Modul psihopedagogic

PEDAGOGIE II.1
TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII

ANUL II
SEMESTRUL 1
PEDAGOGIE II- TMI
Tema 1. DIDACTICA ŞTIINŢĂ PEDAGOGICĂ FUNDAMENTALĂ
Obiective / competenṭe vizate
 să definească în manieră operaṭională conceptele: didactică, didactica
generală, didactica şcolară, didacticile speciale, didactica clasică,
didactica modernă
 să analizeze principalele repere în evoluṭia istorică a conceptului de
didactică
 să descrie obiectul de studiu al didacticii, câmpul de acṭiune al acesteia
şi principalele sale ramuri
 să explice relaṭia de interdependenṭă dintre funcṭiile didacticii, respectiv
funcṭia teoretică / de cunoaştere / epistemologică, funcṭiă reflexivă şi
funcṭia practică / utilitară / programatică
 Să descrie raporturile dintre didactica generală şi ştiinṭele cu care ea
intră în relaṭie, precum şi relaṭiile dintre didactica generală şi didacticile
speciale
 să analizeze comparativ didactica tradiṭională şi didactica modernă
 să expliciteze direcṭiile de dezvoltare ale didacticii contemporane,
încadrându-le în paradigmele educationale contemporane.
 .PEDAGOGIE II- TMI
1. Conceptul de “DIDACTICĂ”şi evoluṭia sa istorică
 Didactica – gr. “didaskein”- a învăţa; “didactikos” – instrucţie,
instruire; “didasko” – învăţare; “didaktike” – arta învăţării.
 “Didactica Magna”, 1632, 1657, autor Jan Amos Comenius
(1592-1670): “omnes omnia docendi artificium” („arta de ai
învăṭa pe toṭi totul”)

Didactica modernă este o ştiinţă pedagogică fundamentală al

cărei obiect de studiul îl reprezintă, în principal:
-Procesul de instruire/autoinstruire şi educare/autoeducare
desfăşurat în cadre formale, în instituţii de învăţământ;
-Procesul de instruire/autoinstruire şi educare/autoeducare
desfăşurat în cadre neformale, desfăşurat în alte instituţii decât
cele de învăţământ;
-Instruirea şi formarea continuă a adulţilor.”
(M. Ionescu, “Instrucţie şi educaţie”, 2003)
 .PEDAGOGIE II- TMI
1. scurt istoric
Elaborarea primului sistem pedagogic, a primului
model de lucru, argumentarea şi detalierea sa,
secolul XVII, J.A. Comenius (1592-1670). “ Galilei
al educaţiei” şi “Bacon al educaţiei”
Johann Heinrich Pestalozzi (1746 - 1827) –
teoritician şi practician al educaţiei;
A încercat să elaboreze o teorie ştiinţifică asupra
educaţiei şi să pună bazele învăţământului elementar
A realizat pentru prima data în îstoria omenirii
îmbinarea organizată a activităţii productive cu
instrucţia
Stefan Ludwig Roth (1796 - 1849) în Transilvania
- învăţământul elementar românesc în spirit
pestalozzian.
 .PEDAGOGIE II- TMI
1. scurt istoric

Friedrich Adolf Diesterweg (1790 - 1866) învăţător,

profesor şi conducător de şcoală, adept al lui
Pestalozzi (Pestalozzi al Germaniei)
Konstantin Dimitrievici Uşinski (1823 -
1870)problematica învăţământului elementar;
reorganizarea învăţământului democratic. Primul
pedagog care a elaborate o teorie a interesului.
Proiectarea unui sistem pedagogic pe baza unui
model convenţional, secolul XVIII, Johan Friedrich
Herbart (1776-1841).
Începând cu Herbart se cristalizează didactica,
devine o disciplină de sine stătătoare
 .PEDAGOGIE II- TMI
1. scurt istoric
Cristalizarea unei concepţii pedagogice globale –
sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, John
Dewey – SUA (1852-1952), Ernst Meuman –
Germania (1861-1915), Maria Montesori – Italia
(1870-1952).
Conceperea şi elaborarea unor modele ale instruirii
axate pe anumite teorii ale învăţării, a doua jumătate
a secolului XX, prin reprezentanţi a trei mari şcoli
psihologice: Jean Piaget (1896-1980), Geneva; Piotr
Jakovlevici Galperin (1902-1988), Moscova;
Frederic Skinner (1904-1990), Harvard.
Încercările de elaborare a unei teorii explicite,
presciptive şi normative a instruirii, pedagogul şi
psihologul american Jerome Seymour Bruner (n.
1915), sfârşitul secolului XX.
 .PEDAGOGIE II- TMI
2. Didactica – obiect de studiu, funcṭii şi importanṭă

înṭeleasă ca teorie şi practică a instruirii şi autoinstruirii

 procesul de învăţământ
 sistemul de învăţământ
 legităţile şi principiile activităţii didactice
 curriculum-ul şi componentele sale
 relaţiile educaţionale
 situaţiile de activitate didactică ş.a.m.d.
 .PEDAGOGIE II- TMI
2. Didactica – obiect de studiu, funcṭii şi importanṭă
Funcṭiile didacticii
1. funcṭia teoretică / de cunoaştere / epistemologică,
- caracter descriptiv şi explicativ
- cunoaşterea domeniului de instruire şi autoinstruire
(legităţile acţiunilor educaţionale; relaţiile dintre influenţele
educaţionale şi dezvoltarea personlităţii elevilor – dimensiune
euristică)
2. funcṭia reflexivă
- caracter reflexiv – elemente de referinṭă: finalităṭile
educaṭionale
3. funcṭia practică / utilitară / programatică
- ghidarea activităṭilor educaṭionale (metodici)
(corelarea funcṭiilor)
 .PEDAGOGIE II- TMI
2. Didactica – obiect de studiu, funcṭii şi importanṭă

Importanţa studierii didacticii

cunoaşterea didacticii
serveşte la proiectarea şi organizarea programatică
ştiinţifică a pregătirii iniţiale şi continue
este o condiţie esenţială a succesului activităţilor
instructiv – educative
este o condiţie a organizării şi desfăşurării modern şi
eficiente a activităţilor de predare şi învăţare
 .PEDAGOGIE II- TMI
3. subdomeniile didacticii generale
Ştiinṭele educaṭiei

Ştiinṭe pedagogice fundamentale Ştiinṭe pedagogice aplicate

D. generală T. curriculumului T. educaṭiei

prioade de vârstă
D. şcolară D. în alte D. adulṭilor
instituṭii
(militară,
medicală)
domenii de activitate

D. Şcolară D. speciale
generală metodicile discipline de studiu
 .PEDAGOGIE II- TMI
4. Didactica şcolară – ramură a didacticii generale

obiect de studiu:

Didactica generală - procesul de învăṭământ în ansamblul

său
Didacticile specialităṭilor – procesul de învăṭământ din
perspectivă pedagogică a predării învăṭării diferitelor
obiecte de învăṭământ
Didactica şcolară – ramură a ştiinṭelor educaṭiei care
studuază şi fundamentează ştiinṭific, analiza, proiectarea,
desfăşurarea şi evaluarea predării şi învăṭării ca proces de
instruire în şcoală
 .PEDAGOGIE II- TMI
4. Didactica şcolară – ramură a didacticii generale

Didacticile specialităṭilor - filosofia învăţării disciplinelor

respective
 particularităţile procesului de învăţare la disciplina în
cauză
 dificultăţi majore care pot apărea în procesul învăţării
 specificul conţinuturilor care trebuie învăţate
 transpoziţia didactică internă a acestor conţinuturi
 modalităţi concrete de atingere a finalităţilor
educaţionale
 forme şi modalităţi de evaluare a măsurii în care s-au
atins finalităţile educaţionale
 .PEDAGOGIE II- TMI
5. caracteristicile didacticii şcolare

 caracter general
 caracter teoretic
 caracter practic
 caracter reflexiv
 caracter normativ - prescriptiv
 relaṭia didactică: triunghiul pedagogic
Profesor – elev - cunoştinṭe
 .PEDAGOGIE II- TMI
6. relaṭia didactică dezvoltă variabile (reflecṭia didactică)
Relaţia profesor – elev -- element central în didactică
variabile referitoare la conţinuturile care fac
obiectul întâlnirii dintre profesor şi elev

Elev

Cunoştinţe

variabile referitoare la variabile referitoare la

profesor elevi
PEDAGOGIE II- TMI
7. DIDACTICĂ CLASICĂ ŞI DIDACTICA MODERNĂ)
Elemente de Accepṭiuni în D. clasică
comparaṭie
Statutul Obiect al educaṭiei, receptor
elevului pasiv de informaṭii furnizate
de profesor
Sursa Percepṭia, care nu oferă o
cunoaşterii bază solidă, riguroasă
cunoaşterii, adesea
generează iluzia cunoaşterii
Cunoştinṭele se datorează
doar percepṭiilor
Accepṭiuni în D. modernă
Obiect şi subiect active al
educaṭiei, cunoaşterii şi
acṭiunii; dobândeşte noul
prin effort propriu
acṭiunea externă, obiectuală
şi acṭiunea internă, mintală
cunoştinṭele se datorează
acṭiunilor effective
PEDAGOGIE II- TMI
7. DIDACTICĂ CLASICĂ ŞI DIDACTICA MODERNĂ)
. Elemente de Accepṭiuni în D. clasică Accepṭiuni în D. modernă
comparaṭie

Mecanismul Celula gândirii este Celula gândirii este

cunoaşterii imaginea operaṭia
Cunoaşterea este un act Cunoaşterea este reflectare
de copier a realităṭii; ea activă şi reconstrucṭie
are la bază formarea de mintală, descoperire a
imagini despre lucruri şi realului, în care cel care
realizarea de asociaṭii cunoaşte se implică active;
între aceste imagini
Accentul pus Pe latura informativă a pe latura formative a
învăṭării, pe transmiterea învăṭării, pe formarea
de cunoştinṭe gata competenṭelor, libera
elaborate / prelucrate manifestare a personalităṭii
celor care se instruiesc, pe
dezvoltarea imaginaṭiei şi a
creativităṭii acestora
PEDAGOGIE II- TMI
7. DIDACTICĂ CLASICĂ ŞI DIDACTICA MODERNĂ)
.
Elemente de Accepṭiuni în D. clasică
comparaṭie
Orientarea Orientarea intelectuală,
generală formaṭia livrescă, potrivit
ideii că principal sarcină a
educaṭiei este dezvoltarea
intelectuală a indivizilor
Accepṭiuni în D. modernă
Exprimarea şi dezvoltarea
integral a tuturor
dimensiunilor personalităṭii
celor care se instruiesc,
îmbinarea teoriei cu
practica, a învăṭării cu
activităṭile applicative şi cu
cercetarea
 .PEDAGOGIE II- TMI
8. Direcṭiile de dezvoltare ale didacticii moderne
Tendinṭe:
 de a păstra anumite date din didactica clasică;

 de a adăuga, prin prelucrare şi selecṭie la didactica clasică

rezultate şi achiziṭii ştiinṭifice
 de a acorda atenṭie egală celor două dimensiuni ale
procesului didactic: informativ şi formativ
 .PEDAGOGIE II- TMI
8. Direcṭiile de dezvoltare ale didacticii moderne
direcṭii de studiu şi acṭiune:
 prospectarea – adaptarea la dinamica societăṭii
 revizuirea curriculumului educaṭional
 conceperea şi experimentarea de noi strategii de instruire
 eficientizarea proceselor de învăṭare
 constituirea unei metrii adecvate
 valorificarea maximală a dimensiunii formative
 orientarea spre educaṭia permanent
 asigrarea permanent a feedback-ului formative şi sumativ
şi a feed-forward-ului
 valorificarea în instrucṭie NTIC
 .PEDAGOGIE II- TMI
Sarcini de reflecţie
 Realizaţi un eseu cu tema “Ëvoluţia didacticii de la J.A.
Comenius până în prezent. Etape relevante şi pesonalităţi”,
în care să descrieţi principalele momente care au marcat
existenta şi evoluţia diacronică a conceptului.

Plan de dezbatere la seminar

 exemple de situaţii educaţionale în care didactica îşi
exercită funcţiile

 analiza unei probleme importante a didacticii specialităţii

 relaţia pe care o stabileşte cadrul didactic cu cel pe care îl

educă. realizaţi un studiu de caz cu referire la
caracteristicile relaţiei didactice.