UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE MEDICINA

MASTERAT MANAGEMENTUL INSTITUTIILOR SI SERVICIILOR MEDICALE SI

FARMACEUTICE

SISTEMUL SANITAR SI RESURSELE

LUI DE FINANTARE

PROFESOR:

CONF. UNIV. DR. OANA OPRISAN

STUDENT:

TANASE FLORINA

CONSTANTA

2019
 SISTEMUL SANITAR SI RESURSELE LUI DE FINANTARE

Performantele unui sistem de sanatate sunt influentate intr-o mare masura, de

modul in care are loc strangerea de fonduri pentru asigurarea calitativ superioara a
serviciilor sanitare, precum si modul de distribuire a acestora catre furnizorii de servicii de
sanatate.

Resursele financiare

Sursele principale de colectare a fondurilor pentru asistenta sanitara sunt:

- Impozitele generale - prin care banii colectati ajung la bugetul statului, de unde sunt
distribuiti sectorului medical conform bugetului aprobat la inceputul fiecarui an, de catre
organismele abilitate.

- Primele de asigurare obligatorii - sunt platite de fiecare individ in

parte indiferent de starea lui de sanatate. Aceste sume sunt in procent fix din
veniturile salariatilor precum si din cel al firmelor, fiind numite asigurari sociale
de sanatate.

- Primele de asigurare voluntara - sunt obtinute si sunt corelate cu starea de sanatate

a persoanelor asigurate.

- Plata directa a serviciilor medicale, care se practica mai ales in sistemul medical privat,
dar mai poate fi intalnit si in celelalte sisteme sanitare, fiind vorba de obicei de co-plati.

Modul de plata al furnizorilor de servicii medicale se face prin diferite

mecanisme neexistand o legatura directa intre modul de strangere a fondurilor si
distribuirea lor.

Serviciile de sanatate sunt finantate prin scheme diverse, iar sistemele de

finantare prezinta urmatoarele dimensiuni care, influenteaza politica de sanatate:

a) Sursele de finantare a serviciilor de sanatate

In functie de modelul serviciilor de sanatate exista urmatoarele surse de finantare:

- plata directa nerambursabila de la pacient la medic;

- asigurarea privata;
- asigurarea sociala pentru sanatate.

b) Gradul de acoperire a populatiei cu ingrijiri medicale

Gradul de acoperire a populatiei cu ingrijiri medicale este apreciat ca fiind diferit

in functie de felul asigurarii:

- in asigurarea sociala pentru sanatate, contributia este in functie de venitul fiecarui

cetatean, iar furnizarea de servicii de sanatate este in functie de nevoile fiecarui individ,
respectand principiul solidaritatii;
 - in asigurarea privata au acces doar persoanele cu venituri mari, iar cei cu venituri
reduse nu pot beneficia de ingrijiri de sanatate;

- in asigurarea publica guvernamentala se asigura o acoperire universala, dar resursele

umane, financiare si materiale sunt reduse deoarece exista probleme de finantare.

c) Tipul de co-plata

Pentru a stopa accesul nejustificat al populatiei la serviciile de sanatate s-au introdus asa
numitele scheme de co-plata:

- co-asigurarea - prin care pacientul plateste un procent fix din pretul unui
serviciu primit;
- co-plata - prin care pacientul plateste o suma fixa pe actul medical.

d) Remunerarea medicilor

Aceasta se face pe baza unor scheme multiple, in prezent existand urmatoarele:

- plata per serviciu - prin care furnizorul de servicii de sanatate primeste o plata de
fiecare data cand ofera un serviciu de specialitate;

- plata bazata pe diagnostic - in acest caz furnizorul primeste o plata fixa (stabilita in
prealabil) de fiecare data cand trateaza un pacient cu un anumit diagnostic specificat;

- capitatia - prin care furnizorul primeste o suma fixa specificata dinainte pe fiecare
perioada de timp si pentru fiecare persoana inscrisa pe listele proprii ale medicului respectiv;

- bugetul global - prin care furnizorul de servicii medicale primeste un buget

total pentru alocarea fondurilor pentru o perioada diferita de timp;

- salariul - medicul primeste o suma fixa de bani specificata in prealabil in

vederea indeplinirii unor activitati specifice medicale;

- plata pentru timpul lucrat - in acest caz furnizorul primeste o anumita suma de bani
pentru fiecare ora lucrata.

Pe langa aceste scheme principale de remunerare a medicilor, mai exista si alte tipuri de
scheme cum ar fi:

- plata prin stimulente;

- plata pe zi de spitalizare.

Tipuri de sisteme de sanatate in functie de forma de finantare

Cea mai utilizata clasificare a sistemelor de sanatate este in functie de sursele

de finantare. Astfel aceste sisteme pot fi:

a) Sistemul national de sanatate (tip Beveridge) -finantat prin impozite;

 b) Sistemul de asigurari sociale de sanatate (tip Bismarck) -finantarea realizandu-se prin

prime obligatorii de asigurare dependente de venituri;

c) Sistemul voluntar de asigurari (asigurari private) -finantarea este privata, primele

de asigurare sunt in functie de riscurile asiguratilor.

Sistemul national de sanatate

Se caracterizeaza prin:

- Sursele de finantare sunt taxele generale, care se aduna sub forma de buget public la
nivelul guvemului;

- Este controlat de guvern care este si tert platitor;

- Bugetul este impartit pentru diferite sectoare, fiecarui sector revenindu-i un anumit
procent, care este modificat anual;

- Procentul destinat sanatatii este distribuit de la nivelul Ministerului Sanatatii, pe baza

unor criterii, autoritatilor judetene de sanatate, care apoi distribuie fondurile existente spitalelor si
medicilor de familie;

- Medicii incheie contracte cu autoritatile locale, fiind platiti sub diferite forme: per act,
per capita, per serviciu, salariu etc.; in acest sistem poate exista si un sector privat.

Avantaje:

- accesibilitate generala;
- acoperire universala;
- costul mai redus al administrarii unui astfel de sistem.

Dezavantaje :

- eficienta scazuta la gestionarea fondurilor;

- oferta crescuta de servicii din partea medicilor pentru remuneratie
suplimentara;
- lipsa de stimulente pentru medici.

Sistemul de asigurari sociale pentru sanatate

Acest sistem se caracterizeaza prin :

- Finantarea se face prin contributii obligatorii in proportii diverse pentru patron si angajat;

- Contributia se face prin plata unui anumit procent in functie de venit si se colecteaza
la nivelul caselor de asigurari;
 - Guvernul este cel care stabileste politicile de sanatate si asigura mecanismele pentru
urmarirea realizarii scopurilor propuse;

- Casele de asigurari sunt independente de guvern, dar functionarea lor se face prin
reglementari stricte si stabilesc contracte de prestare a serviciilor cu spitalele, medicii de
familie, medicii stomatologi, farmacistii etc.

Avantaje :

§ Cresterea descentralizarii sistemului, banii nu sunt distribuiti de

Ministerul Sanatatii, plata diferitelor acte medicale facandu-se de diferite
organisme independente (casele de asigurari);
§ Fondurile destinate sanatatii sunt independente de modificarile prioritati
lor politice;
§ Exista competitie intre furnizorii de asistenta medicala, prin stabilirea
unor standarde de catre organismele platitoare, fapt ce duce la cresterea
calitatii asistentei medicale;
§ Tertul platitor ajuta la stabilirea si respectarea drepturilor pacientilor in
calitatea lor de clienti ai furnizorilor de servicii de sanatate;
§ Fluxul fondurilor este vizibil in sistem;
§ Sistemul asigura surse de venituri stabile pentru sistemul de sanatate;
§ Prin acest model se realizeaza furnizarea mult mai eficienta a serviciilor
de sanatate comparativ cu alte modele, precum si cresterea fondurilor
disponibile pentru sanatate atat in valoare absoluta cat si ca procent din P.I.B.

Dezavantaje :

§ Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate platite si de angajator si

de angajat duce la o crestere a costului muncii pentru firme, putandu-se ajunge la
introducerea acestor prime in costul produselor;
§ Cei care nu sunt salariati (someri, elevi, pensionari etc.) sunt acoperiti din alte
fonduri de la bugetul de stat, fapt dificil de realizat in unele cazuri;
§ Stabilirea cu dificultate a primelor ce trebuie platite de cei ce lucreaza pe
cont propriu, pentru ca aceste prime sunt legate in special de veniturile realizate;
§ Costurile administrative sunt mai crescute decat la un sistem bazat pe
impozite generale.

Sistemul voluntar de asigurari (privat)

Acest sistem este slab dezvoltat in Europa, el fiind foarte bine dezvoltat in S.U.A.

Sistemul voluntar de asigurari se caracterizeaza prin predominanta asigurarilor private si a

modelului de plata direct medic-pacient.

Avantaje :

§ Exista competitie intre furnizorii si finantatorii serviciilor medicale, care

au interesul sa atraga cat mai multi bani si prin aceasta, a cat mai multor
pacienti, ceea ce duce la cresterea calitatii serviciilor medicale si la sporirea
ofertei cantitative si calitative acordata pacientilor.
 Dezavantaje :

§ Slaba acoperire a populatiei cu servicii de sanatate;

§ Costurile sanitare cresc continuu, aparand fenomenul descris sub numele
de ,,selectie adversa”.

Cele trei tipuri de sisteme in practica se regasesc sub diferite combinatii, modificate de la o tara
la alta in functie de optiunile fiecareia. In ultima perioada de timp s-a constatat tendinta de apropiere a
acestor tipuri de sisteme de sanatate, politicile sanitare urmarind combinarea avantajelor si reducerea
dezavantajelor. Astfel, in sistemul national de sanatate se incearca intoducerea metodelor
concurentiale, care sunt specifice sistemelor de asigurari de sanatate. De asemenea, in sistemul
asigurarilor sociale de sanatate si sistemul privat se incearca modificari fiscale prin introducerea unor
reglementari in acest sens.

Rolul statului

Din punct de vedere al rolului statului in finantarea asistentei medicale se pot descrie trei
tipuri de sisteme de sanatate:

1. Sisteme liberale care se caracterizeaza prin:

- asigurarile de sanatate sunt private, fiind finantate prin cotizatii voluntare

platite atat de salariati cat si de patroni, cuantumul primelor variind in functie de
serviciile asigurate;
- adeziunea la asigurarile de sanatate este voluntara;
- descentralizarea politicilor sanitare.

Acest sistem a functionat in Elvetia pana la introducerea asigurarii obligatorie.

2. Sisteme nationale - caracteristic lor fiind:

- finantarea, care provine mai ales din impozite de stat, dar exista si un
sector privat prezent atat in planul asigurarilor cat si in cel al prestarilor serviciilor
medicale;
- acoperirea universala a populatiei cu asistenta medicala.

Acest sistem sanitar functioneaza in Anglia si Spania.

Sisteme intermediare - in care finantarea este pluralista, bazata mai ales pe cotizatii sociale dar
si pe cotizatii voluntare. Taxele suportate de pacienti sunt inferioare taxelor din sistemele liberale,
dar superioare celor din sistemele nationale.

Sistemele intermediare de sanatate se regasesc in multe tari din Europa, precum Franta,
Germania.