Lucrare practică nr.

Ioana Buculei
 SUMAR

 Reabilitarea pulmonară: prezentarea conceptului de

reabilitare pulmonară, importanța reabilitării în practica
curentă pneumologică
 Rolul funcției musculaturii respiratorii și periferice în
reabilitarea pulmonară
 REABILITAREA PULMONARĂ

Prima definiție formulată in anul 1974: „Reabilitarea

pulmonară este
arta practicii medicale în care este formulat un program
individual, multidisciplinar, care prin diagnotic de
certitudine, terapie, suport emoțional și educație,
stabilizează sau duce la reversibilitatea atât a fiziologiei cât
și a fiziopatologiei bolii pulmonare și încearcă să readucă
pacientul la cel mai înalt nivel funcțional posibil pe care îl
permite handicapul său pulmonar și situația lui de viață”
 REABILITAREA PULMONARĂ

Definiție formulată de American Thoracic Society (ATS) și European

Respiratory Society (ERs) in anul 2006: „Reabilitarea
respiratorie
reprezintă o intervenție comprehensivă, multidisciplinară și
bazată pe dovezi la pacienții cu boli respiratorii cronice
care sunt simptomatici și prezintă frecvent limitări ale
activității vieții zilnice. Integrată în tratamentul individualizat
al pacientului, reabilitarea pulmonară are rolul de a reduce
simptomele, de a ameliora statusul funcțional, de a crește
participarea și de a scădea costurile legate de asistența
medicală prin stabilizarea sau inversarea manifestărilor
sistemice ale bolii.”
Caracteristicile oricărui program de reabilitare pulmonară:
1. MULTIDISCIPLINAR - Orice program de reabilitare integrează experiența mai multor discipline medicale
într-un program comprehensiv și unitar adaptat nevoilor fiecărui pacient
2. INDIVIDUALIZAT – bazat pe evaluarea individuală a fiecărui pacient, cu stabilirea de obiective realiste
3. Abordarea atât a problemelor legate de dezabilitatea fizică, dar și a celor psihologice, emoționale și
sociale.

Definiții, în contextul sănătății:

 Funcțiile organismului - funcții fiziologice ale sistemelor organismului (inclusiv funcțiile psihice)
 Structurile corpului - părțile anatomice ale organismului (organe, membre și componenntele acestora)
 Afectări - probleme ale funcțiilor sau structurilor organismului, cum sunt pierderile sau devierile
semnificative
 Activitatea - executarea unei sarcini sau a unei acțiuni de către un individ
 Participarea - implicarea în situații de viață
 Limitarea activității - dificultăți pe care un individ le poate avea în a executa activități
 Restricții de participare - probleme pe care un individ le poate întâmpina prin implicarea în situații de
viață
 Factorii de mediu - constituie mediul fizic, social și atitudinal în care oamenii trăiesc și își duc propria
existență
 Funcționarea - termen general în care sunt incluse toate funcțiile, activitățile și participarea organismului
 Dizabilitatea - termen general pentru afectări, limitări de activitate sau restricții de participare
Clasificarea Internațională a Funcționalității, Dizabilității și Sănătății (CIF), asociază
sistematic statusul funcțional cu diferite modificări ale condiției de sănătate (boală, tulburare, leziune,
traumatism etc.) și creează un cadru de referință adecvat pentru a descrie funcționarea și dizabilitatea
ca pe niște componente importante ale stării de sănătate.
Obiectivul general al Clasificării CIF este de a oferi un limbaj standardizat şi unitar, precum şi un cadru
general de descriere a stării de sănătate şi a celorlalte stări asociate stării de sănătate. Sunt definite
componentele sănătăţii şi câteva din componentele asociate stării de bine (cum sunt educaţia şi
munca)
Au fost dezvoltate seturi specifice ale CIF („Core Sets”). Rolul lor este de a face CIF aplicabilă în
practica clinică, în studiile epidemiologice și clinice, în monitorizarea funcționării și a stării de
sănătate.

Afecțiuni pentru care s-au elaborat „Core Sets”:

 Arterita reumatoidă  Durerea cronică

 Boala artrozică  Obezitatea
 Osteoporoză  Boala coronariană
 Dorso-lombo-sacralgia  BPOC/astm bronșic
 Accidentul vascular cerebral  Diabet zaharat
 Depresia  Cancer de sân
 Aplicaţii ale CIF

 Ca instrument statistic – pentru colectarea şi înregistrarea de date (de

exemplu, în studiile şi în sondajele demografice sau în managementul
sistemelor informaţionale);
 Ca instrument de cercetare – pentru a evalua şi măsura rezultate,
calitatea vieţii sau factorii de mediu;
 Ca instrument de investigaţie clinică – în evaluarea nevoilor, adecvarea
tratamentelor la anumite condiţii, evaluarea profesională, reabilitare şi
evaluare a rezultatelor;
 Ca instrument de politică socială – pentru planificarea securităţii
sociale, a sistemelor de compensaţie, în conceperea şi implementarea
politicilor;
 Ca instrument de educaţie – în conceperea curriculum-ului, în
sensibilizarea opiniei publice şi în adoptarea unor acţiuni.
Obiectivele Reabilitării Pulmonare

a. Ameliorarea simptomelor respiratorii (dispnee, fatigabilitate)

b. Creșterea toleranței la efort
c. Ameliorarea calității vieții legată de starea de sănătate
d. Scăderea costurilor asistenței medicale
PLUS
e. Ameliorarea anxietății și depresiei
f. Reducerea numărului exacerbărilor și utilizării consecutive de
resurse medicale
g. Reluarea activității profesionale și recreaționale
Afecțiuni ce pot beneficia de recuperare
respiratorie

- pacienții cu BPOC beneficiază cel mai frecvent de reabilitare

respiratorie, motivul fiind acela că în cazul acesora există evidențe
științifice
- există studii care sugerează că programele de reabilitare ameliorează
toleranța la efort, calitatea vieții pacienților cu astm bronșic,
bronșiectazie, fibroză chistică, boală pulmonară interstițială și boli ale
peretelui toracic, hipertensiune pulmonară, bolile respiratorii legate
de obezitate, cancer pulmonar și pacienți cu disfuncție respiratorie
indusă de bolile neuromusculare
 Afecțiuni respiratori ce pot beneficia de
recuperare respiratorie

B. Boli pulmonare restrictive

A. Boli pulmonare interstițiale
A. Boli respiratorii obstructive  Fibroza pulmonară
A. BPOC  Boli pulmonare profesionale sau
„de mediu”
B. Astm bronșic
 Sarcoidoza, sclerodermia,
C. Bronșiectazia limfangiomatoza
D. Fibroza chistică B. Deformări ale pteretelui toracic
E. Bronșiolita obliterantă  Cifoscolioză
 Spondilită ankilopetică
C. Boli neuromusculare cu
disfuncție respiratori
Afecțiuni respiratori ce pot beneficia de
recuperare respiratorie

C. Alte condiții patologice

A. Cancerul pulmonar
B. Stări pre-/post chirurgicale toracice și
abdominale cu disfuncție respiratorie
C. Stări pre-/post transplant pulmonar
D. Stări pre-/post LVRS(Lung Volume
Reduction Surgery)
E. Dependența de ventilator
F. Pacienți pediatrici cu boli respiratorii
G. Boli respiratorii corelate cu obezitatea
H. Boli autoimune cu implicare pulmonară
- Programele de recuperare respiratorie se adresează tuturor
pacienților la care simptomele respiratorii sunt asociate cu o scădere
a capacității funcționale și a calității vieții
- Programele de reabilitare respiratorie trebuie individualizate și să
urmărească un scop precis pornind de la nevoile pacientului.
- Momentul de începere a recuperării respiratorii are la bază statusul
clinic al pacientului și nu trebuie considerată doar ca o ultimă
alternativă (soluție) pentru pacienții cu o disfuncție respiratorie
severă, ci parte integrată a managmentului clinic al tuturor pacienților
cu boli respiratorii cronice, adresându-se deficitelor funcționale și
psihologice
Principalele componente ale programului de
recuperare respiratorie

1. Evaluarea statusului funcțional al pacientului respirator

2. Antrenamentul la efort și alte exerciții fizice terapeutice (exercițiul
aerobic, de creștere a forței musculare și a mobilității)
3. Reeducarea respirației
4. Tehnici de drenaj bronșic
5. Prevenția și managmentul exacerbărilor și infecțiilor respiratorii
6. Controlul factorilor alergeni și iritanți
7. Utilizarea corectă și sigură a sistemelor de oxigenoterapie
8. Evaluarea nutrițională și intervenții specifice
9. Evaluare și suport psihosocial
10. Renunțare la fumat
11. Medicație
12. Implementarea unor programe controlate de tratament la domiciliu
Evaluare musculo-scheletală este foarte importantă, datorită posibilității
existenței unei patologii variate care poate interfera cu programele de
recuperare:
 Afecțiuni degenerative ale membrelor (predominant membrele inferioare):
coxartroze/gonartroze decompensate algic și funcțional
 Sciatalgii, cruralgii (de diferite cauze)
 Sindrom Robert-Maigne, frecvent la tușitorii cronici (durere lombară de cauză
dorsală joasă) care poate adăuga și o componentă restrictivă afectării
obstructive din BPOC
 Sindroame miofasciale asociate (puncte „trigger” în musculatura respiratorie)
 Osteoporoza (prin limitarea activității fizice, corticosteroizii)
 Risc crescut de cădere (prin tulburări de propriocepție și stabilitate posturală
de diferite etiologii)
Reabilitarea respiratorie a devenit un standard de îngrijire pentru pacienții cu boli respiratorii
cronice. Ea are la bază regulile de bună practică medicală publicate de ACCP/AACVPR.
Sumarul recomandărilor practice :
1. Un program de antrenament al musculaturii necesare ambulației este recomandată ca o componentă obligatorie în recuperarea
pacienților cu BPOC (grad de recomandare 1A)
2. Recuperarea respiratorie ameliorează dispneea la pacienții cu BPOC (grad de recomandare 1A)
3. Recuperarerea respiratorie ameliorează calitatea vieții legată de starea de sănătate la pacienții cu BPOC (grad de recomandare
1A)
4. Recuperarea respiratorie scade numărul de zile de spitalizare la pacienții cu BPOC (grad de recomandare 2B)
5. Recuperarea respiratorie este cost-eficientă la pacienții cu BPOC (grad de recomandare 2C)
6. Nu există suficiente dovezi că recuperarea respiratorie crește durata de viață la pacienții cu BPOC. Nu există recomandări în
acest sens
7. Un program comprehensiv de recuperare respiratorie aduce beneficii în sfera psihosocială pacienților cu BPOC (grad de
recomandare 2B)
8. Un program de recuperare respiratorie cu o durată de 6-12 săptămâni determină rezultate benefice, care scad însă progresiv în
12-18 luni (grad de recomandare 1A). Beneficiile asupra calității vieții persistă 12-18 luni (grad recomandare 1C)
9. Programele de recuperare respiratorie cu durată mai mare (12 săptămâni) aduc beneficii mai mari și mai susținute decât cele cu
durata mică (grad de recomandare 2C)
10. Strategiile de menținere care continuă programele de recuperare respiratorie au un efect modest asupra rezultatelor pe termen
lung (grad de recomandare 2C)
11. Antrenamentul membrelor inferioare la intensități mari determină beneficii fiziologice mai mari decât cel efectuat la intensități mici
la pacienții cu BPOC ((grad de recomandare 1B)
12. Atât exercițiile de intensitate mică cât și mare au efect benefic la pacienții cu BPOC (grad de recomandare 1A)
13. Adăugarea unui program de tonifiere la un program de recuperare pulmonară crește forța musculară și masa musculară (grad de
recomandare 1A)
14. Dovezile științifice nu susțin folosirea de rutină a agenților anabolici în recuperarea pulmonară la pacienții cu BPOC (grad de
recomandare 2C)
Reabilitarea respiratorie a devenit un standard de îngrijire pentru pacienții cu boli respiratorii
cronice. Ea are la bază regulile de bună practică medicală publicate de ACCP/AACVPR.
Sumarul recomandărilor practice :
15. Antrenamentul de rezinstență fără sprijin la nivelul membrelor superioare este benefic la pacienții cu BPOC și ar trebui inclus în
programele de recuperare respiratorie (grad de recomandare 1A)
16. Dovezile științifice nu susțin antrenamentul mușchilor inspiratori ca element esențial în recuperarea pulmonară (grad de
recomandare 1B)
17. Educarea pacientului ar trebui să fie parte componentă a recuperării pulmonare. Ea ar trebui să includă informații despre
colaborare, autoîngrijire și prevenire, precum și tratamentul exacerbărilor (grad de recomandare 1B)
18. Există puține dovezi care să susțină beneficiul intervențiilor psihosociale ca și modalitate unică de tratament (grad de recomandare
2C)
19. Deși nu există nici o recomandare din lipsă de dovezi, experiența practică și părerea specialiștilor pledează pentru intervențiile
psihosociale ca modalitate de înțelegere a recuperării pulmonare la pacienții cu BPOC
20. La pacienții cu exerciții grele ar trebui administrat oxigen suplimentar în timpul antrenamentului - hipoxemia indusă (grad de
recomandare 1C)
21. Administrarea suplimentară a oxigenului la pacienții fără exercițiu, în timpul programului de dificultate înaltă - hipoxemia indusă -
poate îmbunătăți rezistența (grad de recomandare 2C)
22. Ca un ajutor la antrenamentul pacienților cu BPOC ventilația noninvazivă produce îmbunătățiri suplimentare modeste asupra
performanței (grad de recomandare 2B)
23. Nu sunt suficiente dovezi care să susțină utilizarea suplimentelor alimentare în recuperarea respiratorie la pacienții cu BPOC. Nu
există nicio recomandare.
24. Recuperarea pulmonară este mai benefică pentru pacienții cu BPOC decât pentru cei cu alte boli respiratorii (grad de
recomandare 1B)
25. Deși nu există nicio recomandare pe baza lipsei de dovezi științifice, experiența practică actuală și părerea specialistului ne arată că
în recuperarea respiratorie a pacienților cu alte boli respiratorii decât BPOC ar trebui incluse strategii pentru fiecare patologie și
pacient, în parte care să completeze pe cele deja existente atât în BPOC cât și în celelalte boli respiratorii.
Rolul funcției musculaturii respiratorii și
periferice în reabilitarea pulmonară

Puterea este definită ca și capacitatea unui mușchi de a genera forță, iar prin
anduranță se înțelege capacitatea mușchiului de a menține forța o perioadă de
timp, adică de a rezista oboselii.
 Slăbiciunea musculară este un fenomen puțin sau deloc reversibil. Defect în
producerea forței musculare, situație întâlnită în principal în : miopatii
congenitale sau dobândite, atrofii musculare, miozite, intervenții
farmacologice, anomalii metabolice toxice.
 Oboseala musculară este incapacitatea unui mușchi odihnit de a continua să
genereze o forță ca răspuns la sarcină, fenomen reversibil după un repaus
mai mult sau mai puțin îndelungat. Se întâlnește în cazul unui deficit în
transformarea contracției inspiratorii în presiune: distensie toracică, sarcină
insparatorie excesivă în raport cu capacitatea mușchilor respiratori (BPOC,
astm sever), anomalii parietale toracice, anomalii parietale abdominale.
 Rolul funcției musculaturii respiratorii și
periferice în reabilitarea pulmonară
Argumente care sugerează implicarea musculaturii defecitare în patogeneza BPOC:
 Predicția potențialului de efort prin testarea funcției pulmonare în repaus este inexactă,
chiar dacă sistemul cardiovascular este integru
 Între reducerea capacității de efort și afectarea funcției pulmonare există o slabă corelație
 Lipsa unei îmbunătățiri substanțiale a capacității de efort, chiar după câțiva ani după
transplantul pulmonar, în ciuda unui antrenament fizic supravegheat și a îmbunătățirii
funcției pulmonare
 O creștere precoce a lactatului sanguin în sectorul venos femural, care nu se corelează cu
reducerea eliberării de oxigen la acest nivel
 Un profil anormal de extracție a oxigenului la pacienții expuși unui efort fizic ușor, ce
decurge împreună cu un proces precoce și intens de recrutare a capilarelor (adaptare
funcțională a musculaturii membrelor)
 După 7 luni de oxigenoterapie de lungă durată, nu s-a putut constata vreo redresare în
activitatea enzimelor oxidative musculare
 Rezultatul biopsiilor musculare la martori sănătoși, la persoane imobilizate, la cei cu BPOC
dar cu un IMC normal, și la cei cu BPOC dar cu IMC scăzut. Cu excepția martorilor
sănătoși, la toate celelalte trei grupe s-a evidențiat apoptoza miocitelor. Dar, intensitatea
leziunilor nucleare a crescut progresiv înregistrând cea mai mare valoare la ultimul grup.
 FIBRA MUSCULARĂ NORMALĂ
- alcătuită din rabdomiocite de tip I și
II(cu subtipurile IIa și IIb)
-tipul I de fibre au o contracție lentă (slow
twitch) și dezvoltă o tensiune relativ mică; sunt
implicate în asigurarea posturii, bogate în capilare și mioglobină
(fibre roșii), și din cauză că sunt dependente de un metabolism aerob (bogate în
mitocondrii), sunt rezistente la efort.
-tipul II posedă o viteză de contracție rapidă (fast twitch) și dezvoltă
tensiuni mari, fiind implicate în mișcare; sunt sărace în capilare și mioglobină (fibre albe),
dar sunt mai susceptibile la oboseală din cauză că energia lor derivă din metabolismul
anaerob (sărace în mitocondrii)
 Caracteristicile fibrelor musculare scheletice (periferice) la
bolnavii cu BPOC

STRUCTURA INTENSITATEA LEZIUNII CONSECINȚELE

AFECTATĂ
Masa musculară Scade aria de secțiune Puterea scăzută la 70-80%
Anduranța scăzută la 50%

Fibrele musculare Diminuare-atrofiere, heterogenă Scade densitatea mitocondrială

Incluziuni paracristaline mitocondriale (miopatie) Scade potențialul oxidativ
„Compartimente musculare”

Capilarele musculaturii Reducerea numărului acestora la 47% față de cea a Apariția fenomenului de „recrutare” a
scheletice individului sănătos capilarelor
Extracția maximă de O2 la eforturi
mici
Mioglobina Scade la 75% din concentrația individului sănătos

Rezervele energetice Scăzute: fosforilarea > PCr/Pl*

Neomogenitatea metabolică Crește timpul de recuperare după efort

Enzimele oxidative Activitatea scade la 30-40% Crește lactatul venos

Comutare pe metabolismul glicolitic

OBOSELĂ
SCADE CAPACITATEA DE EFORT
*PCr/Pi=creatin fosfatul/fosfatul ionic
Rolul funcției musculaturii respiratorii și
periferice în reabilitarea pulmonară

Factori inductori de disfuncție musculară:

 Sedentarismul (decondiționarea fizică)
 Inflamația sistemică
 Stresul oxidativ
 Denutriția/cașexia
 Hipoxia tisulară
 Tabagismul
 Vârsta înaintată
 Susceptibilitatea individuală
 Alterări hormonale (<testosteron, insulino-
rezistență)
 Alterări ale electroliților
 Medicamente (corticoterapia)
Decondiționarea musculară și miopatia contribuie la instalarea unei disfuncții musculare periferice
în BPOC

BPOC: boală sistemică

Inactivitate cronică
Corticoterapie
Obiceiuri psihosociale
Evenimente fiziopatologice
Interconectate
• Inflamație sistemică
• Hipoxemie
• Stres oxidativ
• Susceptibilitate individuală
Decondiționare
Miopatie
musculară

Disfuncție musculară
 Potențiale mijloace terapeutice
Un antrenament fizic riguros și bine individualizat induce modificări multilaterale, iar
la nivel muscular, modificările sunt de tip metabolic și structural:
 Modifică proporția de fibre de tip I și II: crește procentul fibrelor de tip I;
 Conversia de la tipul „fast slow” și de la IIb IIa;
 Îmbunătățește capilarizarea;
 Crește nivelul de mioglobină;
 Îmbunătățește capacitatea oxidativă: reduce acidoza lactică, scade producția de
CO2, întârzie apariția oboselii musculare, scade intensitatea percepției efortului
muscular.
Antrenamentul fizic individualizat reprezintă intervenția fundamentală din
reabilitarea pulmonară, care poate îmbunătății atât capacitatea de efort muscular, cât
și calitatea vieții.
În lipsa însă a unei atenuări corespunzătoare a hiperinflației dinamice, beneficiul
aplicării fizioterapiei este minor asupra creșterii toleranței la efort.
Beneficiul maxim ar putea fi obținut prin asocierea unui antrenament fizic
individualizat, cu repleție nutrițională adecvată și cu adaosul de substanțe
antioxidante și anabolizante în cazuri selcționate.
Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici
Antrenamentul mușchilor inspiratori:
-echipament necesar: sistem de respirație (piesă bucală, manometru), conectat la
calculator și software de antrenament
-înaintea sedinței propriu zise se determină presiunea inspiratorie maximă ce poate
fi menținută de pacient pe toată durata inspirului (SMIP). Antrenamentul se va
realiza la 80% din SMIP - intensitate ce asigură un beneficiu cert la 8 săptămâni de
antrenament
-durata ședințelor este de aproximativ 30 minute, efectuate cu o frecvență de 3 ori
pe săptămână, fiind recomandată o perioadă de refacere de 48 ore între ședințe
-exemplu unei sedințe de antrenament:
 6 inspiruri urmate de o pauză de 60 secunde;
 6 inspiruri urmate de o pauză de 45 secunde;
 6 inspiruri urmate de o pauză de 30 secunde;
 6 inspiruri urmate de o pauză de 15 secunde;
 6 inspiruri urmate de o pauză de 10 secunde;
 6 inspiruri urmate de o pauză de 5 secunde;
Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici
Antrenamentul mușchilor expiratori:
-se realizează prin stimulare electrică transcutanată (SET) a mușchilor peretelui
abdominal
-se practică ședințe de 10-15 minute de SET cu o frecvență de 3 ședințe pe
săptămână timp de 6-8 săptămâni
Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici
Exerciții de gimnastică respiratorie:
-presupune reeducare respirației: ventilație eficientă cu consm energetic cât mai
redus
-în primă fază se însușește tehnica mobilizării peretelui abdominal; relaxarea cu
bombare a peretelui abdominal determină o scădere a presiunii intraabdominale, ce
facilitează coborârea diafragmului, deci inspirul - invers, contracția cu excavarea
peretelui abdominal crește presiunea intraabdominală și diafragmul este împins în sus
facilitând expirul. Aceste mișcări ale peretelui abdominal se învață utilizând metoda
contrapresiunilor (săculeț de nisip, mâinile pacientului) la nivelul peretelui abdominal
 Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici
Antrenamentul aerobic de forță:
-una sau mai multe tipuri de mișcări legate între ele, care se repetă până la apariția
oboselii
-în cazul bolnavilor pulmonari cronici de recomandă un set de exerciții repetate de
8-15 ori în timpul unei sedințe
Scala BORG
Efort minim Foarte ușor Destul de ușor Oarecum greu Greu Foarte greu Epuizant

7;8 9;10 11;12 13;14 15;16 17;18 19;20

Program de Intensitate Număr de Volum de antrenament
antrenament repetări
Reantrenare la efort < 50% CMV 5-10 3 ședințe de antrenament/săptămână
NPE ≤13 1-3 serii pentru fiecare exercițiu
Antrenament combinat 50-70 % CMV 12-25 3 ședințe de antrenament/săptămână
(anduranță și forță) NPE: 13-16 1serie pentru fiecare exercițiu

Antrenament pentru 70-85% CMV 8-15 2-3 ședințe de antrenament/săptămână

creșterea masei musculare NPE: 16-17 1serie pentru fiecare exercițiu

*CMV=contracție maximă voluntară; NPE=nivel de percepție al efortului(scala Borg)

Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici

Exemplu de exerciții pentru creșterea forței musculare:

-se recomandă alegerea greutăților în urma evaluării forței musculare prin dinamometrie sau prin determinarea
greutății maxime care poate fi ridicată o singură dată (1-RM). Astfel intensitatea exercițiilor va crește progresiv
de la 50 până la 85% din contracția maximă voluntară (CMV), corespunzătoare unui scor între 10 până la17 pe
scala Borg.
EXEMPLU 1:
P1(poziția inițială): stând depărtat cu greutăți de 4kg în mâini.
T1(timpul1): ridicarea umerilor.
10 repetări
T2(timpul 2): ridicarea umerilor cu depărtarea treptată a brațelor de trunchi menținând coatele în extensie.
10repetari
EXEMPLU II:
PI: Sprijinit cu mâinile înapoi pe banca de gimnastică, picioarele pe podea, genunchii extinși.
TI: ridicarea bazinului cu șoldul în ușoară extensie, inspir.
T2: revenire cu expir.
2 serii, 10 repetări, pauză 1 minut între serii.
Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici
Antrenamentul aerobic de anduranță:
- Poate avea structura celui de forță însă cu intensități mai mici și durată mai mare a
ședințelor de antrenament
- Include activități precum: mersul, înotul, ciclismul, gimnastică aerobică, dans
- Se recomandă efectuare de 3-7 ori pe săptămână a ședințelor cu durată variabilă între 30 și
60 de minute
- Structura acestui tip de antrenament are 3 nivele de pregătire: stadiu inițial, stadiu de
acumulare și stadiu de menținere
• Stadiul inițial: durata ședinței va crește de la 10 la 20 min la cere se adaugă
fazele de încălzire și revenirea după efort de câte 5 minute fiecare. Durata și
frecvența exercițiilor se va crește în acord cu percepția simptomelor de către
pacient și statusul clinic al acestuia
• Stadiul de acumulare: se încearcă creșterea intensității efortului dacă acest lucru
este posibil și a duratei ședinței de tratament de până la 50 de minute
• Stadiul de menținere: începe la 6 luni de la inițierea programului de antrenament
și continua pe perioadă nelimitată
Aspecte practice ale antrenamentului fizic la pacienții
pulmonari cronici

Exemplu de exerciții pentru creșterea anduranței musculare:

-se recomandă monitorizarea frecvenței cardiace pe parcursul programului cu ajutorul unui pulsmetru. Frecvența
cardiacă de efort este recomandat să fie menținută între 50-80% din frecvența cardică maximă atinsă în timpul
testării la efort. Exercițiile de stretching și gimnastică respiratorie pot completa aceste programe de antrenament
EXEMPLU 1:
P1: stând.
T1: mers pe vârfuri 4 pași cu ridicarea brațelor sus, timp în care are loc inspirul.
T2: mers pe toată talpa 4 pași, expir prelungit.
Distanță - 30 metri.
EXEMPLU II:
PI: culcat dorsal genunchii flectați la 90 grade mâinile încrucișate sub ceafă.
TI: se execută ridicări ale umerilor de pe sol într-o mișcare controlată,expir.
T2: revenire cu inspir.
15 repetări.