Tema 16.

Forţele
de inerţie ale
elementelor
mecanismului
(2 ore)
 16.1. Sarcinile
cinetostaticii
16.2. Forţa de inerţie
şi momentul forţei de
inerţie ale elementelor
mecanismului
 16.1.
Sarcinile
cinetostaticii
Realizând analiza de forţe ale maşinii
de lucru, am putut determina
momentul echilibrat necesar Me
pentru motor, care trebuei să
menţină viteza unghiulară cerută a
elementului de intrare. Trecând
maşina în altă poziţie şi efectuând
din nou analiza de forţe, vom obţine,
în general alt rezultat şi de această
dată se va cere ca motorul să asigure
o valoare nouă a momentului Me
 În fig. 16.1 este
reprezentată diagrama
caracteristică pentru
mecanismele cu pârghie a
momentului echilibrat,
construită pentru ciclul
complet φ1 = 2π al rotaţiei
elementului de intrare
 Fr
1
Me Mm Mm
Me
Mm

φ1
π 2π
Fig. 16.1. Exemple de diagrame ale momentului motor Mm (φ) şi celui echilibrat
depinde nu numai de forţele de rezistenţă, ci şi de forţele de inerţie şi de greutate,
care în anumite părţi ale ciclului accelerează mecanismul
Este imposibil a crea un motor a
cărui caracteristică de forţă Mm
(φ1) să corespundă cu precizie cu
funcţia Me (φ1). Pentru sursele de
energie (electrice, hidraulice etc.)
şi de alte feluri sunt proprii legile
respective de schimbare a forţelor
motoare, condiţionate de structura
interioară a motorului şi de
caracterul proceselor ce decurg
acolo
E cel mai uşor de imaginat
caracteristica Mm a acţionării cu
greutate (vezi fig. 16.1); ea este
constantă şi egală cu produsul dintre
greutatea suspendată şi raza
scripetelui (roţii de lanţ), pe care
este înfăşurat elementul elastic. E
clar că atunci elementul de intrare se
mişcă în mod accelerat, în alte etape
momentul motor nu e destul de mare
şi atunci mecanismul îşi încetineşte
mişcarea
 Unul dintre cele mai
importante compartimente
ale cursului – dinamica
mecanismelor – este
consacrat problemei
influenţei comune a forţelor
cotoare şi celor de
rezistenţă asupra legii
mişcării mecanismului
 Problemele
fundamentale ale
dinamicii
mecanismelor şi a
maşinilor
 Principalele sarcini ale
dinamicii sunt:
cercetarea regimului de mişcare al
mecanismului sub acţiunea forţelor
prevăzute;
elaborarea procedeelor care asigură regimul
de mişcare prestabilit, în particular alegerea
maselor de volant pentru egalizarea vitezei
unghiulare a manivelei;
studierea vibraţiilor mecanismului şi
proiectarea mijloacelor de protecţie contra
vibraţiilor
Legea mişcării unui mecanism se
defineşte univoc prin legea
mişcării unuia din elementele lui
(sau a două elemente, dacă
mecanismul are două grade de
libertate etc.). Din această cauză
dinamica se studiază pentru un
element, la care se reduc masele
tuturor elementelor şi forţelor ce
acţionează asupra lor
Un asemenea element, care
serveşte ca model al întregului
mecanism, se numeşte element
primar sau element de reducere.
Dacă elementul de intrare este
legat de suport, adică execută o
mişcare simplă, el este
considerat de cele mai dese ori
ca element primar
Un element primar, care se află
în mişcare de translaţie (fig.
16.2a) se caracterizează prin
masa redusă mr şi prin forţa
redusă Fr.
Un element primar, aflat în
mişcare de rotaţie (fig. 16.2b),
e comod să fie caracterizat prin
momentul de inerţie redus Ir şi
momentul redus M al forţelor
 mr (s) Mr (φ)
Fr (s) Ir (φ)

a b
Fig. 16.2. Modele dinamice ale mecanismelor cu pîrghii:
a – model de translaţie; b – model de rotaţie
Cercetarea dinamică a
mecanismelor cu pârghii se
complică prin faptul că masele
reduse şi forţele reduse sunt
considerabil de variabile şi
depinde poziţia elementului
primar în fiecare moment de
timp. Iată de ce ne vom opri la
început asupra metodicii de
reducere a forţelor şi maselor
 Problemele calcului forţelor
mecanismelor şi maşinilor
Acţiunile dinamice (forţe şi
momente) asupra elementelor
şi cuplurilor cinematice se
clasifică după diferite criterii.
În primul rând trebuie să se
distingă forţe motoare şi forţe
de rezistenţă
La motoare se referă forţele şi
momentele aplicate, de regulă, la
elementele de intrare din partea
sursei de energie: forţă
musculară, presiunea gazelor din
motoarele cu ardere internă
(MAI), momentul de rotaţie al
rotorului unui motor electric,
forţa de tracţiune la cârligul
tractorului, presiunea lichidului de
presiune în cilindrul hidraulic
Forţele de rezistenţă se împart, la rândul
lor, în forţe utile sau productive,
neproductive şi cele dăunătoare. Forţele
(precum şi momentele forţelor) utile de
rezistenţă sunt aplicate la elementele de
ieşire, legate de organul activ al maşinii sau
de produsul prelucrat: efortul de presare,
forţa de aşchiere, presiunea gazului în
compresor, forţa de gravitaţie a unei
greutăţi, ce se ridică, momentul la rotorul
unei pompe sau al unui ventilator, momentul
la toba de treierătoare, sarcina la arborele
de priză de putere (APP)
Forţele dăunătoare pot acţiona asupra
tuturor elementelor mobile frecarea în
cuplurile cinematice, rezistenţa mediului,
gruparea provocată de dezaxarea
elementelor. Orice forţă motoare
efectuează un lucru mecanic pozitiv
întrucât direcţia ei coincide cu direcţia
mişcării elementului de intrare şi
dimpotrivă, forţele de rezistenţă, fiind
orientate în sensul opus mişcării
elementelor respective, efectuează un
lucru negativ
Pe lângă forţele pomenite, asupra
elementelor mecanismelor mai
acţionează şi forţe, care în
diferite etape pot fi ori motoare,
ori de rezistenţă. Acestea sunt
forţele de gravitaţie ale
elementelor ori forţele de
elasticitate ale arcurilor destinate,
de exemplu, pentru închiderea
cuplurilor cinematice
Tot aici trebuie clasificate şi sarcinile
fictive, care se aplică convenţional la masele
ce se accelerează – forţele de inerţie şi
momentele forţelor de inerţie. Ele se
introduc pentru cercetarea şi momentele
forţelor de inerţie. Ele se introduc pentru
cercetarea exclusiv în scopul de a simplifica
calculele: folosind forţele de inerţie se
poate descrie, cu ajutorul obişnuitelor
ecuaţii ale staticii, la care nu necesită
integrare, sistemele neechilibrate. Din
aceste considerente analiza de forţe a
mecanismelor a fost denumită cinetostatică
Drept forţe, care nu efectuează
lucru mecanic, trebuie
considerate, în primul rând,
reacţiile din cuplurile cinematice,
adică forţele interioare de
interacţiune a elementelor şi
numai forţa de frecare, pe care
ele o generează, influenţează
negativ asupra bilanţului general al
puterii maşinii
Nu efectuează nici un fel
de lucru mecanic de
asemenea şi forţele de
interacţiune a suportului
cu fundaţia, greutatea
suportului, forţa de
strângere a buloanelor
 Principalele probleme ale
cinetostaticii
Pentru calculul mecanismului unei maşini de
lucru trebuie să fie date:
metrica mecanismului, adică schema cinematică
a lui într-o anumită poziţie a elementului de
intrare;
diagrama forţelor de rezistenţă utile (de
producţie);
forţele de gravitaţie ale elementelor şi
punctele de aplicare ale lor;
forţele de inerţie ale elementelor şi punctele
de aplicare ale lor
 Fr, kH
1

0,5
 2 1
0 poziţia elementului de intrare

3 6 9 12
Fig. 16.3. Diagrama forţelor de rezistenţă împotriva organului de lucru al maşinii
de rabotat
 Dacă se analizează
mecanismul motorului,
atunci în locul
rezistenţei de
producţie e necesar
de a da diagrama
forţelor motoare
FM, N
600

400

200
1
 2

Fig. 16.4. Diagrama forţelor motoare ale unui motor

cu ardere internă în doi timpi
 Analiza de forţe rezolvă
următoarele probleme:
determinarea forţelor şi momentelor frecării
din cuplurile cinematice;
determinarea reacţiei din cuplurile cinematice;

găsirea forţei echilibrate din partea sursei de

energie pentru mecanismul maşinii de lucru sau a
rezistenţei echilibrate pentru mecanismul
motorului;
pentru determinarea presiunii asupra
fundamentului înainte de a trece direct la
cercetarea cineitostatică a mecanismului este
necesar de a pune în acţiune forţele inerţiei
 16.2. Forţa de
inerţie şi momentul
z 1, 2
forţei de inerţie
ale elementelor


mecanismului
În timpul funcţionării maşinii, asupra
elementelor acesteia se exercită forţe
exterioare date, dintre care fac
parte: forţele motoare, forţele de
rezistenţă productivă sau utilă, forţele
gravitaţionale etc. Pe lângă acestea în
timpul mişcării maşinii şi ca o
consecinţă a prezenţei reacţiunilor
forţelor de legătură, în cuplurile
cinematice se produc forţe de frecare,
care pot fi considerate drept nişte
componente ale acestor reacţiuni
Reacţiunile în cuplurile
cinematice, la fel ca şi
forţele de frecare, sunt
forţe interioare în raport cu
întreaga maşină, însă sunt
forţe exterioare pentru
fiecare element care intră în
compunerea unui cuplu
cinematic
Reacţiunile din cuplurile cinematice
nu sunt datorite numai forţelor
exterioare date care se exercită
asupra elementelor mecanismului, ci
şi mişcării cu acceleraţie a
diferitelor mase a mecanismului.
Forţele care provin din mişcările
elementelor cu acceleraţie pot fi
considerate drept forţe dinamice
suplimentare în cuplurile cinematice
 Se numesc forţe motoare în
maşini sau în mecanisme, forţele
care tind să accelereze
mişcarea elementului
conducător. Astfel, forţe
motoare sunt acelea forţe
aplicate elementelor maşinii, al
căror lucru mecanic elementar
este pozitiv
Se numesc forţe rezistente în
maşini sau în mecanism, forţele
care tind să încetinească
mişcarea elementului
conducător. Cu alte cuvinte,
forţele rezistente sunt acelea
forţe, dintre forţele aplicate
elementelor maşinii al căror
lucru mecanic elementar este
negativ
 Se numesc forţe de
rezistenţă productive sau
utile forţele de rezistenţă
pentru învingerea cărora se
efectuează lucru mecanic
destinat pentru efectuarea
unui proces tehnologic pentru
care se construieşte maşina
sau mecanismul respectiv
Se numesc forţe de rezistenţă
neproductive sau dăunătoare
forţele de rezistenţă pentru
învingerea cărora se consumă
un lucru mecanic în plus, peste
lucrul mecanic procesului
tehnologic pentru care este
construită maşina
Aşa, de exemplu, la un motor cu ardere
internă, forţa motoare va fi forţa de
presiune a gazelor de ardere pe piston.
Forţele rezistente vor fi: rezistenţa
frecării din lagăre, rezistenţa aerului,
rezistenţa maşinii de lucru care este
pusă în mişcare de motorul considerat
etc. În acest caz, rezistenţa maşinii de
lucru – care este pusă în mişcare de
motor – va fi rezistenţa productivă, iar
forţele de frecare, rezistenţa aerului
etc. vor fi forţe de rezistenţă
neproductive
Este necesar de remarcat că
împărţirea forţelor în forţe
motoare şi în forţe rezistente este,
într-o oarecare măsură,
convenţională. Aşa, de exemplu,
forţele gravitaţionale ale
elementelor la urcarea centrelor de
greutate ale acestora vor fi forţe
rezistente, iar la coborârea
centrelor de greutate, vor fi forţe
motoare
Forţele de frecare care se produc în
zona de contact dintre un fir flexibil
şi profilul elementului pe care se
înfăşoară va fi forţa motoare etc.
Lucrul mecanic al forţelor motoare se
mai numeşte uneori şi lucrul mecanic
cheltuit, lucrul mecanic al forţelor
rezistente productive – lucrul
mecanic util, iar lucrul mecanic al
forţelor rezistente neproductive –
lucrul mecanic neproductiv
Fig.16.5
MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE