al legii, ale unui filosof si ale unui poet, trebuia sa mai posede si pe acelea ale unui bun actor.

În zilele noastre, “orice gen de cuvântare, expunere sau prezentare sustinuta de catre o persoana
direct în prezenta unui auditoriu, mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane,
este o forma de discurs public sau comunicare publica” conferinta, pledoaria, prelegerea,
comunicarea stiintifica, luarea de cuvînt, prezentarea unui rapor sau a unei dari de seama,
expunerea în fata unei comisii de examinare, prezentarea unui spectacol etc.).
5. Comunicarea de masa

se refera la “producerea si difuzarea

mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau
audiovizuale de catre un sistem mediatic

Institutionalizat catre un public variat si

numeros”.
Stabilirea unor relaţii comunicaţionale necorespunzătoare între parteneri determină atât
blocarea comunicării în ansamblu între cei doi, precum şi alterarea relaţiilor evidente prin
conduitele adoptate ulterior. Există o serie de modalităţi ineficiente de abordare care pot bloca
comunicarea sau chiar periclita relaţia dintre parteneri:
 Critica- evaluarea negativă a celeilalte persoane, a atitudinilor sau acţiunilor sale.
 Ex.: „ Tu eşti de vină.......”
 Etichetarea- folosirea etichetelor în caracterizarea unei persoane.
 Ex.: „ Toţi sunteţi insensibili.”, „ Ce prostie! Vorbeşti ca un ţăran.”
 Lauda evaluativă- a evalua în termeni generali o altă persoană.
 Ex.: „ Întotdeauna ai fost o fată bună! Nu-i aşa că mă laşi să copii de la tine?”
 Oferirea de sfaturi- a oferi soluţii la problemele celeilalte persoane.
 Ex.: „ Dacă aş fi în locul tău....”
 Folosirea excesivă sau nepotrivită a întrebărilor- întrebările închise sunt bariere
 sigure în calea comunicării.
 Ex.: „Regreţi cele întâmplate?”
 A da ordine- a ordona altei persoane ceea ce vrei tu să facă.
 Ex.: „ Fă ce spun eu!”, „ Ordinul se execută nu se discută!
 Ameninţări- ameninţare prin amintirea consecinţelor negative.
 Ex.: „ Încetează imediat, sau....”
 Moralizarea- a spune unei alte persoane ce ar trebui să facă.
 Ex. : „ Ar trebui să....”
 Abaterea- distragerea de la interesele celeilalte persoane.
 Ex.: „ Nu te mai gândi la asta. Hai să vorbim despre....”
 Argumentarea logică impusă- folosirea logicii în detrimentul factoriilor emoţionali.
 Ex.: „ Uite cum stau lucrurile....”
 La nivel individual:  La nivel organizaţional:
 Concluziile grăbite  Barierele în comunicare apar sub multe
feluri, cu diferite tipuri de zgomote în mod
 Prejudecăţile preponderent. Cu toate acestea, este adesea
 Stereotipurile adevărat că principala barieră a unui lanţ în
 Lipsa de cunoştinţe comunicare este neîndemânarea
 Dezinteresul persoanelor implicate.
 Dificultăţile de exprimare (psiho-fizice)  Motivele obişnuite sunt:
 Emoţiile  neacordarea sau neprimirea “feedback-ului”
necesar pentru transmiterea informaţiei,
prin acestea creându-se erori;
 neacordarea importanţei informaţiei sau
mesajului pentru că “nu este pentru mine”;
 netransmiterea informaţiei, întrucât necesită
efort.
Tehnici de manifestare a unei atitudini pozitive:

 ascultaţi ceea ce spune

interlocutorul şi arătaţi-i
acestuia că îl auziţi şi îl El
înţelegeţi; câştigă Pierdere Câştig
Câştig Câştig
 decideţi ce doriţi să
comunicaţi;
 comunicaţi, cât mai prompt Pierdere Câştig
Pierdere Pierdere
posibil, ceea ce gândiţi sau
simţiţi;
 spuneţi ceea ce doriţi să se
realizeze; Eu câştig

 fiţi precis şi priviţi

interlocutorul în ochi
Cum se poate creşte
asertivitatea?
 Ascultă ce spune celălalt
 Arată-i că l-ai auzit şi îl înţelegi
 Hotărăşte ceea ce vrei să spui
 Spune ceea ce gândeşti sau simţi cât mai
repede
 Spune ce ai vrea să se întâmple
 Nu uita să fii specific şi să-l priveşti în
ochi!
 COMUNICAREA CA PROCES

 COMPONENTELE COMUNICĂRII
MESAJ VERBAL MESAJ NON-VERBAL

CE SPUI
7%
CUM SPUI
43 %
CE ARĂŢI
50%

Studiile de specialitate arătă că numai 7% din efecte s-au

obţinut datorită conţinutului verbal al mesajului, în timp ce 38%
s-au datorat caracteristicilor vocii (inflexiuni, ton, calitate, viteza
de vorbire) şi expresiei faciale şi 55% limbajului trupului.
COMUNICAREA NONVERBALĂ
 Ne vom referi în cele ce urmează
mai ales în ceea ce priveşte postura
corpului , mişcările , gesturile şi
expresia facială. Unele din
afirmaţiile de mai jos ne ajută să ne
dăm seama cum procedăm atunci
când comunicăm cu ceilalţi:
 Cum stau şi cum mă mişc
deobicei
 Mă las pe un picior când vorbesc
unui mic grup de oamnei
 Îmi încrucişez picioarele când stau
şi vorbesc cu prietenii
 Când vorbesc mă apropii de
interlocutor şi îmi curbez spatele
 Atunci când vorbesc oficial mă aşez
în spatele unei mese sau a unui
birou
 Obişnuiesc să-mi legăn piciorul, să
bat tactul sau să-mi balansez
creionul când vorbesc
 Ştiu despre mine că am un tic
nervos mai ales când vorbesc
 Când vorbesc obişnuiesc să mă
plimb peste tot prin încăpere
tehnici şi abilităţi de comunicare eficace
 ÎNCREDEREA
INTERPERSONALĂ
 Încrederea determină
interesul ascultătorului şi
face mesajul mai credibil,
şi acest sens putem
spune că se
îmbunătăţeşte procesul
de comunicare. Un
manager se poate afla în
relaţia cu unul dintre
subordonaţii săi într-un
ciclu constructiv sau
distructiv al încrederii
interpersonale.
 PERCEPŢIA
Procesul prin care individul
selectează şi organizează
informaţia care provine
din mediu, astfel încât să-i
dea un sens.
Trebuie făcută deosebirea
dintre percepţie şi
senzaţie.
Percepţia este mult mai
complexă decât senzaţia.
ASCULTAREA ACTIVĂ
 Omul învaţă trei ani să vorbească şi o  Pentru ca procesul de ascultare să se
viaţă întreagă să asculte. poată derula în bune condiţii este
André Malraux necesară stabilirea unei atitudini fizice
şi psihice propice. Pentru aceasta
propunem următoarele şapte acţiuni:
1. concentrarea asupra ascultării
(înlăturarea altor gânduri sau preocupări)
2. rezistenţa la factorii externi care vă
distrag atenţia (spaţiu, timp, zgomot etc.)
3. crearea interesului faţă de ceea ce
Gradul de implicare urmează să ascultaţi
al ascultătorului Ascultarea activă
4. crearea de condiţii favorabile pentru
emitentul mesajului (zâmbet, gesturi şi
cuvinte de politeţe, contactul privirii,
Ascultarea socială
încuviinţarea din cap etc.)
5. conştientizarea ideilor preconcepute faţă
de cel care vorbeşte (sau faţă de mesaj)
6. controlarea emoţiilor în legătură cu cel
Ascultarea pasivă care vorbeşte (sau cu mesajul său)
7. stabilirea scopului ascultării.
Pentru asigurarea unei ascultări active şi eficace este necesar să respectaţi următoarele nouă
reguli:

 Urmăriţi acordul dintre limbajul nonverbal şi cel verbal al

interlocutorului.
 Concentraţi-vă asupra conţinutului mesajului.
 Ascultaţi pentru a înţelege mesajul, nu pentru a pregăti răspunsul.
 Suspendaţi evaluarea mesajului până la înţelegerea sa completă.
 Grupaţi ideile pentru a depista structura mesajului astfel încât să-l
puteţi reţine mai uşor.
 Rezumaţi mental mesajul sub forma unei schiţe a punctelor
principale.
 Luaţi notiţe din când în când pentru a vă ajuta în memorarea
mesajului, prevenirea distragerilor şi demonstrarea interesului faţă de
ceea ce vă spune interlocutorul.
 Nu anticipaţi ceea ce vorbitorul vrea să spună şi nu terminaţi
propoziţiile în locul lui.
 Nu adoptaţi comportamente nonverbale care denotă nerăbdare sau
plictiseală (verificarea ceasului, căscatul, privitul în altă parte, mişcări
necontrolate etc.)
Decalogul comunicării
1. Nu poţi să nu comunici.
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă
de sine.
3. A comunica presupune conştientizarea nevoilor
celuilalt.
4. A comunica presupune a şti să asculţi.
5. A comunica presupune a înţelege mesajele.
6. A comunica presupune a da feed-back-uri.
7. A comunica presupune a înţelege personalitatea
unei relaţii.
8. A comunica presupune a şti să-ţi exprimi
sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta conflictele.
10. A comunica presupune asumarea rezolvării
conflictelor.
Feedback
CE ESTE FEEDBACK-UL?
 Ca într-un sistem de rachete dirijate, feedback-ul ajută individul să afle dacă
comportamentul său a avut afectul scontat; îl informează dacă “nu a pierdut
ţinta” pe măsură ce încerca să-şi atingă obiectivele.
 Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât
în viaţa personală cât şi în viaţa profesională.
 FEEDBACK : Retroacţiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme
(biologice, tehnice etc.) în scopul menţinerii stabilităţii şi echilibrului lor faţă de
influenţe exterioare; retroacţiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate
inelară, lanţ cauzal închis.(conform D.E.X.)
 Feedback înseamnă a descrie altei persoane comportamentul acesteia şi
ceea ce aţi simţit ca reacţie la acest comportament.
 Feedback-ul trebuie să fie o reacţie la un comportament, mai exact, ceea ce ai
simţit TU în momentul în care ai interacţionat cu fenomenul!
 Feedback-ul este instrumentul cel mai performant prin care putem să
controlăm legătura între intenţie şi efect în comunicare, dar nu numai.
 Feedback înseamnă a avea o reacţie în legătură cu fenomenul respectiv .
 Feedback-ul este o reacţie cu scopul menţinerii echilibrului!
Ce nu este feedback-ul?
Pentru formator

 Feedback-ul nu este un sfat! Aceasta este cea mai mare

greşeala care se face. Mulţi dintre noi credem că dăm
feedback atunci când dăm sfaturi! Insă trebuie să înţelegem că
acest lucru nu reprezintă un feedback, întrucât nu reprezintă o
reacţie, fiind o teoretizare pe marginea unei situaţii, şi nici nu
atinge scopul feedback-ului -anume reglarea şi echilibrul
sistemului.
 Feedback-ul nu este sondare psihologică. Aceasta e o altă
greşeală, când facem pe experţii, nefiind nici momentul şi nici
cazul! De cele mai multe ori vom cădea în păcatul psihologului
amator, acela care vede dincolo de lucruri. Să nu uitam că
interlocutorul nu ne-a cerut să-i descifram intenţiile sau
motivaţia, ci vrea de la noi doar un feedback.
De unde vine puterea
feedback-ului?

1. Puterea feedback-ului vine din faptul că el poate

redresa, menţine o stare bună sau schimbă un
comportament. Feedback-ul îi permite celuilalt să
primească un răspuns vizavi de acţiunea lui.
Feedback-ul este constructiv când face referire
numai la acţiunea în sine şi nimic altceva. Dacă
într-adevăr vrei ca o persoană să ştie ce părere ai
în legătură cu un anumit lucru, descrie acea stare
pe care ai avut-o în momentul în care ai
interacţionat cu lucrul respectiv!
Efectul de bumerang al feedbackului?

1. A da un sfat, a face o sondare sau a critica un comportament

nu este eficient. Acest lucru poate deveni eficient în cazuri
foarte rare, însă ele nu permit individului să afle care este
părerea ta despre un anumit lucru. Cu alte cuvinte, dacă te
trezeşti că o să critici atunci când ţi s-a cerut doar un feedback,
e foarte uşor ca celălalt să se aşeze pe poziţie conflictuală. Să
nu fii mirat atunci, că tu doar i-ai spus adevărul, pentru că nu i-
ai spus adevărul!
Fineţea feedback-ului

1. Fineţea constă în a face diferenţa dintre persoana

şi acţiune. Paradoxal, confuzia se face foarte des,
cu toate că sunt două lucruri total diferite. Prin
urmare Feedback-ul trebuie să fie răspuns la un
comportament nu la persoana care are
comportamentul respectiv, trebuie să fie raportat
la obiectul discuţiei nu la posesorul sau viitorul
posesor al acestuia. Adică, dacă nu îţi place
maşina cuiva, Feedback nu însemnă că posesorul
ei nu are gusturi bune, ci doar că nu este pe gustul
tău!
Feedback-ul este o atitudine de viata!

 Un feedback dat, niciodată nu va putea fi contracarat, pentru

că nimeni nu poate să-ti spună că ţi-a plăcut atunci când nu ţi-
a plăcut, nimeni nu poate să-ţi spună că tu eşti trist atunci când
te-a făcut fericit. Cu alte cuvinte, atunci când descrii o stare a
ta (de supărare, de regret, de aşteptare, de încântare, de
enervare, etc) partenerul tău de discuţie va avea o viziune
exactă asupra a ceea ce simţi. Odată ce a primit acest răspuns
este decizia lui ce face mai departe. Puteţi hotărî chiar
împreună ce ar fi de făcut, însă fenomenul numit Feedback se
încheie aici, odată cu descrierea reacţiei tale, cu descrierea
stării tale!
 Foarte important de menţionat în finalul acestui material este
că atunci când primeşti un feedback, spune doar “Mulţumesc!”.
Nu trebuie nici să te cerţi, nici să contrazici, nici să dai
feedback la feedback!
TRANSMITEREA FEEDBACK-ULUI
 Incepeţi cu ce e pozitiv
Cînd oferiţi feedback ar putea ajuta dacă
primitorul ar auzi mai întîi ceea ce v-a plăcut,
ce aţi apreciat,ce aţi găsit că a fost
făcut bine.
 Fiţi specific
Comentarii cum ar fi “ a fost foarte bine” sau “ a fost
groaznic” sunt fără ajutor în ceea ce priveşte învăţarea
dacă nu este precizat ce a fost foarte bine sau groaznic.
Este foarte greu să reacţionezi la comentarii şi informaţii
Generale.
 Fiţi descriptiv nu evaluativ
Descrieţi-vă reacţiile spunând persoanei ce aţi văzut sau
auzit şi ce efect a avut asupra dvs. Comentând simplu că
a fost “bun sau rău” nu este informativ şi valoarea
judecăţii va conduce la o atitudine defensivă.
 Aveţi grijă de timp
Feedback-ul e util când e dat cât mai repede după
eveniment şi sentimentele sunt proaspete.Totuşi trebuie
să vă asiguraţi că receptorul este pregătit pentru
feedback atunci.
 Oferiţi alternative
În situaţia în care oferiţi feedback negativ,
sugerând că aţi fi făcut altfel este mai util decât
să criticaţi. Întoarceţi feedback-ul negativ în
sugestii pozitive. De exemplu:
“Faptul că aţi continuat cu expunerea când Bil a
intrat în sală, mi s-a părut lipsit de politeţe. Cred
că dacă v-aţi fi oprit pentru moment să-l salutaţi
şi să faceţi prezentările i-ar fi fost mult mai uşor
să se integreze în grup.”
 Verificaţi
Nu asumaţi că feedback-ul este imediat înţeles şi
că mesajul recepţionat a fost cel intenţionat.
Verificaţi cu persoana că a înţeles.
 Apartenenţa feedback-ului
Oferind o opinie univesală de tipul ca” tu eşti…” este o cursă în care poţi cădea când oferi
feedback.
Tot ce putem spune persoanei în cauză este propira noastră experienţă la un moment dat şi
este
important ca să ne asumăm responsabilitatea pentru feedback-ul care-l oferim.
Începând cu “Eu..”, “Din punctul meu de vedere..” poate ajuta să evitaţi impresia că judecaţi
persoana
în cauză.
 Nu compleşiţi
Furnizarea unei “cantităţi” de feedback e importantă. Când vi se cere să comentaţi sau să vă
spuneţi
opinia, există tentaţia să spuneţi tot ce vă trece prin minte şi să aglomeraţi persoana, în loc să
selectaţi cea mai potrivită şi utilă informaţie, lăsând persoana să pună întrebări.
 Lăsaţi-i persoanei posibilitatea de a alege
Feedback-ul care presupune schimbare sau este impus poate genera rezistenţă, sau
distrugerea
relaţiei. Feedback-ul nu implică explicarea unei persoane cât de mult trebuie să ni se
potrivească.
 Întrebarea la început
Ajutând persoana să gândească despre ce ea sau el vrea să fie, punând întrebări reflective va fi
mult
mai util decât făcând o afirmaţie despre persoană.
 Fiţi obiectiv
Obiectivitatea e greu de atins când daţi sau primiţi feedback. Descriind comportamentul înainte
de a
vă spune opinia vă ajută să evitaţi subiectivitatea şi să puneţi observaţia într-un context.
Grup şi echipă
 Grupul reprezintă o colecţie de persoane care
interacţionează, sub conducerea unui lider, pentru
atingerea unui obiectiv comun şi care împărtăşesc
sentimentul unei identităţi comune.
 Echipa este un grup formal, construit pentru rezolvarea
unor sarcini organizaţionale concrete şi care acţionează
unitar, sub conducerea unui manager.
Grup şi echipă

Altă definiţie a echipei:

 Grup, formal sau informal, înalt coeziv şi

extrem de eficient în rezolvarea sarcinilor
comune
Caracteristicile grupului / echipei

 scopul comun;
 mărimea;
 structura de statut şi structura de rol;
 conducerea ("leadership");
 coeziunea;
Caracteristicile grupului / echipei

 comunicarea;
 motivaţia şi interesele personale;
 normele de grup;
 natura sarcinii;
 mediul.
Componenţa grupului / echipei

 Omogenă - din persoane cu pregătire şi

experienţă similare;

 Eterogenă - din persoane cu pregătiri şi

experienţe diferite.
Comunicarea în grup / echipă

Proces (de regulă) intenţionat de transfer de

informaţie şi înţelesuri între indivizi, grupuri,
niveluri sau subcomponente organizaţionale şi
organizaţii în întregul lor
Comunicarea în grup / echipă

 cine ("emiţătorul");
 ce ("mesajul");

 cum ("codul" şi "canalul");

 cui ("receptorul");

 pentru ce ("efectul").
Efectele comunicării

 receptarea comunicării;
 înţelegerea mesajului;
 acordul referitor la conţinutul comunicării;
 acceptarea intenţiilor emiţătorului;
 schimbarea (în cunoaştere, atitudini,
comportament) produsă la receptor.
Canalele comunicării

 formale, definite prin structura organizaţională

şi destinate explicit circulaţiei informaţionale
necesare realizării sarcinilor specifice şi
atingerii scopurilor organizaţionale;
 informale, necuprinse în structura
organizaţională, destinate comunicării între
indivizi şi/sau grupuri, în interesul sarcinilor de
serviciu şi în afara lor.
Canalele comunicării

Vă rugăm sa notaţi, pe o foaie de hârtie, trei

situaţii de comunicare formală şi trei de
comunicare informală în care v-aţi aflat de-a
lungul vieţii - în special în activitatea
dumneavoastră profesională. Să vă gândiţi
apoi:

 Cât de eficientă a fost comunicarea în

aceste situaţii ?
 Cum v-aţi simţit în aceste situaţii ?
Tipuri de comunicare

 unidirecţională (cu "sens unic"), atunci când emiţătorul şi

receptorul au poziţii fixe;
 bi/multi-direcţională (cu "dublu/multiplu sens"), atunci
când emiţătorul (emiţătorii) şi receptorul (receptorii) îşi
schimbă, succesiv, rolurile.
Roluri în echipă

 "Executant / Muncitor"
 "Prezident / Coordonator"
 "Modelator / Organizator"
 "Săditor / Agent"
Roluri în echipă

 "Căutător de resurse"
 "Monitor / Supraveghetor - Evaluator"
 "Lucrator in Echipa"
 "Analizator final / Întregitor - Finisor"
Construcţia echipei

 Scop comun, strategii clare şi roluri bine stabilite

 Resurse specifice
 Metodologie structurată
 Sentimentul forţei, încredere în propriile capacităţi.
 Flexibilitate, adaptabilitate şi creativitate.
Construcţia echipei

 Relaţii deschise, ascultare activă, empatie,

comunicare multilaterala, înţelegere reciprocă şi
rezolvarea rapidă a conflictelor
 Performanţe superioare.
 Recunoaşterea şi aprecierea realizărilor
 Moral excelent, satisfacţie şi "sentimentul proprietăţii"
Probleme ale lucrului în echipă

 "Gândirea de grup"
 "Lenea sociala
 Ineficienţa grupului în deciziile
rutiniere sau luate sub presiunea
timpului
 Oamenii se comporta diferit în
grupuri diferite
Probleme ale lucrului în echipă

 Conservatorismul şi înclinarea
grupului spre compromis.
 "Sindromul Apollo"
 Caracterul "seducător" al ierarhiei
 Diferenţa în cunoaştere
Probleme ale lucrului în echipă

 Resursele personale diferite.

 Stilul managerial.
 Mitul "echipei de clone"
Ai întâlnit astfel de probleme ?

 Identificaţi, fiecare, pornind de

la experienţa personală, cel
puţin o situaţie în care s-a
manifestat una dintre aceste
probleme.