 Febra tifoida si dizenteria bacilara sunt maladii

infectioase specifice omului, cunoscute din cele mai

vechi timpuri.
 Procesul epidemiologic este dependent de conditiile
socio-economice („boli ale populatiei sarace", „boli
cauzate de viata neigienica", „boli ale mainilor
murdare", „boli cu transmitere fecal-orala").
 In urma cu 4-5 decenii, in Romania si in alte tari de
pe variate meridiane, febra tifoida si dizenteria
bacilara erau considerate boli grave, frecvent
epidemice.
 Asemenea manifestari le mai intilnim, astazi, in unele
zone din Africa, Asia de Sud Est si America Latina.
 Prin preventie generala, prin igienizarea globala, si
intr-o mai mica masura prin vaccinopreventie, cele
doua maladii se afla sub un control optim.

 In prezent, ambele maladii se caracterizeaza printr-

un pronuntat atipism epidemiologic si clinic.

 In lume, aceste 2 maladii sunt printre preocuparile

principale pentru protectia sanatatii populationale,
datorita:
◦ Rezistentei agentilor etiologici,
◦ Absentei unor vaccinuri eficiente,
◦ Atipismului,
◦ Dependentei de conditiile socio-economice
◦ Existentei purtatorilor cronici
 S. typhi are o structura antigenica complexa, cu
determinanti ai virulentei imunogenitatii care insa in
preparatele vaccinale, nu determina la receptori
niveluri protective specifice, optime.

 Rezistenta ambientala este ridicata confera

posibilitatea de supravietuire indelungata in aer, sol,
alimente, pe obiecte, maini, muste sinantrope
(syn „împreună cu” + anthropos „om”) etc.

 Decontaminantii chimici uzuali sunt eficienti in

concentratii medii si superioare (formol, fenol,
sublimat, cloramina, var cloros etc.).
 Doza infectanta pentru S. typhi este 10-100 de
celule microbiene - sa supravietuiasca actiunii
aciditatii gastrice si a factorilor antimicrobieni din
primul segment al intestinului subtire.

 Rezistenta la antibiotice si substante de sinteza

chimica trebuie evaluata cu atentie.

 S-au semnalat prezenta in circulatie a unor

tulpini de S. typhi rezistente la ampicilina,
tetraciclina, cloramfenicol, streptomicina etc.
 Shigella, cu cele 4 serogrupuri (A: Sh.
dysenteriae; B: Sh. flexneri; C: Sh. boydii; D: Sh.
sonnei) si aproximativ 30 de serotipuri, produce
manifestari epidemiologice si clinice deosebit de
polimorfe.

 Structura antigenica complexa confera pentru

Shigella capacitate invaziva si de toxigenitate dar
imunogenitatea indusa omului este insuficient de
protectiva;

 Rezistenta ambientala si fata de decontaminantii

uzuali este ridicata similara cu cea a S. typhi dar
cu diferente notabile intre cele 4 serogrupuri
 Shigella prezinta sensibilitate variata la antibiotice si
substante antibacteriene de sinteza chimica;

 Au fost primele bacterii la care s-a pus in evidenta

multiplurirezistenta transmisa prin plasmide;

◦ 60%-80% din tulpinile de Shigella sunt rezistente la

sulfamide si streptomicina;
◦ 10 % - 30 % la Polimixina, Negram, Kanamicina,
Tetraciclina, Colimicina s.a.

 Doza infectanta este redusa (mai putin de 200

shigelle viabile) ceea ce favorizeaza transmiterea de
la surse la receptivi.
 Omul bolnav cu forme tipice si atipice de
boala:
◦ formele atipice pot fi in 70 % - 80 % din total;
◦ sunt surse „ascunse" care intretin circulatia
populationala a celor doua specii bacteriene.

 In cazul dizenteriei bacilare se pot inregistra

forme cronice:
◦ indeosebi la varstnici care prezinta risc de sursa de
Shigella pentru copii.
 Omul purtator:
- preinfectios, este contagios:
3-7 zile inainte de debutul febrei tifoide
1-3 zile inainte de debutul dizenteriei bacilare;
depistarea acestor purtatori se face printre contactii cazului
„index" (primul caz de boala).
- sanatos, prezinta riscul diseminarii, pe o durata
variabila de 5-10 zile; depistarea acestor purtatori este
posibila in cadrul unor actiuni speciale.
- fost bolnav, convalescent cu durata de
diseminare variabila: zile, saptamani sau luni;
- fost bolnav cronic, durata de diseminare,
deseori intermitenta, poate fi de mai multi ani sau pe
toata viata:
surse periculoase;
dificil de depistat si neutralizat;
intretin circulatia S. typhi sau a Shigella in populatie.
 In raport de natura sursei si perioada evolutiva in
care se afla, diseminarea agentilor patogeni se va
face prin:
◦ materii fecale care se vor recolta dupa tehnici diferite

 In cazul febrei tifoide, la purtatorii preinfectiosi si

bolnavii, in prima perioada de evolutie, S. typhi
se poate gasi si in:
◦ secretiile faringiene,
◦ traheobronsice,
◦ varsaturi,
◦ urina,
◦ bila,
◦ sange etc.
 Modul direct este frecvent implicat, fapt sugerat prin
expresiile:
◦ „febra tifoida si dizenteria sunt boli ale mainilor murdare";
◦ „boli cu transmitere fecal-orala";
◦ „boli ale modului de viata neigienic".

 Modul direct de diseminare a S. typhi si Shigella se

intalneste in populatiile sarace, colectivitati pentru
asistenta medico-sociala, cazarmi, inchisori, lagare
pentru refugiati etc.

 Riscul transmiterii prin modul direct, al celor doua

specii bacteriene, se creaza in cazul unor cataclisme
naturale sau sociale.
 Modul indirect: fiind vorba de doua specii
bacteriene rezistente, acestea vor putea fi
usor transmise prin apa, sol, alimente,
obiecte, maini, muste etc.

 Contaminate direct de la surse sau indirect,

prin intercontaminarea cailor de transmitere
amintite;

 Frecvent, cele doua bacterii, au acelasi mod

de transmitere, folosesc asociativ doua sau
mai multe cai de transmitere.
 Receptivitatea la agresiunea celor doua specii
bacteriene este generala cu exceptia:
◦ persoanelor care au facut infectia cu S. typhi,
◦ au fost vaccinate recent pentru ambele maladii.

 Incidenta si severitatea celor doua maladii

poate fi mai crescuta la:
◦ copii, gravide, varstnici,
◦ convalescentii altor boli infectioase,
◦ imunsupresati,
◦ persoane cu risc ocupational etc.
 Imunitatea postinfectioasa este durabila in cazul
persoanelor care au trecut prin boala tipica, clinic
manifesta si posibil tranzitorie, pentru manifestarile
atipice.

 Dupa dizenteria bacilara, imunitatea este specifica de

serogrup si serotip, fiind de intensitate si durata
redusa.

 Imunitatea postvaccinala poate fi protectiva pentru 4-

5 ani, dupa o schema completa de vaccinare anti-
febra tifoida si pentru 1-2 ani, dupa vaccinarea anti-
dizenterie bacilara, practicata pe cale orala.
 Manifestarea sporadica se intalneste:
◦ in Romania,
◦ in Europa,
◦ in tarile puternic industrializate
◦ in populatiile cu standard socio-economic ridicat,
din orice parte a lumii.

 Atipismul clinic, reducerea drastica a

manifestarilor severe, poate da aspecte de
„falsa sporadicitate".
 Manifestarea endemica se intalneste:
◦ in tarile slab dezvoltate;
◦ in populatiile defavorizate (sarace) ale lumii;
◦ in colectivitati cu profiluri speciale (asistenta
medico-sociala);
◦ in zone afectate de cataclisme naturale si sociale;
 Manifestarea epidemica este caracteristica:

◦ in trecut pentru ambele maladii, atit in Romania cat

si in alte tari europene si de pe alte meridiane.

◦ in prezent epidemiile de febra tifoida si dizenterie

bacilara sunt mai ales, de mica amploare.
 Cataclismele naturale si sociale, indeosebi in
tarile subdezvoltate, pot crea conditii pentru
evolutia unor epidemii extensive:
◦ „hidrice" prin apa contaminata,
◦ „alimentare" prin lapte si derivate contaminate.

 Supravegherea epidemiologica si cu
laboratorul a manifestarilor sporadice,
endemice si a fostelor „focare epidemice"
reduce mult riscul unor epidemii de febra
tifoida sau dizenterie bacilara.
 Masurile generale de preventie au o importanta
deosebita.
 Preventia prin masuri generale, comune, are in
vedere:
◦ supravegherea epidemiologica a grupurilor si
colectivitatilor cu risc sau a celor afectate anterior cu
febra tifoida sau dizenterie bacilara;
◦ organizarea periodica a unor actiuni de depistare a
purtatorilor cronici concomitent cu investigarea si
incercarea de „sterilizare" a celor din evidenta;
◦ investigarea periodica a fostilor bolnavi si a anturajului
acestora;
◦ analiza periodica a structurii morbiditatii prin boala
diareica acuta pentru a stabili ponderea celor doua
maladii;
Preventia prin masuri generale:

◦ igienizarea, salubrizarea, decontaminarea,

dezinsectia, deratizarea periodica in asezarile
umane, in general, si in colectivitatile cu risc, in
special;

◦ analiza particularitatilor tulpinilor circulante de S.

typhi, Shigella;
◦ educatia populationala diferentiata in raport de
expunerea la riscul infectiei cu cele doua specii
bacteriene.
 Masurile specifice de preventie includ:
◦ vaccinarea „de necesitate epidemiologica" a
grupurilor populationale cu risc
 salubritate,
 unitati de asistenta medico-sociala,
 zone endemice,
 santiere,
 armata,
 contactii purtatorilor cronici,
 populatia din zonele calamitate natural sau social.
 Operatiunile de combatere vor include:
◦ ancheta epidemiologica;

◦ depistarea imbolnavirilor, inclusiv cele atipice;

◦ izolarea la spital, inclusiv a suspectilor;

◦ raportarea nominala urgenta, pentru febra tifoida si

numerica, periodica, pentru dizenteria bacilara;

◦ purtatorii cronici vor fi exclusi (pana la „sterilizare") din

unitatile pentru copii, aprovizionare centralizata cu apa,
sectorul alimentatiei si asistenta bolnavilor;
◦ contactii vor fi supravegheati epidemiologic, clinic si cu
laboratorul:
 21 de zile, pentru febra tifoida
 10 zile pentru dizenteria bacilara;

◦ convalescentii vor fi investigati, inclusiv prin coprocultura, la

3, 6, 12 luni dupa externare;

◦ se va proceda la actiuni de igienizare, de toate tipurile

(globala);

◦ se va practica decontaminarea periodica cu substante

chimice;

◦ vaccinarile /revaccinarile se vor efectua, in raport de

situatia epidemiologica;

◦ educatia populationala, pentru promovarea unui „mod de

viata igienic".
 Poliomielita este o enteroviroza cu raspandire
universala, descrisa in 1840 iar agentul etiologic
a fost izolat in 1908 si cultivat pe rinichi de
maimuta in 1949.

 De-a lungul vremurilor a produs epidemii cu

numeroase decese sau cazuri de sechele
paralitice.

 Descoperirea vaccinului cu virus omorit in 1955

(J.D. Salk) si cu virus viu atenuat in 1956 (A.
Sabin) a deschis calea spre eradicarea
poliomielitei.
 Virusurile poliomielitice sunt reprezentate de trei
tipuri antigenic inrudite dar cu diferentieri, motiv
pentru care vaccinul este trivalent.

 Structura antigenica, desi complexa, este stabila, cu

antigene puternic imunogene, ceea ce confera
avantaje deosebite vaccinopreventiei.

 Virusurile poliomielitei sunt rezistente in mediul

ambiental dar pot fi distruse utilizind decontaminanti
uzuali, indeosebi cei pe baza de clor.

 Tropismul virusurilor poliomielitice pentru aparatul

respirator, digestiv si sistemul nervos central, explica
evolutia severa a infectiei la o parte dintre bolnavi.
 Virusurile poliomielitei pot fi diseminate de:
 Omul bolnav, predominand copiii, care pot prezenta
forme tipice, paralitice (1: 40) si atipice, neparalitice,
subclinice, inaparente;
◦ contagiozitatea bolnavilor dureaza 7-10 zile de la debut si
este dependenta de prezenta virusurilor in secretiile
nazofaringiene si in materiile fecale;
 Omul purtator de virus:
- preinfectios, care disemineaza virus 4-5 zile
inaintea debutului bolii, prin secretiile nazofaringiene
materiile fecale;
- sanatos, cu diseminare, prin materiile fecale, pe
durata a 1-3 saptamini;
- fosti bolnavi, care sunt eliminatori de virus prin
materiile fecale, pe o durata de zile, saptamini sau luni
de zile.
 Modul direct de transmitere este frecvent
implicat deoarece poliomielita, ca enteroviroza,
se incadreaza in grupul bolilor care afecteaza,
prioritar, populatiile defavorizate socioeconomic,
care nu dispun de igienizare cotidiana optima.
◦ transmiterea prin modul direct se poate intalni in familii
aglomerate colectivitati de asistenta medico-sociala a
copiilor.

 Modul indirect intervine in transmiterea

virusurilor poliomielitice care, fiind rezistente la
actiunea factorilor ambientali sunt usor
vehiculate prin apa, alimente (mai ales: lapte si
derivate, vegetale), obiecte, maini, aer, muste etc.
 Este generala pentru persoanele care nu poseda anticropi
specifici, pentru cele trei tipuri de virus, la titruri
protective.
 Este intensa la copiii fara anticorpi: de la mama / prin
trecerea prin infectie / dupa vaccinare.
 Imunitatea postinfectioasa postvaccinala este
durabila dar specifica de tip.
 Atat copiii cat si adultii sunt supusi unui proces de
„reimunizare oculta" prin contactul cu doze mici de virus
provenind de la copiii recent vaccinati cu virus viu atenuat.
 In unele situatii epidemiologice, poliomielita se poate
intilni la adolescenti, tineri adulti si adulti.
 Sub influenta celor peste 3 decenii de vaccinare
sistematica a copiilor, poliomielita nu mai are o
evolutie naturala iar formele de manifestare
epidemiologica si clinica sunt modificate.

 Acoperirea vaccinala impiedica constituirea unor

procese epidemiologice extensive si, treptat, se
tinde spre sporadicitatea de eradicare: 0,03-0,01
%000 de locuitori, cazuri atipice.
◦ depaseste 50%-60% in zonele cele mai deficitare;
◦ peste 90% in multe arii geografice;
 Manifestarea sporadica a devenit dominanta,
imbolnavirile inregistrandu-se pe seama
„golurilor imunitare", fiind, in general, atipice.

 Manifestarea endemica epidemica constituie

situatii rar intilnite in Asia de Sud Est si
Africa.
◦ Izbucnirile epidemice semnalate dupa anul 1990, in
Olanda si Canada au avut ca surse primare copiii
nevaccinati din unele secte religioase.
 Masurile generale de prevenire
sunt
caracteristice etapei de eliminare a infectiei cu
virusul salbatic si de eradicare a poliomielitei,
pana in anul 2000.

 Supravegherea epidemiologica, clinica si cu

laboratorul trebuie sa asigure:
◦ reducerea la maximum a „golurilor imunitare" prin:
 cuprinderea in programul de imunizare a tuturor
copiilor;
 recuperarea atenta a acelora cu contraindicatii care, in
general, sunt temporare;
◦ Evaluarea fondului imunitar specific in corelatie cu
programul de vaccinare si izolarea;
 analiza genetica a tulpinilor de virus al poliomielitei
salbatic sau provenind din vaccinurile cu virus viu
atenuat;

◦ Efectuarea de anchete epidemiologice a cazurilor

suspecte de viroze paralitice acute, de tip spinal si a
paraliziilor de neuron motor periferic;

◦ Evitarea „importului" de surse de virus poliomielitic

care pot proveni din „pungile geografice endemice";

◦ Igienizarea generala, decontaminarea si educatia, cu

adresabilitate speciala pentru colectivitatile cu risc.
 Preventia specifica are in vedere masuri care pot
extinde cat mai mult si in mod constant „acoperirea
vaccinala” cu 4 doze, a copiilor in varsta de pana la 1
an de zile.

 Planul OMS, elaborat in 1984, prevedea vaccinarea, cu

4 doze a copiilor in varsta de pana la 1 an, in
proportie de peste 90%.

 OMS in anul 1988 propunea eradicarea poliomielitei

pana in anul 2000.

 Adunarea Mondiala a Sanatatii din 1989 a definit

Programul de eliminare si cel de eradicare.
 Combaterea poliomielitei este total diferita de operatiunile
care se realizau in trecut, fiind axata pe obiectivele
programului de eradicare.

 Ancheta epidemiologica este, in prezent, orientata spre

depistarea si neutralizarea oricarui caz suspect a fi
poliomielita.

 O atentie deosebita se acorda cazurilor de paralizii acute,

de tip spinal si a acelora cu paralizii de neuron motor
periferic.

 Izolarea, in servicii de specialitate, a „suspectilor", cu

efectuarea de investigatii epidemiologice, virusologice si
serologice, va fi insotita de raportarea urgenta nominala.
DIAGRAMA OMS PENTRU PAF