EVALUAREA, ÎNREGISTRAREA ŞI UTILIZAREA

INFORMAŢIILOR REFERITOARE LA
DEZVOLTAREA COPIILOR
CERCUL PEDAGOGIC AL EDUCATOARELOR
NOIEMBRIE 2014

1
 ARGUMENT
„Educatorul trebuie să-şi organizeze activitatea ţinând cont de legile
dezvoltării copilului şi de cunoaşterea amănunţită.”
(Maria Montessori)
 „Ca să fii un profesor bun, trebuie să cunoşti sufletul copilului pentru a
descoperi instrumentele pedagogice capabile să transforme sala de clasă
într-o oază, şi nu într-o sursă de stres.”
(Augsto Curry)
 „ Copiii comunică cu noi prin priviri, prin calitatea vocii lor, prin poziţia
corpului, prin gesturi, maniere, zâmbete, salturi, nelinişte. Ei ne arată ce se
petrece în sufletul lor prin felul cum fac anumite lucruri, ca şi prin lucrurile
pe care le fac. Când ajungem să privim comportamentul copiilor prin ochii
lor şi prin intermediul înţelesului pe care ei îl dau acestui comportament,
putem spune că înţelegem copilul cu adevărat. Înregistrarea căilor de
comunicare adoptate de copii ne ajută să vedem copiii aşa cum sunt în
realitate.” (Cohen şi Stern)

2
 PROGRES , STARE DE BINE ŞI CUNOAŞTEREA COPILULUI

 O nouă filă a reformei în învăţământul preşcolar sugerează o nouă abordare a

curriculumului din perspectiva celor trei concepte :
 - Interesul superior al copilului
 - Starea de bine a copilului
 - Bucuria/plăcerea de a învăţa
 Unul din obiectivele majore ale educaţiei este îmbunătăţirea puterii de înţelegere a
copilului şi cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa - fără efort, fără constrângeri, în
ritmul şi la parametrii solicitaţi .
 Înţelegerea copilului presupune cunoaştere.
 Cunoasterea copilului presupune o evaluare continuă sub toate aspectele care
vizează progresul şi starea de bine.
 Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în
activitatea grădiniţei.
NOU ! Prin evaluare se urmăreşte progresul copilului în raport cu el însuşi şi
mai puţin o raportare la norme de grup şi standarde fixe, aşa cum se
întâmplă prin testare.
FIŞA DE EVALUARE A PROGRESULUI ÎNLOCUIEŞTE
TESTAREA!
3
Componentele pocesului de evaluare

1. Obiectivele evaluării (ce

măsurăm);
2. Instrumentele de evaluare (cu
ce măsurăm): metode, probe,
grile şi tehnicile de utilizare;
3. Criteriile de evaluare (cum
interpretăm rezultatele evaluării).

4
 Evaluarea este importanta

• Pentru copil
 Informaţiile dobândite prin procesul de observare şi evaluare şi
utilizate în conceperea şi ameliorarea demersului didactic
contribuie la asigurarea unei creşteri sănătoase, „...o dezvoltare
globală, unitară a acestuia”.

• Pentru părinte
 Cunoaşte progresul pe care-l face copilul în raport cu el însuşi,
învaţă să-l valorizeze, să comunice şi să relaţioneze mai bine cu el.

• Pentru educatoare
 Identifică modul cum s-a adaptat copilul la mediul grădiniţei, îl
orientează şi îl sprijină în activitatea de învăţare, proiecteaza
eficient activitatile, organizeaza functional si simulativ mediul
educational.

5
 Intrebari frecvente ale educatoarelor

 Cum ştiu eu dacă materialele plasate în centrele de activitate sunt

sau nu interesante pentru copii?
 Cum aflu dacă activităţile pe care le-am planificat vin sau nu în
întâmpinarea necesităţilor copiilor?
 Cum aflu dacă „munca” prestată de copii îi solicită stimulativ sau
nu?
 Cum înregistrez o nelămurire, o eventuală îngrijorare legată de
comportamentul unui anume copil?
 Cum pot să comunic părinţilor acele informaţii care descriu cu
acurateţe modul cum copilul progresează?
 Cum pot individualiza o anume activitate pentru a o adapta
diverselor stadii de dezvoltare ale copiilor?

6
 Răspuns eficient

Observaţia ca metodă de cunoaştere/evaluare a

copilului şi de oferire a modului cum trebuie
înregistrate datele obţinute în urma observărilor şi la
modul în care trebuie şi putem utiliza înregistrările
făcute.
 Observarea este una dintre metodele cele mai eficiente,
oferind soluţii atât în evaluarea copilului, în realizarea
personalizată a curriculumului, în respectarea ritmului
propriu de dezvoltare a copiilor, în amenajarea mediului
educaţional, etc. toate acestea ajutând educatoarea să
urmărească interesul major al copilului şi să asigure
starea de bine a acestuia oferindu-i bucuria/plăcerea de
a învăţa.

7
 CE ESTE OBSERVAREA ŞI ÎNREGISTRAREA?

OBSERVAREA este procesul urmăririi unui copil la „muncă” sau la joacă

fără a interveni
 Educatoarele observă natural copiii.
De ce o abordare sistematică, planificată?
 ne ajuta să ne asigurăm de faptul că studiem participarea copiilor la diferite
activităţi de-a lungul timpului.
Cum trebuie sa fie observaţiile
 - să fie pertinente şi detaliate (copiii mici nu pot exprima în cuvinte ceea ce
exprima prin acţiune.)
ÎNREGISTRAREA este procesul documentării activităţii observate sau a
comportamentului urmărit.
Cu ce scop inregistram?
 Înregistrând ceea ce văd sau ceea ce se face în sala de grupă, obţinem un
document al muncii copiilor, al calităţii muncii sau contactului lor cu ceilalţi.
 Se pot evalua mai bine şi se pot stabili mai clar scopurile care se urmăresc
legat de acel copil.
 În timp, observaţiile asupra copilului respectiv pot dezvălui tipare
comportamentale, preferinţe în a învăţa un lucru sau altul.
 stăpânirea unor abilităţi şi progresul ca dezvoltare şi creştere.

8
MODALITĂŢI DE OBSERVARE
 Educatoarele trebuie să încerce să descrie cu acurateţe comportamentele pe care le
înregistrează, fără o interpretare sau o etichetare subiectivă. Observaţiile obiective nu
includ părerile sau opiniile educatoarei relativ la ceea ce s-a petrecut. Trebuie descris
doar ce s-a spus sau ce s-a făcut.
 Observaţiile obiective sunt afirmaţii factuale: „Ionut a luat cubul şi l-a aruncat spre
Andrei.”, „Maria, a stat sub copac, pe timpul jocului în aer liber.”
 Observaţiile subiective sunt etichetări, judecăţi de valoare sau informaţii deduse din
context: „Ionut este agresiv” sau „Maria este leneşă.”
 Etichetările nu ne oferă informaţii relevante cu privire la dezvoltarea copilului.
 Observaţia trebuie să fie detaliată şi descriptivă pentru a dezvălui cât mai multe
date!!!
 EXEMPLE: „Adam a ales să construiască în centrul pentru materiale de construcţii” –
informaţii despre opţiunea copilului şi materialele
 „În momentul în care Adam a intrat în sala de grupă, le-a comunicat prietenilor săi Maria
şi Sandra că vrea să construiască cea mai mare casă din oraş şi i-a invitat să lucreze cu el.
Toţi trei s-au folosit de toate cuburile şi materialele de construcţie disponibile, construind
o casă cu şapte încăperi. Adam m-a rugat să sriu o „firmă” pentru casa lui. I-am scris-o, iar
el a copiat-o pe hârtie galbenă. Scria „Casa cea mare”. Adam a petrecut în centrul de
construcţie 50 de minute. – informaţii despre ce a vrut să facă, că şi-a planificat înainte de
a veni la grădiniţă, a focusat şi alţi copii, şi-a împărtăşit ideile şi altora, şi-a extins jocul şi
la alfabetizare, şi-a concentrat atenţia unilaterală pe o perioadă lungă de timp neîntrerupt.

9
TIPURI DE OBSERVARE INFORMALĂ
 ÎNREGISTRĂRI FACTUALE
 ÎNREGISTRĂRI NARATIVE SAU DE TIP JURNAL
 VERIFICAREA ZILNICĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE
 LISTE CU COMPORTAMENTE DE OBSERVAT
 CUANTUMURI DE FRECVENŢĂ ŞI MOSTRE
TEMPORALE
 PORTOFOLII SAU MOSTRE DE LUCRU
 INTERVIURI ŞI DIALOGURI
 INTERVIURI DE ALFABETIZARE

10
 TIPURI DE OBSERVARE INFORMALA
 ÎNREGISTRĂRI FACTUALE( cum se intampla) = sinteze ale unor evenimente ce descriu
imaginile observate în cuvinte:
CE s-a întâmplat?, CÂND?, UNDE? s-a întâmplat, CARE a fost stimulul pentru activitate, CARE au
fost reacţiile copilului, CUM s-a încheiat activitatea?
Poate cuprinde dialoguri ale copiilor şi descrieri ale calităţii comportamentului. (EX. descrierea
comportamentului lui Adam )
 ÎNREGISTRĂRI NARATIVE SAU DE TIP JURNAL = note zilnice sau impresii asupra
activităţii individuale sau de grup a copiilor la sfârşitul zilei
Uneori subiective, dar utile pentru: oferă informaţii despre succesele sau insuccesele zilei preşcolare.
(EX. – jocul „De-a v-aţi ascunselea nu a decurs bine azi. Copiii nu au avut stare şi şi-au pierdut foarte
repede interesul pentru joc. Le-a plăcut mai mult plimbarea în natură, copiii abia aşteaptă să mai
exploreze ouăle de salamandră. Miruna n-a vrut să se reîntoarcă în sala de grupă a trebuit s-o chem
de trei ori.)
 VERIFICAREA ZILNICĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE = observarea stării de sănătate la
intrarea în grupă.
Are vreun copil nasul înfundat, sau îi curge, are febră sau ameţeli, are vreo rană, vânătaie, iritaţie,
ochii roşii sau care lăcrimează, se scarpină prea des în cap, nu aude bine, are dopuri de ceară,
schiopătează, are diaree? Dacă un copil nu se simte bine trebuie informaţi părinţii, copilul trebuie
liniştit şi izolat puţin de ceilalţi copii. Observaţiile de natură medicală se păstrează într-un dosar.

11
 TEHNICI DE OBSERVARE INFORMALA

LISTE CU COMPORTAMENTE DE OBSERVAT = listă de verificare privind dezvoltarea

copilului şi specifică comportamentele care trebuie
observate. EX. GRILA PENTRU A OBSERVA CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI DE ÎNVĂŢARE

Comporta Alege şi Iniţiază Se Realizează o sarcină şi Inventează jocuri şi

desfăşoară jocuri şi concentreaz revine asupra ei în intervale activităţi noi
mentul activităţi, activităţi în ă la o diferite de timp chiar dacă
Copilul jocuri care vederea activitate are dificultăţi, este
concordă cu punerii 20 de întrerupt/ă sau are anumite
interesele lui acestora în minute fără nemulţumiri
practică supervizare

BA

CS

12
CE OFERA LISTELE CU COMPORTAMENTE
OBSERVABILE

 Oferă un exemplu de proces sistematic de colectare a datelor privind

nivelul de dezvoltare şi acţiune al unui copil în diferite zone de activitate.
 Enumeră abilităţi care au fost catalogate pentru a fi reţinute în plan
general.
 Poate evalua domenii ca: motricitatea fină sau grosieră, limbajul
expresiv şi cel receptiv, abilităţi intelectuale (cognitive), socio-emoţionale
şi de auto-ajutor.
 Oferă informaţii despre posibilităţile şi imposibilităţile întâlnite de un
copil în fiecare arie (domeniu) de dezvoltare.

13
CE OFERA LISTELE CU COMPORTAMENTE
OBSERVABILE

 informaţii, pe baza carora îşi fixează scopuri/obiective pentru a

planifică activităţi care să stimuleze progresul copilului.
 înregistrări ale opţiunii copiilor pentru diverse centre de învăţare
sau pentru diferite materiale cu care lucrează.
 indiciu în a orienta/incuraja copiii să exploreze şi alte centre de
activitate, atunci cand se constata ca are o predilectie către un
anumit centru. Educatoarea poate uşura tranziţia copilului prin
amplasarea unei activităţi artistice îndrăgite de copil într-o altă parte
a sălii de grupă. EX. – copilul poate fi încurajat să picteze norii şi
cerul deasupra unui castel care va fi construit în zona cu materiale
de construcţii din cuburi şi cutiuţe.

14
INSTRUMENTE DE OBSERVARE
INFORMALA
 CUANTUMURI DE FRECVENŢĂ ŞI MOSTRE TEMPORALE = ajută educatoarea să
urmărească cifric frecvenţa şi durata cu care se manifestă un anume comportament iar copilul poate
fi ajutat să renunţe la comportamentele negative. EX. frecvenţă: „Roxana a lovit un copil de cinci
ori în timpul jocului în aer liber.” EX. durată: „Tudor a plâns timp de cinci minute când a fost rugat
să se spele pe mâini înainte de a mânca.” această metodă este eficientă numai când comportamentul
este manifest şi frecvent.
 PORTOFOLII SAU MOSTRE DE LUCRU= colecţii ale lucrărilor pe care copilul le execută în
timp. Pot include: desene, picturi, colaje, povestiri dictate educatoarei, fişe de lucru, transcrieri de
litere şi cifre prin care copilul şi-a exprimat vreo idee, poze din timpul activităţilor, înregistrări
audio. Aceste portofolii sunt importante atât pentru copii cât şi pentru părinţi în momentul în care le
sunt prezentate, (diversitatea muncii, progresul copiilor, etc.).
 INTERVIURI ŞI DIALOGURI= discuţii libere purtate cu copiii. Copiii sunt bucuroşi să-şi
împărtăşească gândurile, ideile şi lucrările adulţilor, dacă sunt siguri că adultul este cu adevărat
interesat şi că va manifesta respect faţă de ceea ce află. Dacă ne facem timp să ascultăm un copil
care ne descrie un joc, un proiect, o întâmplare, un prieten, etc. Vom face ca acel copil să se simtă
apreciat, iar noi vom afla mai multe informaţii despre el, mai ales dacă vom şti să adresăm
întrebările potrivite.
 INTERVIURI DE ALFABETIZARE= se folosesc la grupa mare şi oferă o viziune intrinsecă
asupra modului în care ei înţeleg cititul, scrisul şi vorbirea; promtitudinea lor de a asimila
experienţe de alfabetizare mai complexe.
 IMPORTANT: EDUCATOARELE TREBUIE SĂ DECIDĂ CÂND, UNDE ŞI CE ANUME
VOR OBSERVA. TOŢI COPIII PREZENŢI ÎN SALA DE GRUPĂ TREBUIE OBSERVAŢI
ÎN DIFERITE CENTRE DE ACTIVITATE ŞI ÎN AER LIBER, ÎN MOMENTE DIFERITE
ALE ZILEI, PE PARCURSUL ANULUI ŞCOLAR !!!
15
 Tehnici si unelte de inregistrare
 Educatoarea păstrează în permanentţă un carneţel şi un
instrument de scris în buzunar pentru a imortaliza o frază sau a
descrie un eveniment cheie dintr-un contact fizic sau unul
comunicaţional.
 Putem avea foi volante şi creioane peste tot în sala de grupă
( sectoare, zone de lucru ale copiilor). La sfârşitul zilei notiţele scurte
sunt transpuse în carneţel.
 Listarea de informaţii personalizate la sfârşitul zilei, într-un caiet de
tip jurnal
 Putem utiliza dosare multiple cu numele fiecărui scris separate
în fiecare secţiune. Schimbând prin rotaţie poziţia sectiunilor în
fiecare zi educatoarea se asigura că notează comportamentul tuturor
copiilor.
 Liste de verificare plasate pe pereţi sau de jur imprejurul sălii de
grupă.
 Fotografiile şi înregistrări video pot reprezenta amintiri de lungă
durată ale comportamentului copiilor.
 ADUNAND, INREGISTRAND SI ORGANIZAND OBSERVATIILE FACUTE ASUPRA
COMPORTAMENTULUI COPIILOR VOM PUTEA PLANIFICA SI INDIVIDUALIZA
PROGRAMA DE LUCRU IN ASA FEL INCAT VOM VENI IN INTAMPINAREA
NECESITATILOR SI INTERESELOR COPIILOR, FIE INDIVIDUAL FIE IN GRUPURI
16
UNELE DIMENSIUNI ALE ASPECTELOR
INDIVIDUALE CE POT FI OBSERVATE
CULTURA ŞI DIVERSITATEA FAMILIILOR
SEXUL
STILURILEDE ÎNVĂŢARE
INTERESELE
PUNCTELE TARI ŞI NEVOILE
CONŞTIINŢA DE SINE
COMPORTAMENTE CE TREBUIE
OBSERVATE
VÂRSTA
TEMPERAMENTUL COPILULUI
17
UNELE DIMENSIUNI ALE ASPECTELOR
INDIVIDUALE CE POT FI OBSERVATE

 Adaptarea la caracteristicile individuale ale fiecărui copil constituie fundamentul

unui proces educaţional eficient. Este foarte important să ştii cum să reacţionezi în
faţa manifestărilor individuale ale fiecărui copil şi să nu le judeci sau evaluezi.
Educatoarea va putea înţelege aceste manifestări luând în considerare următoarele
dimensiuni:
 CULTURA ŞI DIVERSITATEA FAMILIILOR – Cea mai remarcabilă
caracteristică a fiecărei familii este cultura. Cultura influenţează în mare măsură felul
în care anumite persoane gândesc, se comportă şi îşi construiesc sisteme de valori.
Copiii intră în contact cu cei din jur în maniere conforme culturii familiilor din care
provin.
 Iată câteva modalităţi prin care educatoarea poate afla despre cultura familiilor din
sala de grupă: vizite la domiciliu.

18
UNELE DIMENSIUNI ALE ASPECTELOR
INDIVIDUALE CE POT FI OBSERVATE
 SEXUL – diferenţa de sex este atât de evidentă încât educatoarele uită să o ia în
considerare ca parte a dimensiunii individului. Băieţii sunt catalogaţi a fi zgomotoşi, iar
fetiţele mai liniştite . Copiii trebuie încurajaţi să se joace împreună idiferent de sex, să-şi
aleagă ei partenerii de joc şi activităţile ce le vor desfăşura. Trebuie încurajată alegerea
de activităţi care nu sunt specifice doar unui sex: fetiţele pot să construiască, băieţii pot
duce păpuşa la plimbare, pot găti, etc.
 STILURILE DE ÎNVĂŢARE – copiii învaţă în ritmuri diferite. Rapiditatea acumulării
informaţiei nu este neaparat legată de gradul de inteligenţă, deoarece unele persoane care
învaţă mai încet pot înţelege concepte cu mai mare profunzime decât cele care învaţă
mai repede. Unii copii sunt foarte dependenţi de alte persoane în cadrul procesului de
învăţare în timp ce alţii preferă să înveţe individual. Deseori, copilul învaţă iniţial
folosindu-se de capacităţile senzoriale. Asta înseamnă că el se bazează mai mult pe
meoria sa vizuală pentru a interpreta informaţia. Alţi copii se bazează pe simţul tactil,
auditiv sau pe intuiţie. La fel ca personalitatea şi temperamentul, stilurile de învăţare
caracteristice se plasează de-a lungul unei linii continue. Caracteristicile sale sunt
observabile atunci când copilul se află la una dintre extremităţile acestei linii. În astfel de
cazuri strategiile de predare trebuie adaptate în consecinţă.
 INTERESELE – cei mai mulţi copii sunt interesaţi de cel puţin o activitate. Unii sunt
fascinaţi de maşini, alţii de dinozauri, un spor, sau o activitate desfăşurată în grădiniţă.
Educatoarele pot apela la aceste preferinţe şi iniţia activităţi legate de toate domeniile
curriculumului. Unii copii nu îţi exprimă aceste preferinţe decât acasă, este deci necesar
să-i consultăm pe părinţi pentru a afla ce ştiu ei în acest sens. 19
UNELE DIMENSIUNI ALE ASPECTELOR
INDIVIDUALE CE POT FI OBSERVATE

 PUNCTELE TARI ŞI NEVOILE – toţi copiii au puncte tari, adică ştiu să facă foarte
bine ceva, dar în acelaşi timp au şi nevoi şi atunci se bazează pe sprijinul altora. Uneori
punctele tari şi nevoile se află într-o strânsă legătură. Educatoarele se bazează pe
interesele şi capacităţile copiilor, care coincid deseori, pentru a-i ajuta să-şi depăşească
punctele slabe. EX. Judit este o artistă excelentă şi de aceea petrece foarte mult timp în
centrul Artă. Nu este deloc interesată şi nici talentată la matematică. Educatoarea o va
ajuta să exerseze concepte matematice prin activităţi artistice: să numere culorile pe
care le foloseşte, să prepare culori noi îmbinând un număr de alte culori, să modeleze
atâtea bucăţi de aluat câţi copii sunt, etc. Judit face progrese la matematică folosind
materialele pe care le preferă.
 CONŞTIINŢA DE SINE – modul în care copiii se percep pe ei înşişi, cât de realişti
sunt cu privire la punctele lor tari şi la nevoile lor, felul în care cântăresc capacitatea
lor de-a duce la bun sfârşit o sarcină. Unii copii îşi supraestimează capacităţile, alţii se
percep incapabili, iar cei mai mulţi se percep undeva la mijloc. Educatoarele îi pot
ajuta pe copii să-şi formeze o imagine de sine realistă şi să identifice căi de rezolvare a
problemelor, ceea ce constituie o parte importantă a eficienţei proprii, atunci când ei
pot să-şi dea seama cu acurateţe că o anumită sarcină e prea dificilă pentru ei şi că nu o
pot realiza singuri. Creşterea eficienţei poate influenţa pozitiv imaginea de sine.

20
 EXEMPLE DE COMPORTAMENTE CARE TREBUIE OBSERVATE:

 Felul cum copilul reacţionează la activităţile de rutină

 Felul cum copilul se manifestă faţă de tranziţii, perioade de odihnă sau de activitate,
perioadele de muncă individuală sau de grup. Studiaţi copiii când se despart dimineaţa
de părinţii lor, apoi în timpul meselor, la baie, se îmbracă, se spală sau se odihnesc.
 Felul cum copilul utilizează materialele şi ce materiale alege: calitatea mânuirii, (ţine
copilul corect pensula, creionul),varietatea materialelor (foloseşte toate materialele
pentru desen sau optează doar pentru creioane colorate, ignorându-le pe celelalte),
mânuirea imaginativă (inventează copilul noi moduri de construcţie sau pune cuburile
unul peste altul), nivelul abilităţii (câte piese sunt în jocul de reconstituire a imaginilor
pe care îl dezleagă), nivelul de înţelegere a conceptelor (cât de complexă este gândirea
matematică pe care copilul o manifestă când utilizează diverse materiale de construcţie).
 Felul cum copilul intră în contact cu alţi copii – se joacă cu mulţi copii sau doar cu
aceiaşi doi copii? Este dispus să dea jucării şi altora? Iniţiază jocul sau aşteaptă să fie
invitat? Ce fel de activităţi desfăşoară împreună cu alţi copii?
 Felul cum copilul intră în contact cu educatoarea şi cu alţi adulţi – este capabil copilul să
ceară ajutor? Necesită multă atenţie şi ghidare? Cere multe şi constante laude? Îi place să
stea de vorbă cu educatoarea? Stă cu adulţii care vizitează sala de grupă?

21
EXEMPLE DE COMPORTAMENTE CARE
TREBUIE OBSERVATE:
 Locul unde copilul se joacă în sala de grupă – urmăriţi felul în care copilul se mişcă
în sala de grupă. Lucrează copilul în toate centrele de activitate? În care dintre ele
preferă să stea mai mult? Se mută cu uşurinţă de la o activitate la alta sau are nevoie
de ajutor?
 Felul cum copilul mânuieşte limbajul – se face uşor înţeles? Îşi exprimă dorinţele?
Care sunt caracteristicile vocii lui? Vorbeşte în aceeaşi măsură cu copiii şi adulţii?
Cât de larg îi este vocabularul?
 Felul cum copilul se mişcă în spaţiu – studiaţi copilul în curte, în aer liber. Se caţără,
aleargă, ţopăie, sare? Cum îşi susţine echilibrul? Ştie să arunce şi să prindă (o
minge)? Este sigur în mişcări sau mai degrabă şovăielnic? Îi plac fotbalul, dansul şi
alte activităţi care împlică mobilitatea?
 Dispoziţia şi temperamentul copilului – este calm, lejer sau tensionat? Plânge
frecvent? Râde, zâmbeşte? Este capabil să-şi exprime sentimentele în cuvinte? Poate
negocia cu copiii şi adulţii? Devine frustrat prea uşor? Diversele roluri pe care
copilul şi le asumă într-un grup (conducător, executant, ascultător, vorbitor, etc.)
 IMPORTANT – observaţiile educatoarei, evaluările şi informaţiile oferite de
membrii familiei pot fi utilizate pentru a înţelege mai bine şi planifica activităţi
care să faciliteze dezvoltarea copilului.

22
TEHNICI ŞI UNELTE DE ÎNREGISTRARE

EDUCATOAREA SĂ AIBĂ:
 Un carneţel şi un creion în buzunar pentru a „imortaliza” o frază sau a descrie
evenimente cheie dintr-un contact fizic sau comunicaţional
 Foi volante şi creioane peste tot în sala de grupă pentru notarea înformaţiilor, apoi la
sfârşitul zilei acestea sunt transcrise într-un carneţel sau dosar.
 Caietul de observaţii aupra comportamentului copiilor
 Liste de verificare plasate pe pereţi pentru a ţine evidenţa opţiunilor făcute de copii
 Fotografii şi casete audio
 Grafic de notare a participării la activitate - reprezintă un tabel afişat pe peretele
grupei în care cuun simbol educatoarea notează care copii la ce activităţi au participat,
la sfârşitul săptămânii se fac notiţe în caietul/dosarul de observaţii
 Notarea progresului copilului – reprezintă un tabel cu comportamente, deprinderi,
abilităţi în care la fel se fac însemnări peste zi. Acest fel de grafic poate fi utilizat şi
pentru dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, etc.(anexa 1, 2)
 Adunând, înregistrând şi organizând observaţiile făcute asupra
comportamentului copiilor veţi putea planifica şi individualiza
programa de lucru în aşa fel încât să veniţi în întâmpinarea necesităţilor
şi intereselor copiilor, fie că sunt luaţi individual, fie pe grupuri.

23
UTILIZAREA INFORMAŢIILOR STRÂNSE PRIN OBSERVARE

 Unul din obiectivele majore stabilite ca rezultat al observării este acela de a strânge multe
informaţii care îi dau educatoarei posibilitatea de a structura experienţele clasei astfel încât să
vină în întâmpinarea intereselor copiilor. Iată câteva tehnici de adaptare individuală a
activităţilor la nevoile identificate:
Incurajarea intereselor – pentru un copil care ezită să-şi asume riscuri prin extinderea ariei de
activităţi desfăşurate, educatoarea poate extinde o activitate deja familiară copilului prin
integrarea unei activităţi noi în cadrul ei. EX. – lui Matei îi place să construiască, dar ezită să
deseneze sau să scrie. Educatoarea poate adăuga, în zona construcţiei, o piaţetă, nişte hârtie şi
bandă de lipit, rugându-l pe Matei să facă un semn de circulaţie rutieră sau o etichetă cu „Nu
deranjaţi”, pe care să le ataşeze clădirii pe care o construieşte.
 Copii împărţiţi câte doi sau pe grupe – Piaget este de părere că cel mai bine copiii ascultă unii
de alţii. Înţelegerea copiilor poate fi facilitată, de exemplu, grupând un copil care nu înţelege o
anume noţiune cu unul care tocmai a priceput-o.
 Activităţi diversificate – pe măsură ce copiii se joacă cu materialele disponibile, aspectul
general al jocului poate fi modificat, astfel existând mai multe variante de joc (prin introducerea
de noi materiale, de noi reguli sau sarcini, etc.)
 Axarea pe nevoi specifice – educatoarea poate insista pe abilităţi specifice, creând ocazii pentru
câte un copil de a practica un talent deosebit sau de a îndeplini o sarcină dificilă.
EX. – dacă mai mulţi copii întâmpină greutăţi în folosirea foarfecii se fac diferite exerciţii care
stimulează musculatura mâinii: apucarea de obiecte cu penseta, plasarea de cârlige pe un
şevalet, ruperea hârtiei, etc.

24
CUM APELĂM LA AJUTOR DIN EXTERIOR

 Uneori după observarea unui copil, educatoarea poate descoperi un model

comportamental care îi dă de gândit şi care nu pare să se îmbunătăţească nici chiar după
ce s-au făcut adaptări individuale. Aceste aspecte trebuiesc comunicate familiei iar
aceştia trebuie să consulte un specialist (logoped, psiholog, terapeut, etc.). Nu
educatoarea face recomandări în ceea ce-l priveşte pe copil, ci specialistul va face
recomandări atât părinţilor şi educatoarelor privind unele intervenţii şi susţineri
speciale.
 COPIII CU HANDICAP – primirea acestor copii în grădiniţă este un act care
transmite un mesaj puternic societăţii – faptul că preţuim valoarea tuturo fiinţelor
omeneşti. Există mai multe trăsături comune decât diferenţe între copiii mici şi de aceea
cu sprijinul educatorilor şi părinţilor, copiii cu handicap se pot afirma într-o grupă în
care se preţuieşte individualitatea şi unicitatea fiecărui copil. Copiii normali vor fi
învăţaţi să caute tovărăşia celor cu probleme oferindu-le prietenia lor şi dorind să se
joace şi să muncească alături de ei.
 Educatoarele ajutate de părinţii acestor copii vor putea afla care sunt punctele lor tari,
interesele şi nevoile lor şi în funcţie de acestea, alături de specialişti, vor putea elabora
planificări individualizate pentru aceştia.

25
 TEHNICI DE ADAPTARE ÎNDIVIDUALĂ:
• HANDICAPURI FIZICE – clasa va fi aranjată în aşa fel încât să se poată circula cu un scaun cu
rotile, vor exista perne pentru aşezare şi găsirea de poziţii comode, adaptarea unor instrumente;
• ÎNTÂRZIERI DE LIMBAJ – modelaţi limbajul copiilor folosind enunţuri simple, utilizaţi suporturi
vizuale sau materiale pentru a explica pe viu cele spuse, repetaţi informaţiile şi instrucţiunile şi cereţi
copiilor să le repete la rândul lor, asiguraţivă că audienţa şi educatoarea sunt toleranţi şi fără
prejudecăţi;
• DEFICIENŢE AUDITIVE – dacă un copil foloseşte limbajul semnelor cereţi unui specialist să vină
în grupă şi să-i înveţe şi pe ceilalţi copii acest limbaj, verficaţi bateriile aparatului auditiv, utilizaţi
suporturi vizuale: imagini, poze, obiecte, asiguraţi-vă că toţi copiii sun atenţi înainte de a începe o
expunere, demonstraţi noile activităţi şi modalităţile de folosire a materialelor,
• DEFICIENŢE VIZUALE SAU ORBIREA – utilizaţi materiale care fac apel la utilizarea diferitelor
simţuri, (litere, cifre din hârtie dură), aranjaţi sala în aşa fel încât copilul să poată circula în siguranţă,
staţi în preajma unui astfel de copil sau rugaţi un copil să-l conducă, utilizaţi un clopoţel pentru a-l
face atent, puneţi muzică şi cântaţi cântece, ajutaţi copiii să pipăie materialele şi echipamentul nou;
• RETARDUL MINTAL – ajutaţi-l pe copil să realizeze activităţi punându-i la dispoziţie materiale şi
activităţi adecvate, segmentaţi sarcinile în etape cât mai scurte, daţi indicaţii simple şi clare şi
asiguraţi-vă că ele au fost înţelese, ajutaţi copiii să participe la jocul celorlalţi;
• PROBLEME DE ATENŢIE – utilizaţi propoziţii simple şi daţi instrucţiuni clare, faceţi activităţi de
grup scurte, utilizaţi suporturi vizuale, rezervaţi o zonă mai liniştită în sala de grupă în care copilul să
poată raliza o activitate ce presupune o mai mare concentrare sau se poate odihni;
• TULBURĂRI EMOŢIONALE SAU DE COMPORTAMENT – ajutaţi copilul să vorbească pentru
a-şi exprima emoţiile, limitaţi-i posibilităţile de alegere, loc pentru reculegere, oferiţi feed-back şi
stabiliţi reguli cu consecvenţă, ajutaţi-l să-şi facă prieteni, să-i privească pe copiii di grupă.

26
TRANSMITEREA INFORMAŢIILOR CĂTRE FAMILII

 ÎNTRUNIRI – întrevederi formale cu scopul de a discuta progresele copiilor şi de a permite

părinţilor să-şi comunice părerile, ideile, preocupările – durază 30-40 minute
 SFATURI PENTRU O ÎNTRUNIRE BENEFICĂ:
 Planificarea întrunirilor la momente convenabile pentru familie;
 Comunicaţi scopul întâlnirii;
 Dacă doriţi ca familia să aducă date specificaţi acest lucru;
 Amenajaţi spaţiul în aşa fel încât familia să se simtă confortabil;
 Oferiţi cafea/ceai şi mici gustări;
 Rugaţi o persoană din unitate să se ocupe de copii,
 Începeţi cu aspectele pozitive ale dezvoltării copilului;
 Prezentaţi portofoliile copiilor şi discutaţi pe marginea lor;
 Oferiţi părinţilor ocazia de a pune întrebări, de a-şi mărturisi îngrijorarea sau de a dezvălui
succesele, dar şi problemele cu care se confruntă la domiciliu privind comportamentul copilului;
 Discutaţi despre regulile grupei care ar trebui folosite şi acasă pentru a asigura coerenţă;
 Dacă nu epizaţi subiectele propuse rugaţi părinţii să rămână sau replanificaţi întrunirea;
 Încheiaţi întrunirea într-un ton optimist.
 RAPOARTE PERIODICE

27
EXEMPLE
INSTRUMENTE DE
INREGISTRARE, UTILIZARE SI
TRANSMITERE A INFORMATIILOR
COLECTATE PRIN OBSERVARE

28
 GRAFIC DE PARTICIPARE A COPIILOR LA ACTIVITATE

Activitat Bibliot Constr Artă Ştiinţă Apă şi Casa

ea ecă ucţii nisip păpuşi
i

Copilul

Patric
Dana
Darius
Bogdan
Damian
Gabi

29
 GRAFIC DE NOTARE A PROGRESULUI

Achiziţi Identific Sortează Înţelege Taie cu Foloseşt Recită

ă după concepte foarfeca e corect expresiv
a formele criteriul le de în mod pasta de poezia
geometr culorii număr 1- eficient lipit
ice cerc 5
şi pătrat

Copilul

Gelu
Vlad
Radu
Ana
Rodica

30
31
Legendă:
Pa = puţin atent
A = atent (pe tot
parcursul activităţii)
Na = neatent
U = uneori
M = mereu
D = deloc

Interpretarea datelor:
Durata atenţiei: atenţi
tot timpul - doar la
început - deloc -
Spirit de observaţie:
DA - NU -
Putera de concentrare:
mereu - uneori – deloc
Număr de obiecte
reţinute: toate (4) -
parţial (2-3), numai
unul (1), nici unul (0)
Insuşiri ale lementelor:
pentru fiecare obiect -
pentru 2-3 obiecte -
pentru 1 obiect - nici un
element

Constatări şi
recomandări: 32
33
Interpretarea datelor:
PRONUNŢIA:
pronunţă corect
sunetele/cuvintele –
pronunţă greşit -
VORBIREA: este clară
-
este neclară -
EXPRESIVITATEA
(timbrul, intonaţia):
este corectă - este
incorectă
CREATIVITATEA:
foloseşte cuvinte şi
expresii învăţate –nu
foloseşte cuvinte şi
expresii învăţate -
VOCABULARUL: sărac
mediu - bogat -
LIMBAJUL (forma):
dialogat - monologat –
situativ-contextual -
LIMBAJUL: rapid -
lent -
continuu
-
 
Constatări şi aprecieri:
34
 RAPORT PRIVIND PROGRESUL COPILULUI LA
MIJLOC DE AN SCOLAR
Acest raport este intocmit in scopul de a fi inmanat parintilor cel
putin o data pe an.
Este important ca parintii sa afle despre progresele facute de
copilul lor, dar si de dificultatile sau problemele pe care acesta le
intimpina, pentru ca impreuna cu educatoarele, sa vina in sprijinul
copilului, avand aceeasi unitate de cerinte in demersul lui educativ.
Formularea descriptiva , libera si degajata, care scoate in evidenta
calitatile, progresul realizat de copil, dar care marcheaza cu
sinceritate , diplomatie si profesionalism si problemele pe care
acesta le intimpina, face ca aceste rapoarte sa fie foarte apreciate
de catre parinti. Astfel ei cunosc mai bine activitatea din gradinita ,
cunosc o mare parte din cerintele la care ar trebui sa se raporteze
copilul lor si implicit acorda o mai mare importanta si respect pentru
munca educatoarei.
Toate acestea pentru beneficiul real al copilului.
Un exemplu in acest sens ar putea fi urmatorul raport, intocmit in
baza observatiilor factuale , a activitatilor propuse de catre
educatoare pentru o cunoastere cat mai obiectiva, concreta si
complexa.
35
NUMELE COPILULUI:
GRUPA: MARE
In grupa mare, Andrei, frecventeaza gradinita cu regularitate si mai ales
cu multa placere. Dupa un an si jumatate de cand a venit in grupa noastra,
acum putem sa spunem ca este ,, unul de- al nostru”, in sensul ca s-a
integrat perfect in colectivul grupei, are multi prieteni, a invatat sa fie
deschis si sociabil. Gradinita este un loc in care el se simte foarte bine
pentru ca s-a obisnuit sa aiba incredere in cei din jur, noi cei de aici fiind
acum pentru el o a doua familie. Impreuna cu noi face planuri pentru ca
parintii lui sa fie din nou impreuna. Ne impartaseste tot felul de idei,
spune ca o sa va faca o surpriza la fiecare si atunci veti fi bucurosi si veti fi
din nou o familie. Mihnea l-a sfatuit sa pregateasca o cina romantica iar
Denisa sa faca ordine in camera si apoi sa va cheme pe amandoi sa va
arate. Sunt probleme care pe el il framanta si care le discuta cu noi.
In ultimul timp am descoperit in Andrei un copil cu foarte multe
calitati. Are o intelegere mai profunda asupra lucrurilor si mai ales a lasat
in urma incapatinarea, agresivitatea si irascibilitatea. Este mult mai linistit,
mai calm, mai deschis. Aceasta atitudine l-a facut sa-si castige prieteni,,
iar faptul ca are multe idei pentru jocuri, i-a facut pe alti copii, sa-i caute
compania. Impreuna cu Adi, planuiesc tot felul de proiecte, fac schite
foarte interesante pentru a-si construi ,, roboti adevarati” , lucreaza si
colaboreaza impruna petrecand mult timp la aceste proiecte. Uneori cere
parerea si sprijinul educatoarelor si tare se bucura de o parere pertinenta.
De asemenea se mai joaca cu Mark, cu Victor, Ricsi, uneori si cu fetitele, in
jocul carora el isi ia intodeauna rolul de – tata-.
36
Noi suntem foarte multumite de progresele realizate de el in aceasta perioada, prin
rabdarea si consecventa cu care l-am indrumat, am reusit sa-l facem sa respecte
regulile grupei, sa-l facem mult mai tolerant si sa-i indrumam pasii spre activitati
educative. Astfel incepe sa devina curios sa afle multe lucruri despre lumea care il
inconjoara. Petrecandu-si aproape toata ziua in acest mediu stimulativ, Andrei , a
inceput sa fie interesat de cifre si litere. Numara corect pana la15, inca mai avem
probleme in recunoasterea cifrelor, ; cunoaste si denumeste figurile geometrice,
cunoaste anotimpurile si specificul lor, scrie frumos diferite semene grafice si face
desene foarte interesante pe care nu le intelege oricine. Este insa foarte important
ca imaginatia lui il ajuta sa explice desenul in ce cele mai mici amanunte.
Intodeauna l-am incurajat in acest demers, iar acum in lucrarile lui apar diferite
personaje, roboti care au multe aventuri, astfel incat creeaza o mica poveste in
jurul lor.
In aceasta perioada, Andrei a devenit foarte ordonat cu lucrurile personale. Are o
adevarata obsesie pentru aranjatul hainelor pe care le impatura impecabil, stie
acum sa-si aranjeze singur patul. Mai nou are grija si de jucarii, le aranjeaza
frumos, cunoaste locul fiecareia si participa cu placere la adunarea lor.
A fost deosebit de incintat de pelerina lui Spider Man pe care i- a cusut-o mama, de
asemenea , de iglul pe care l-am construit impreuna.Ce bucuros a fost sa doarma in
el!
Aceste preocupari ii sunt deosebit de favorabile pentru minte si suflet, iar in timpul
pe care il petreceti impreuna va sfatuim sa va jucati cu cifrele ca sa le cunoasca
mai bine, sa mai repetati poeziile si cantecele pe care le invatam la gradinita.

VA MULTUMIM PENTRU COLABORARE

EDUCATOARELE GRUPEI.
37
OBSERVAREA rămâne principala
formă de cunoaştere a copilului!
OBSERVAREA se realizeaza spontan
sau planificat, în contexte reale ale
activităţii din grădiniţă.
Nu se creează momente speciale
“de extragere” a copilului din
activitatea firească a grădiniţei
pentru a fi verificat, testat,
chestionat!!!

38