Lucrarea practică nr.

Ioana Buculei
 SUMAR

 Reeducarea repirației-generalități
 Reeducarea respirației – Generalități

- Gimnastica respiratorie are o largă aplicabilitate în diversele afecțiuni care

duc la apariția insuficienței respiratorii
SCOP
 Prevenirea și îmbunătățirea funcției respiratorii diminuate, atât în
afecțiunile bronhopleuropulmonare, cât și în deviațiile de coloană
 Este important ca pacientul să înțeleagă că acțiunile întreprinse trebuie să
conducă la prevenirea unor atitudini vicioase, fapt ce impune o permanentă
mobilizare a articulațiilor și grupelor musculare implicate în actul
respirator
MIJLOACE
 Cunoașterea precisă a diagnosticului și a particularităților fiecărui bolnav
reprezintă punctul de plecare în aplicarea mijloacelor, metodelor și
procedeelor de tratament
 Reeducarea respirației – Generalități

OBIECTIVE
 Prevenirea și corectarea atitudinilor vicioase de la nivelul coloanei vertebrale,
centurii scapulo-humerale și hemitoracelui afectat
 Menajarea articulațiilor intervertebrale și costo-vertebrale și menținerea în limite
fiziologice a mobilității acestora
 Asigurarea unui sincronism între acțiunile mușchilor inspiratori și expiratori
accesorii, prin reeducarea echilibrată a acestora. O atenție deosebită se acordă
reeducării mușchilor diafragm și transvers
 Adaptarea sistemului respirator la posibilitățile fiecărui bolnav
 Reeducarea respirației – Generalități

OBIECTIVE
 Protejarea zonelor afectate prin dirijarea conștientă a coloanei de aer spre zonele
integre, folosind exerciții de respirații localizate
 Dobândirea unei expirații corespunzătoare și ușurarea evacuării secrețiilor, prin
sporirea elasticității ariilor pulmonare
 Evitarea unor reduceri funcționale respiratorii în cadrul afecțiunilor bronho-pleuro-
pulmonare
 Existența unității dinamice dintre tratamentul medicamentos sau chirurgical și cel
prin gimnastică respiratorie asigură evoluția pozitivă a stării generale a bolnavului
 Reeducarea respirației – Generalități

PRINCIPII
 Aprecierea obiectivă a stării generale a bolnavului și precizarea posibilităților și
limitelor lui de adaptare la programul recuperator
 Precizarea mijloacelor și metodelor recuperatorii în strânsă concordanță cu
realitatea oferită de diagnosticul clinic și funcțional
 Utilizarea unor structuri de exerciții simple, care pe măsura însușirii lor se
transformă în acțiuni complexe, independente și eficiente
 În evoluția tratamentului să se pornească de la lucrul la pat, la cel în sală, folosind
intensități varibile și cu trecere gradată de la simplu la complex și de la ușor la greu
 Reeducarea respirației – Generalități

PRINCIPII
 Cooperarea dintre bolnav, medic și kinetoterapeut asigură reușita recuperării
 Conștientizarea procesului recuperator se asigură și printr-o sumară pregătire
teoretică, adresată bolnavului sau familiei acestuia
 Fermitatea în conducerea și desfășurarea ședințelor de recuperare și luarea unor
decizii adecvate trebuie să caracterizeze activitatea practică
 Echilibrul, prudența și tactul sunt atribute esențiale în relația dintre kinetoterapeut
și bolnav
Reeducarea respirației – Generalități

A. Poziții de lucru
 Orice exercițiu începe dintr-o poziție bine precizată,
aceasta permițând localizarea acțiunii la un anumit segment
sau regiune a corpului
 În procesul de reeducare a funcție respiratorii pe lângă
pozițiile de bază (stând, așezat, culcat, sprijinit) există și
poziții specifice ca variante ale celor de bază, ce prezintă
anumite particularități impuse de condițiile de utilizare
Reeducarea respirației – Generalități

Poziții de lucru specifice

a. Poziții de relaxare. Se acordă o atenție sporită relaxării
bolnavului înainte și duă ședința de lucru. Cele mai frecvente
poziții utilizate sunt: culcat, așezat, stând, rezemat
b. Poziții pentru reeducare diafragmatică: decubit dorsal, decubit
ventral, decubit lateral, așezat, stând
c. Poziții pentru respirații localizate: pentru reeducarea părților
inferioare ale plămânilor – decubit dorsal, decubit lateral,
așezat; pentru reeducarea părților superioare – decubit lateral
pe partea sănătoasă; pentru reeducarea hemitoracelui în
ansamblu – decubit lateral, așezat.
Reeducarea respirației – Generalități

Poziții de lucru specifice

a. Poziții pentru prevenirea și corectarea atitudinilor vicioase: se
utilizează întreaga gamă de poziții care să conducă la
solicitarea grupelor musculare destinate acestui scop
b. Poziții de drenaj: în raport cu localizarea afecțiunii (segment,
lob pulmonar), corpul este așezat în poziții adecvate pentru a
facilita evacuarea secrețiilor. Se folosesc poziții declive (cu
capul peste și sub orizontală) sau poziții cu corpul la
orizontală
Reeducarea respirației – Generalități

B. Sisteme de acționare
 Organizarea procesului recuperator are la bază
concordanța dintre sistemul de mijloace și
caracterul insuficienței respiratorii
 Gruparea mijloacelor în structuri de exerciții este
realizată în raport cu influențele diferențiale pe care
acestea le exercită asupra mecanismului respirator
 Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE DE RELAXARE ȘI DESTINDERE

 Metodele de relaxare ne oferă posibilitatea de a economisi energie
fizică și nervoasă
 În reeducarea respirației se utilizează de asemenea relaxarea, caz în
care bolnavul este pus în situațiile de a lua diferite posturi cu ochii
închiși și de a obține destinderea și relaxarea musculaturii
respiratorii , ceea ce asigură diminuarea consumului de oxigen și a
frecvenței respiratorii
 În decubit dorsal, musculatura este în repaus, singurii mușchi care
efectuează o acțiune discretă fiind cei ce asigură inspirația și
expirația
 În pozițiile așezat brațele se sprijină pe coapse sau sunt așezate pe
o masă; în poziția stând, cu spatele sprijinit de perete, brațele se
sprijină anterior pe coapse, pe spătarul unui scaun sau pe pervazul
unei ferestre
 Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE DE RELAXARE ȘI DESTINDERE

 Aceste poziții, efectuate corect, asigură, pe lângă o relaxare
neuromusculară, și instalarea unei respirații liniștite, ușoare
 Metoda care se înscrie cel mai bine în parametrii operaționali
privind reeducarea respirației este metoda Aijinger. În cadrul acestei
metode, destinderea se obține prin intermediul unui control
conștient asupra respirației(2/4-floare,pai). Executarea conștientă a
respirației și mai ales controlul asura fazelor acesteia sunt puse în
evidență prin capacitatea de a executa lent și profund respirații.
 Dirijarea ritmului respirator are ca efect realizarea unei stări de
liniște, de destindere, cu adresabilitate asupra centrilor subcorticali
implicați și în activitatea actului respirator.
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

 Utilizarea sistemului de mijloace pentru reeducarea respirației se
face în concordanță cu scopul urmărit, tehnicile de acționare și
specificul insuficienței respiratorii. Astfel grupele de exerciții se
sistematizează astfel:
1. Exerciții pentru controlul mișcărilor respiratorii
2. Exerciții pentru reeducarea diafragmului
3. Exerciții de respirație localizată
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

1. Controlul mișcărilor respiratorii
 prin controlul mișcărilor respiratorii se urmărește formarea unor
reprezentări corecte privitoare la dirijarea coloanei de aer și
succesiunea intrării în acțiune a grupelor musculare angajate în actul
respirator
 Confirmarea controlului realizat de bolnav se face prin aprecierea
obiectivă asupra modului cum alternează grupele musculare în efort,
a duratei pauzelor dintre repetări și a intensității efortului
 O dată cu redobândirea obișnuinței de a respira corect. Procesul de
reeducare se canalizează spre automatismul acestei funcții
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

1. Controlul mișcărilor respiratorii
Exerciții de bază:
 Din decubit dorsal, genunchii ușor îndoiți: kinetoterapeutul, lateral
față de bolnav, aplică mâna dreaptă pe torace și mâna stângă pe
abdomen. Bolnavul începe acțiunea printr-o expirație lentă, timp în
care profesorul exercită o presiune progresivă pe torace pentru a
accentua expirația; apnee, timp în care se contractă musculatura
abdominală. Urmează faza de inspirație profundă, în care se reduce
treptat presiunea de pe torace, facilitând pătrunderea coloanei de
aer.
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

2. Reeducarea diafragmului
 Pentru reeducarea acestui mușchi se folosesc complexe de exerciții
în care se pune accentul pe acțiunile efectuate conștient, cu mare
amplitudine și cu rezistență moderată
 Fiind un mușchi cu mare elasticitate, dinamica mișcărilor sale este
în raport cu poziția pe care corpul o ia în anumite momente. Așa se
explică de ce în poziția stând cursa diafragmului este simetrică și
poate fi cuprinsă între 2-3 cm în cazul unei respirații obișnuite, dar
poate depăși în respirații ample 10cm; În decubit dorsal, diafragmul
are o cursă mai amplă în partea sa posterioară; În decubit ventral,
mișcarea de mare amplitudine se localizează la nivel anterior; În
decubit lateral, mișcarea hemidiafragmului este mai mare de aceeași
parte, în timp ce partea opusă prezintă o acțiune foarte limitată
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

2. Reeducarea diafragmului
 Cursa diafragmului este influențată atât de propriile contracții, cât și
de acțiunea mușchilor abdominali
 Ridicarea diaframului se obține și prin acțiunea mușchilor transverși
ce comprimă viscerele și marele drept abdominal ce trage coastele
în jos
 Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

2. Reeducarea diafragmului
Exercițiii de bază
 Reeducarea diafragmului
 Pentru reeducarea părții anterioare se utilizează următoarele poziții: decubit ventral, pe genunchi,
cu spijin pe palme. Se execută respirații de tip diafragmatic. Kinetoterapeutul, plasat lângă bolnav,
controlează cu o mână mișcările abdominale, iar cu cealaltă limitează mișcările părții posterioare
a toracelui
 Pentru reeducarea părții posterioare se utilizează poziții din decubit dorsal; kinetoterapeutul,
plasat lateral, așează o mână pe abdomen, iar cealaltă pe piept și controlează modul în care se
execută respirațiile ample de tip diafragmatic
 Reeducarea părții laterale (stânga, dreapta) a diafragmului se realizează prin adoptarea poziției de
decubit lateral, kinetterapeutul, plasat în spatele bolnavului, blochează hemitoracele liber cu o
mână, iar cu cealaltă efectuează controlul mișcărilor abdomino-diafragmatice
 Reeducarea în totalitatea a diafragmului se realizează din pozițiile de stând, așezat, culcat, pe
genunchi cu sprijin pe palme, atârnat. Kinetoterapeutul controlează mișcarea diafragmului,
plasându-se corespunzător poziției bolnavului și limitând mișcările inutile
 Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

2. Reeducarea diafragmului
Exercițiii de bază
 Reeducarea musculaturii abdominale
 Se folosesc, cu rezultate favorabile, contracții statice și dinamice executate din diferite
poziții, cu și fără rezistență
 Una din cele mai des utilizate, este poziția genunchi cu sprijin pe palme, în care se reeducă
musculatura abdominală, cu accent pe transverșii abdominali. În această poziție, greutatea
viscerelor solcită o contracție puternică a mușchilor transverși. Kinetoterapeutul asigură
controlul prin așezarea antebrațului pe spate cu palma la nivelul regiunii lombare, și a
celeilalte mâini pe abdomenul bolnavului
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

3. Reeducarea respirației toracice localizate
 În respirația toracică se dirijează coloana de aer și se localizează în
anumite zone pulmonare, în funcție de necesitățile recuperatorii ale
zonei respective.
 Ca mijloace de bază în reeducarea respirației toracice, se utilizează
mișcările pasive și active. Mișcările pasive se folosesc pentru
mobilizarea cutiei toracice și pentru formarea obișnuinței de a dirija
coloana de aer spre zonele pulmonare interesate. În etapa
următoare, pe lângă mișcările pasive, se folosesc cele active și active
cu rezistență pentru a realiza obiectivele propuse
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

3. Reeducarea respirației toracice localizate
A. Mișcările pasive
 Sunt acțiunile aplicate de kinetoterapeut sub formă de tracțiuni și
presiuni manuale, prin care se mobilizează cutia toracică și se
efectuează respirații precis localizate
 Mișcările pasive se efectuează cu multă prudență și delicatețe,
evitându-se senzațiile dureroase de la nivelul articulațiilor costo-
vertebrale și intervertebrale. Asupra toracelui se exercită presiuni
manuale menținute 3-5 secunde, după care se instituie o pauză pentru
destindere. Acțiunile se repetă de 5-10 ori.
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

3. Reeducarea respirației toracice localizate
A. Mișcările pasive
 Mișcări localizate la nvelul toracelui superior: decubit dorsal, mâinile
pe lângă corp, genunchii îndoiți, kinetoterapeutul la capul bolnavului,
palmele așezate în regiunea subclaviculară; în timpul expirației se
exercită cu podul palmelor presiuni orientate de sus în jos și oblic
înainte
 Mișcări localizate la nivelul mijlociu și inferior al toracelui: decubit
lateral, kinetoterapeutul plasat în spatele bolnavului, așează o mână la
baza hemitoracelui, cu cealaltă execută o mișcare de abducție a
brațului, iar în fază finală a inspirației execută o ușoară tracțiune
orientată în sus
Reeducarea respirației – Generalități

MIJLOACE PENTRU REEDUCAREA RESPIRAȚIEI

3. Reeducarea respirației toracice localizate
A. Mișcările active
 În gimnastica respiratorie se folosesc în mod obișnuit mișcările active,
care sunt rezultatul contracțiilor mușchilor respiratori principali și
accesori, asociate cu mișcările segmentelor
 Mișcările active se efectuează din poziții favorabile inspirației sau
expirației, corespunzătoare scopului urmărit
 Acțiuni localizate la nivelul hemitoracelui: decubit lateral, pe partea
stângă, un săculeț de nisip sub hemitorace, bărbia sprijinită în piept,
mâna stângă pe umărul drept, brațul drept pe lângă corp: inspirație o
dată cu ridicarea brațului drept; mâna stângă blochează mișcarea
umărului