1.

0
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU AFECŢIUNI / DEFICIENŢE
DERMATOLOGICE

1
 1.1
NOŢIUNI DE ANATOMIE
ŞI FIZIOLOGIE A PIELII

2
• Pielea este un înveliş conjunctivo-epitelial, care
acoperă organismul pe toată suprafaţa sa
externă.
• La nivelul cavităţii bucale, nărilor, anusului şi
orificiilor genitale, se continuă cu mucoasele
care căptuşesc aceste orificii.
Structura pielii:
• epidermul - partea externă, formată din ţesut
epitelial stratificat, o pătură cornoasă şi una
mucoasă;
• dermul - format din ţesut conjunctiv stratificat,
un strat papilar şi unul reticular;
• hipodermul - sau ţesutul subcutanat, format din
ţesul conjunctiv, care cuprinde fascicule
conjunctive, între care se găsesc celule 3
adipoase.
Anexele pielii:
• cornoase: părul şi unghiile
• glandulare: glande sudoripare şi glande
sebacee.
Funcţiile pielii:
• funcţia de protecţie: mecanică, antiinfecţioasa,
termică, contra radiaţiilor solare
• funcţia de termoreglare
• funcţia de sensibilitate tactilă şi termică
• funcţia metabolică
 Condiţia principală pentru a-şi îndeplini
rolul este integritatea ei. Importanţa pielii în
viaţa organismului reiese şi din faptul că
starea organismului se oglindeşte în aspectul
şi culoarea ei. 4
 1.2
EDUCAŢIA SANITARĂ PENTRU
PREVENIREA AFECŢIUNILOR
DERMATOLOGICE

5
Evitarea factorilor declanşatori sau favorizanţi:
– leziuni contagioase
– agenţi iritanţi
– microorganisme
– traumatisme
– expunere prelungită la razele solare
– înţepături de insecte
Igiena
• tegumentelor (spălarea cu apă şi săpun;
dezinfecţie atunci când se produc mici
leziuni)
• mucoaselor şi anexelor pielii
• lenjeriei de corp
6
• alimentaţie echilibrată, evitând alimentele
alergice
• hidratare corespunzătoare, pentru a preveni
uscarea pielii şi pruritul
• prezentarea la medic imediat ce se observă o
leziune
• evitarea autotratării
• prevenirea leziunilor de grataj, prin tăierea
scurtă a unghiilor.

7
 1.3
PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
A PACIENTULUI CU AFECŢIUNI
DERMATOLOGICE

8
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie a afecţiunilor
dermatologice
– infecţii virale (ex. herpes) - transmitere prin
contact direct
cu leziuni sau secreţii infectate
– infecţii bacteriene cutanate (ex. piodermita:
impetigo,erizipel), produse frecvent de
stafilococ şi streptococ
– infecţii fungice (dermatofiţii sau
dermatomicoze) favorizate de mediu aerob,
umed şi temperaturi de 20°-37° C

9
– prezenţa paraziţilor (epizoonoze: scabia şi
pediculoza)
– tratamente medicamentoase (frecvente cu
antibiotice, antiinflamatoare nesteroide),
care determină urticaria
– consum de alimente (cum ar fi ouă, lapte,
căpşuni) care determină apariţia urticariei
– alergeni inhalaţi (polen, praf etc), care
determină apariţia urticariei
– contact cu alergeni: plante, medicamente,
păr de animale, cosmetice (dermatită de
contact)
– expunere la factori care induc sau întreţin
unele leziuni (ex. expunere la soare, frig,
vânt în cazul unui pacient cu lupus
eritematos)
– infecţii TBC
– alţi factori (ex. alcoolul, fumatul, care pot 10
agrava psoriazisul)
Manifestări de dependenţă
• leziuni cutanate (macule, papule, vezicule,
flictene, ulceraţii, scuame etc.) menţionându-se:
– distribuţia anatomică a erupţiei; simetrie sau
asimetrie (ex. impetigo = perinazal, perioral,
membrele; erizipel = faţa şi membrele
inferioare; pitiriazis versicolor = regiunea
centrală anterioară şi posterioară a toracelui
şi rădăcina membrelor, mai rar faţa, gâtul,
ceafa; scabie = spaţiile interdigitale, articu-
laţiile coatelor, genunchii, regiunea axilară,
ombilicală, fesieră; urticarie = orice localizare)

11
• forma, consistenţa, conţinutul (ex. impetigo =
vezicule pe fond eritematos, care, după
rupere, lasă suprafaţa denudată; prin
uscarea exsudatului se formează cruste
galben-brune; erizipel = bule, uneori cu
conţinut hemoragie; pitiriazis versicolor =
macule bine delimitate, izolate sau
confluente în plăci şi placarde de culoare
discret eritematoasă sau cafenie sau albă,
acoperite cu scuame furfuracee fine, care se
detaşează uşor prin grătare; scabie = şanţ
acarian şi vezicula perlată, leziuni de grataj şi
urticariene; urticarie = papule roz cu halou
eritematos, bine delimitate, pruriginoase,
care pot fi izolate sau confluente, în plăci şi
placarde 12
 – data apariţiei
– modalităţi de debut
– evoluţia leziunilor în timp
– caracterul acut, cronic sau recidivant al
leziunilor
– tratamente anterioare
• durere - de intensitate variabilă şi localizată
frecvent în aria afectată
• prurit - poate fi localizat (scabie, pediculoza) sau
generalizat (eczeme, dermatite)
• exacerbat nocturn (scabie)
• leziuni de grataj (scabie, pediculoza)
• febră, frison (ex. la debutul erizipelului)
• leziuni unghiale (onicomicoză)
• paraziţi adulţi sau ouă (pediculoza) Fig. 52
• alte manifestări: greaţă, vărsături, cefalee, 13
edeme etc.
• investigaţii şi examene de laborator
• examen micologic - constă în recoltarea
produselor patologice, tratarea cu KOH 20%
şi examinarea la microscopul optic
• examen citologic - din produsele recoltate se
face un frotiu care se examinează la
microscop
• examen la lampa Wood - utilizat în special în
cazul infecţiilor produse de fungi şi bacterii
şi în tulburările de pigmentare
• biopsie cutanată - constă în recoltarea unui
fragment de piele şi examinare
histopatologică
• imunofluorescenţă
• teste cutanate
14
• teste epicutane - se aplică pe tegument
antigene suspectate în diluţii standardizate şi
se citeşte reacţia după 48-96 ore
• teste prin scarificare - se aplică alergeni
standard pe pielea antebraţului, urmată de o
uşoară scarificare; reacţia se citeşte după 10
minute
• -I.D.R. - injectare intradermică de antigene;
reacţia se citeşte la 24-48 sau 72 ore Rolul
asistentei constă în:
– pregătirea materialelor necesare
– pregătirea psihică şi fizică a pacientului
– recoltarea produselor patologice
– pregătirea produsului pentru laborator
15
– efectuarea testelor cutanate
Problemele pacientului
• alterarea integrităţii pielii
• potenţial de suprainfectare a erupţiei
• disconfort
• risc de alterare a imaginii de sine sau a
imaginii corporale
Obiective
• Vizează:
– ameliorarea durerii
– prevenirea extinderii leziunilor
– prevenirea complicaţiilor
– redobândirea unei imagini de sine pozitivă
16
– reintegrare socio-profesională
Intervenţii
• identificarea şi eliminarea factorilor
favorizanţi sau agravanţi
• aprecierea aspectului tegumentelor,
mucoaselor şi anexelor (culoare, stare de
hidratare, turgor, secreţie sudorală, leziuni
cutanate)
• izolarea pacientului cu leziuni contagioase
• igiena riguroasă a tegumentelor intacte
• tăierea unghiilor scurt şi igiena acestora,
eventual aplicarea de
mănuşi sterile pe mâinile pacientului
• în cazul leziunilor în regiunea fesieră sau
organe genitale, se vor utiliza bazinete şi
urinare individuale, sterile
17
• schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, ori de
câte ori este nevoie
• aplicarea tratamentului local:
– pudre - rol absorbant
– mixturi - acţiune antiinflamatoare şi
antipruriginoasă
– unguente - acţiune emolientă
– creme - acţiune emolientă şi diminuează
deshidratarea cutanată
– băi - pentru îndepărtarea crustelor,
scuamelor şi pentru
hidratare cutanată
– comprese umede

18
Asistenta va respecta:
• modul de aplicare a tratamentului local
(tamponare, fricţionare,
badijonare cu spatula)
• contraindicaţiile de aplicare pe pielea
păroasă sau organe genitale
• modalităţi de îndepărtare (ex. pomezile - cu
tampoane îmbibate
în soluţii uleioase sau antiseptice; pastele cu
tampoane îmbibate în soluţii uleioase)
• pregătirea pacientului şi participarea la
efectuarea altor tratamente:
– tratament chirurgical:
– biopsie incizională sau excizională
19
 – electrochirurgia - distrugerea leziunilor
patologice cu ajutorul curentului electric
(electrocauterizare)
– crioterapia - distrugerea prin congelare
utilizând azot lichid sau zăpadă carbonică
– fototerapia - tratament cu raze ultraviolete
– radioterapia - iradiere superficială
– Laserterapia
• administrarea tratamentului medicamentos
prescris de medic (calmante, sedative,
antibiotice etc.) şi urmărirea efectului
terapeutic
• măsurarea funcţiilor vitale
• observarea apariţiei unor complicaţii 20
• educaţia pacientului privind:
– măsuri de prevenire a transmiterii infecţiei
– măsuri de prevenire a suprainfectării
leziunilor
– necesitatea respectării dietei prescrise
– continuarea tratamentului la domiciliu
– necesitatea unei igiene riguroase
• încurajarea pacientului în a-şi aprecia în mod
realist aspectul fizic, în vederea redobândirii
unei imagini de sine pozitive.

21
 2.0
ÎNGRIJIRI ACORDATE ÎN
AFECŢIUNILE PIELII

22
Pielea este compusă
• dintr-un strat extern = epiderma şi un
strat mai profund = derma.

• Anexele pielii: părul, unghiile, glandele

sebacee şi sudoripare.

23
Părul
• Tot corpul este acoperit de păr, în afară de
palma mâinii şi de talpa piciorului.
• Părul (firul) este constituit dintr-o rădăcină
implantată în derm şi tulpina iese la
suprafaţa pielii
• Firul de păr creşte pornind de la baza
rădăcinii, numită foliculis pilos.
• Firele de păr au diferite funcţii după partea
corpului (genele şi sprâncenele, părul din
nas, din urechi etc).
• Coloraţia părului este în funcţie de cantitatea
de melamină din tulpină.
• Coloraţia gri şi albă a părului este
consecinţa pierderii acestui pigment.
24
Unghiile
• Unghiile - lame cornoase pe faţa dorsală a
degetelor şi care apără extremitatea
degetelor.
Glandele
• Glandele sebacee sunt la rădăcina părului.
Ele secretă sebum, care unge părul şi pielea.
• Alte glande sunt cele sudoripare - care se
deschid la exterior prin pori.
• Aceste glande secretă sudoarea formată din
apă, săruri minerale şi substanţe
nefolositoare organismului.
25
 2.1
ÎNGRIJIRI GENERALE

26
 I.Evaluarea iniţială:
• Afecţiunile pielii fiind vizibile - incită
pacientul ca să consulte medicul.
• Pacientul poate prezenta prurit şi o erupţie
din diferite cauze.
• Orientarea spre un diagnostic se va face prin
culegerea datelor punând următoarele
întrebări:

27
• Întrebări:
IMPORTANT! Datele culese sunt necesare
asistentei pentru diagnosticul de îngrijire
(nursing).
• Când aţi observat pentru prima dată această
boală a pielii?
• Aţi mai avut asemenea manifestări mai
înainte?
• În afară de erupţie aţi remarcat şi alte
simptome?
• Unde a apărut această leziune prima dată?
• Cu ce s-a asemănat erupţia sau leziunea
când dv. Aţi observat-o?

28
• În ce parte (părţi) a corpului s-a extins şi în
cât timp?
• Aţi simţit mâncărime, o arsură, pişcături sau
furnicături, ori dureri?
• Cum a debutat?
• Aţi suferit de astm, varicelă, eczemă, alergie?
• Vreun membru al familiei are boală de piele
sau erupţie?
• Erupţiile apar după ce aţi consumat anumite
alimente?
• - Aţi observat o legătură între prima
manifestare a erupţiei saua leziunii şi vreun
eveniment particular?- Ce medicamente
folosiţi?

29
• Ce tipuri de unguente sau creme aţi aplicat
pe leziunile dv.?- în ce constă munca dv.?- în
mediul dv. apropiat (înconjurător) există
factori (plante,animale, produse chimice,
infecţii) care ar putea provocaaceastă
erupţie? S-au produs schimbări în mediul
înconjurătoral dv.?- Există vreun lucru în
legătură cu problemele dv. despre careaţi
vrea să vorbiţi?

30
II. Examenul Ieziunilor cutanate
• Examenul leziunilor trebuie făcut pe toată
suprafaţa pielii cuprinzând şi pielea păroasă
şi unghiile prin examen medical.
• Se examinează: coloraţia pielii, temperatura,
umezeala, uscăciunea, elasticitatea pielii. Se
va remarca de asemenea: • distribuirea
anatomică a erupţiei (simetrică, liniară); •
forma şi conturul; • consistenţa (moale,
dură); • un conţinut lichid sau nu; • aderenţe
sau nu la ţesuturile subiacente; • mărimea şi
evoluţia
31
III. Tipuri de leziuni cutanate
Leziuni primare:
- macule = pete colorate, de dimensiune,
culoare şi formevariate, nu sunt proeminente;
- papule = leziuni cutanate palpabile,
caracterizate printr-omasă solidă în relief (cu
diametrul sub 1 cm);
- nodul = o mică proeminenţă, mai profundă ca
papula;
- veziculă = o ridicătură a epidermului,
conţinând un lichidseros transparent;
- bule = vezicule de dimensiuni mari (diametrul
peste 1 cm);
- pustule = ridicaturi circumscrise ale
epidermului conţinândun lichid purulent. 32
Leziuni secundare:
- scuame = lamele epidermice care se
detaşează de lasuprafaţa pielii;
- cruste = strat format din ser, sânge sau
puroi;
- excoriaţii;
- - fisuri;
- - ulcere;
- cicatrice; lichenificaţie; atrofie.

33
IV. Evaluarea unor semne / simptome

1. Prurit
• Pruritul (mâncărimea) este un simptom
frecvent (cel mai frecvent) al unei
dermatoze.
• Adesea pruritul poate fi indicele unei boli
generale (diabet, boli de sânge, renale,
tiroidiene, hepatice etc).
• Un prurit intens poate fi cauzat datorită
unui tegument uscat (ex.: la persoanele în
vârstă).
34
• Medicamentele, săpunurile, produsele
chimice, o transpiraţie abundentă, sau
contactul direct al pielii cu diferite materiale
sunt factori responsabili ai pruritului.
• Din cauza scărpinatului pot apărea:
excoriaţii, eritem, papule, infecţii ale pielii.
• Dacă este cunoscută cauza, ea se suprimă,
în general, trebuie evitate săpunul şi apa
până la trimiterea bolnavului la medicul
dermatolog.
• Se recomandă comprese umede datorită
efectului vasocon-strictor . Pielea se
recomandă a fi curăţată. îndepărtarea
excesului de apă de pe piele (ştergerea) se
face prin absorbirea cu comprese sterile
pentru a nu se irita pielea şi a cauza
mâncărimi mai intense. 35
2. Tulburări
• Funcţia secretoare a pielii este asigurată prin
glandele secretorii sudoripare, care ajută la
reglarea temperaturii corpului.
Dermatoza seboreică
• Seboreea este o producţie excesivă de
sebum (produs de secreţia glandelor
sebacee).
• Dermita seboreică este definită ca o
afecţiune cronică a pielii, atingând mai ales
locurile unde se află multe glande sebacee.
Acneea vulgară
• Este o tulburare frecventă a glandelor
sebacee şi a foliculilor piloşi ai acestora.
• Se caracterizează prin prezenţa unor come-
doame, papule, pustule, noduli şi chisturi. 36
• Foliculii sebacei sunt numeroşi pe faţă, pe
spate şi pe umeri.
• Acneea apare în general la adolescenţi.
• Acneea se accentuează la pubertate şi la
adolescenţă pentru că unele glande
endocrine (ex. hormonii androgeni)
stimulează glandele sebacee.
• Tratamentul constă în a opri infecţia
bacteriană, a preveni obstrucţia foliculilor, a
opri inflamaţia, a combate infecţia secundară
(vezi intervenţii).

37
PRECIZARE.
• Înainte de a începe tratamentul, pacientul
trebuie să ştie că afecţiunea sa n-are nici o
legătură cu alimentaţia, masturbaţia,
activitatea sexuală sau alte idei preconcepute
de acest gen. Va fi sfătuit să se spele (faţa) cu
apă caldă şi săpun slab de două ori pe zi
pentru a îndepărta grăsimea de la suprafaţa
pielii.
• Comedoamele se pot îndepărta cu ajutorul
unor instrumente (speciale). Se recomandă şi
tratamente medicamentoase (locale şi
generale).
• Tratamentul este de lungă durată. 38
V. Planul de îngrijire
• După culegerea datelor se stabilesc: 1)
problemele; 2) obiectivele; 3) intervenţiile şi
se face 4) evaluarea.
• Alterarea stării generale (mâncărime,
inconfort) legată de leziunile existente.
• îmbolnăvirea pielii (inflamaţie, scurgeri,
cruste) datorită gratajului, traumelor sau
infecţiei.
• Anxietatea şi depresia legate de schimbarea
imaginii corporale (cauzată de aspectul
pielii).

39
• Intervenţii (autonome şi delegate)
• Suprimarea pruritului şi alinarea durerii
• Examinarea regiunii afectate pentru a încerca
descoperirea cauzei bolii. A nu uita că o criză
de prurit,generalizată poate proveni dintr-o
alergie (medicamentoasă).
• Facilitarea vasoconstricţiei:
• a menţine o temperatură răcoroasă în
încăpere; a reduce la minimum îmbrăcămintea
şi învelitorile; a aplica pansamente umede,
răcoroase.
• Ungerea regiunilor uscate cu ajutorul cremelor
şi loţiunilor. Acestea din urmă sunt aplicate
după baie şi înainte de uscare pentru a facilita
hidratarea pielii.
• Aplicarea de analgezice sub formă de loţiuni
sau unguente (după prescripţia medicului).
• Administrarea sedativelor şi tranchilizantelor 40
prescrise
A se evita îmbolnăvirea pielii
• Protejarea pielii sănătoase contra maceraţiei
atunci când aplicăm pansamente umede.
• Uscarea umidităţii prin buretare (tamponare)
nu prin fricţionare.
• Atragerea atenţiei asupra riscului arsurii,
atunci când pansamentul e prea cald.
• Sfătuirea pacientului de a folosi produse
antisolare pentru a preveni distrugerile
provenite din schimbări chimice cauzate de
razele solare.

41
• O frecare prea viguroasă a pielii cu un
prosop (şervet) este suficientă pentru a
provoca (declanşa) o inflamaţie pe o leziune
deja existentă, care se va agrava şi se va
întinde.
• Este deci esenţial de a îngriji şi proteja pielea
prin evitarea folosirii săpunurilor
dezodorizante şi printr-o limpezire bună a
pielii înainte de a o şterge cu ţesătură uscată.
• Adesea, pentru îndepărtarea crustelor, se
folosesc produse uleioase care înmoaie şi
care favorizează îndepărtarea pansamentelor.
De asemenea, pansamentele pot fi îmbibate
cu ser fiziologic sau peroxid diluat 3%.

42
A face să retrocedeze procesul inflamator
a)A asigura continuitatea şi intermitenţa
pansamentului umed
• după caz - pentru a reduce intensitatea
inflamaţiei.
b)A urma corect prescripţiile medicului în
aplicarea medicamentelor cu corticosteroizi:
• masarea lejeră a medicamentului pentru a
facilita penetraţia;
• prevenirea pacientului că folosirea
îndelungată a steroizilor poate avea efecte
neplăcute (în particular - pe faţă, pleoape şi
regiunile genitale).

43
PRECIZARE:
• Lupta împotriva procesului inflamator
(tratamentul sau medicaţia) variază în funcţie
de tipul leziunii (zemuindă, infectată, uscată).
• în prezenţa unei inflamaţii cu roşeaţă şi edem
se aplică de preferinţă pansamente umede.
• Pentru tratarea dermatozelor cronice cu
pielea uscată şi descuamată se utilizează
emulsii hidrosolubile, creme, unguente şi
paste.
• Tratamentul se modifică în funcţie de reacţia
dermică şi trebuie avizat pacientul să se
ducă la medic atunci când medicaţia sau
pansamentul pare a-i irita pielea.
44
A controla zemuirea şi prevenirea formării
crustelor
• A face pacientului băi şi pansamente umede
pentru detaşarea exsudatelor şi scoamelor.
• îndepărtarea medicamentului cu ulei mineral
înaintea unei noi aplicaţii.
• Folosirea soluţiilor uşor astringente pentru a
precipita proteinele şi a diminua zemuirea.
• Asigurarea unei alimentaţii bogate în
proteine dacă zemuirea şi pierderea de ser
sunt în cantitate mare.
• Administrarea - conform prescripţiilor,
medicamentelor orale şi locale.

45
Prevenirea infecţiei secundare
• Toate leziunile cutanate se consideră ca şi
infecţioase până ce va fi stabilit diagnosticul
• Poate fi vorba de boli infecţioase eruptive, de
aceea este de dorit ca pacientul să fie izolat
(cameră cu un pat); purtarea unui halat de
către toate persoanele care vin în contact cu
pacientul (în spital).
• Masca este necesară în timpul schimbării
unui pansament (în caz de arsuri pe
suprafeţe mari).
• Spălarea mâinilor înainte şi după efectuarea
manevrelor.
• Mănuşi - sunt necesare şi trebuie să fie puse
de către toate persoanele care vin în contact
cu regiunile infectate.
46
• Manipularea tuturor materialelor sterile să se
facă cu precauţie.
• În cazul leziunilor infecţioase - pansamentele
folosite vor fi arse pe cât posibil.
• Asigurarea medicamentelor prescrise - prin
aplicarea pansamentelor ocluzive atunci când
e nevoie să se păstreze medicamentul în
contact permanent cu leziunea.

Mobilizarea resurselor psihologice pentru a

pune capăt anxietăţii şi depresiei.
• A ajuta pacientul anxios să-şi regăsească
încrederea, să-şi identifice problemele şi a le
găsi soluţii de rezolvare (vezi aspectul psiho-
social - care trebuie avut în vedere). 47
Aspectul psiho-social
• Dermatozele pot modifica (distruge) grav
înfăţişarea pacientului antrenând izolare
socială şi privări de la tot felul de activităţi.
• Afecţiunile care se prelungesc pot avea efect
nefast asupra vieţii persoanei, conducând la
depresie şi la imagine de sine negativă.
• Pruritul poate constitui o jenă constantă cu
perturbareasomnului, intensificarea
sentimentelor negative ducând laoboseală
accentuată.
• Pacientul îşi purie toată speranţa într-o
îngrijire bună şi însprijinul personalului
medical care îl înţelege.
48
 Evaluarea:
S-a obţinut:
• uşurarea mâncărimii, a durerii, a
inconfortului!?.
• pielea sănătoasă nu s-a suprainfectatl?
• s-a stopat inflamaţial?
• s-au prevenit inflamaţiile secundare!?
pacientul şi-a mobilizat resursele
psihologicei?

49
 2.9
INFECŢII ŞI INFESTĂRI ALE
PIELII

50
1. Infecţii bacteriene (piodermite)
Impetigo
• Impetigo - infecţie superficială a pielii
cauzată de streptococi. Tratament simplu,
fără antibiotice.
• Educaţia pacientului
• Pacientul şi membrii familiei trebuie să se
spele cu săpun bactericid cel puţin o dată pe
zi. Curăţenia şi măsurile de igienă pot
preveni propagarea bolii în alte regiuni ale
corpului şi transmiterea la alţi membri ai
familiei. Fiecare persoană - prosop propriu şi
instrumente proprii.
51
Foliculita,furunculul,carbuncul
• Foliculita este o infecţie cu stafilococ a
foliculului pilos.
• Furunculul este o inflamaţie acută profundă
a unuia sau a mai multor foliculi piloşi care
ating dermul dimprejur.
• Carbunculul - este rezultatul difuziunii unui
furuncul care invadează mai mulţi foliculi
piloşi. Se caracterizează printr-un abces al
pielii şi a ţesuturilor subcutanate - şi este
cauzat de o infecţie cu stafilococi. Cel mai
frecvent apare la ceafă şi fese.

52
Tratament (intervenţii autonome şi delegate)
• Tratament
• Pentru a trata o infecţie cu stafilococi, este
important de a nu distruge pereţii protectori
induraţi care acoperă regiunea atinsă.
• Pentru aceasta nu trebuie niciodată să se
strângă (apese) furunculul cu degetele (între
degete) şi nici pustulele.
• Furunculele, foliculitele, carbunculul sunt
cauzate de stafilococi, dar dacă sistemul
imunitar este atins - cauza acestor infecţii
foliculare pot fi şi bacterii gramnegative.
• Se recurge, în general, la antibiotice bazate
pe rezultatul antibiogramei.
53
• Compresele umede şi calde favorizează
vascularizaţia şi accelerează absorbţia
furunculului şi a carbunculuiui. Se curăţă cu
blândeţe pielea învecinată cu săpun
antiseptic şi se aplică un unguent antiseptic
pentru a preveni migrarea bacteriilor în caz
de ruptură sau incizie a leziunii.
• Dacă puroiul este colectat, o incizie cu
bisturiul va accelera dispariţia durerii,
asigurând evacuarea directă a puroiului. Se
pensează leziunea şi se ard pansamentele
utilizate.
• Personalul de îngrijire (asistentele) trebuie să
respecte ca la carte măsurile de izolare ca să
nu propage stafilococii. Trebuie să poarte
mănuşi când face îngrijirea pacientului.
54
• Trebuie luate măsuri speciale pentru
furunculele localizate la faţă.
• S-a constatat că din cauza unor manipulări,
apar tromboze sinusale şi septicemii fatale.
• Pacienţii care prezintă furuncule la perineu
sau în regiunea anală vor fi sfătuiţi să stea la
pat şi li se recomandă antibiotice pentru a
limita infecţia.
Educarea pacientului
• Pentru a preveni şi înfrâna infecţiile cutanate
cu stafilococi, trebuie eliminaţi agenţii
bacterieni nu numai de pe piele ci şi din
mediul înconjurător.
• Trebuie crescută rezistenţa pacientului şi
menţinut un mediu înconjurător curat. 55
• Dacă leziunea drenează se acoperă salteaua
şi perna cu un plastic care se dezinfectează
zilnic şi spălarea cearşafului, prosopului şi
lenjeriei, după fiecare folosire.

2. Infecţii ale mâinii

• Infecţii minore la nivelul mâinii şi al
degetelor (tăieturi, înţepături, jupuituri) sunt
accidente banale, dar se pot infecta.
• De aceea trebuie luate măsuri de precauţie.
• Spălarea cu apă şi săpun, aplicarea unui
pansament adeziv - sau alt tip de pansament
- este suficient pentru vindecarea plăgii. Nu
se recurge la antibiotice pentru a preveni
infecţia.
• Un tratament local este mai eficace. 56
• Panariţiu superficial este o infecţie (cu puroi)
în jurul unghiei. Profilactic - curăţenia
(mâinii).
• În cazul infecţiei se introduce degetul în apă
caldă şi cu ajutorul unei pense se ridică
ţesutul moale din jurul unghiei (din marginea
unghiei) pentru a favoriza scurgerea
puroiului.
• Se face cultură , antibiogramă, antibiotice. în
caz de infecţie cu candida se aplică local
unguente fungicide.

57
• Panariţiu profund este mai grav şi mai
datorat streptococului; este localizat la pulpa
degetelor.
• De obicei, este cauzat de o înţepătură (cu ac
de gămălie, ac simplu sau alt tip de
înţepătură).
• Tratament: se procedează la incizia şi
drenajul leziunii ca să prevină necroza.
• Se aplică pansament.

58
3. Infecţii virale
• Herpes Zoster (zona) este o inflamaţie de
origine virală caracterizată printr-o erupţie de
vezicule dureroase dispuse pe traiectul
nervului.
• Tratament: - calmarea durerilor;- prevenirea
complicaţiilor (infecţia, formarea cicatricilor
etc).

59
4. Micoze
Infecţii cu ciuperci.
• Pot atinge părul, unghiile şi pielea glabră.
• Măsuri profilactice şi educaţia pacientului
• Deoarece încălţămintea, ciora'pii sunt
mijloacele propice de producere a ciupercilor
la nivelul picioarelor şi pentru că umiditatea
favorizează dezvoltarea ciupercilor sunt
necesare următoarele măsuri de prevenire:
• Păstrarea pe cât posibil a picioarelor şi
spaţiilor interdigitale uscate.
• - Purtarea ciorapilor din bumbac
(materialul sintetic nu
absoarbe umiditatea aşa de bine)
60
• Se sfătuieşte pacientul să poarte
încălţăminte perforată, decupată pentru a
permite o mai bună aerisire a piciorului.
• Evitarea încălţămintei de cauciuc
• Aplicarea pudrei de talc - sau pudre
antifungice - de două ori pe zi - favorizează
păstrarea uscată a picioarelor.
• Asistenta trebuie să sfătuiască pacientul şi
familia despre măsurile de igienă - toate
regulile ce trebuie respectate pentru
a preveni contaminarea.

61
DE ŞTIUT:
• soluţia utilizată pentru instilaţia auriculară
trebuie să fie încălzită la baie de apă până la
37°C
• instilaţia pe mucoasa conjunctivală se face
numai cu soluţii izotone; după instilaţie
pacientul mişcă globul ocular
DE EVITAT:
• aspirarea soluţiei medicamentoase instilată
în fosa nazală, deoarece poate pătrunde în
laringe provocând spasme, accese de tuse

62
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE
SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR
Scop
• pe suprafaţa tegumentelor, se aplică
medicamentele care au efect local la acest
nivel
• Forma de prezentare a medicamentelor
• lichide-se administrează prin badijonare,
compresă medicamentoasă
• Pudre, unguente, paste mixturi, săpunuri
medicinale, creioane caustice, băi medicinale

63
Pregătirea administrării
• materiale: materiale pentru protecţia patului -
muşama, aleza
• instrumentar şi materiale sterile - pense
porttampon, spatule, comprese, tampoane,
mănuşi de cauciuc, pudriere cu capac
perforat - tăviţă renală, prosop de baie
• pacientul: se informează asupra efectelor
medicamentelor- se aşază întro poziţie care
să permită aplicarea medicamentelor

64
• Aplicarea medicamentelor-
• asistenta alege instrumentele, în funcţie de
forma de prezentare a medicamentelor
badijonarea constă în întinderea unei soluţii
medicamentoase cu ajutorul unui tampon
montat pe porttampon (ex, tinctură de
iod, violet de genţiană, albastru de metil)
• compresa medicamentoasă constă în
îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un
strat textil mai gros, care apoi se aplică pe
tegumentul bolnav.
• Are acţiune sicativă, dezinfectantă,
antipruriginoasă, antiinflamatoare (ex. sol.
Burow, Rivanol)- pudrajul reprezintă
presărarea medicamentelor sub formă de
pudră pe piele cu ajutorul tampoanelor sau
cutiilor cu capac perforat.
65
• Acţiunea pudrelor poate fi de combatere a
pruritului, de absorbţie a grăsimilor, de
uscare şi racorire a pielii (ex. pudra de
talc, talc mentolat, oxid de zinc)
• unguentele şi pastele se aplică, cu ajutorul
spatulelor, pe suprafaţa tegumentelor, într-un
strat subţire (unguentele sunt preparate din
substanţă medicamentoasă, înglobată în
vaselină, lanolină; pastele conţin grăsimi şi
pudre)

66
2. Dermite exfoliacee
• Dermita exfoliacee este o afecţiune
caracterizată prin inflamarea progresivă
adesea acompaniată de eritem şi
descuamare mai mult sau mai puţin
generalizată. Este adesea asociată de frison,
de febră, o stare depresivă şi prurit.
• Dermita poate fi primară sau secundară unor
boli. Poate apărea şi în urma unei ingestii de
medicamente în cantitate mare.
• Tratamentul vizează menţinerea unui
echilibru hidro-electrolitic şi prevenirea
infecţiilor intercurente şi cutanate.
Tratamentul se individualizează şi se face în
spital.

67
• Asistenta urmăreşte continuu pacientul din
punct de vedere al aspectului pielii şi al stării
generale psihice şi fizice (semne de
insuficientă cardiacă, hipotensiune).

• Educarea pacientului: îl va sfătui să evite de

acum înainte agenţii iritanţi şi
medicamentele.

68
3. Pemfigus vulgar
• Este o gravă afecţiune cutanată prin apariţia
unor bule de diferite mărimi (1 cm până la 4
cm) pe o piele aparent sănătoasă sau pe
mucoase (bucală, vaginală).
• Planul de îngrijire a pacientului cu pemfigus
vulgar:
1.Problemele pacientului
• leziunile bucale sunt dureroase, cauzate prin
eroziunea şi ruptura bulelor;
• un dezechilibru hidroelectrolitic posibil;
• o infecjie latentă a regiunii cutanate atinsă.

69
2. Obiective:
• diminuarea durerii cauzată de leziunile
bucale;
• uşurarea inconfortului datorită stării pielii;
• restabilirea echilibrului hidroelectrolitic;
• prevenirea infecţiei.

Tratamentul (nursing):
• medicamentos - respectat, notarea funcţiilor
vitale şi vegetative a simptomelor;
• pansamente umede şi reci, sau băi cu efect
protector şi liniştitor;băi cu permanganat de
potasiu - protejează infecţia şi are şi efect
dezodorizant.
70
ULCERE ŞI TUMORI ALE PIELII

• Ulcerele = cauzate prin deficit de circulaţia

arterială sau venoasă. Apare la pacienţii care
suferă de afecţiuni vasculare periferice, de
ateroscleroză, boala Raynoud, boala
varicoasă.

• Pentru ulcere = pericol de infecţii secundare.

• Escare de decubit se produc la pacienţii
imobilizaţi la pat.
• Principalul obiectiv al asistentei care
îngrijeşte un bolnav
imobilizat este de a preveni producerea

71
CANCER AL PIELII
• Tipuri de cancerj- epitelioame basocelulare;-
epitelioame spinocelulare;.- melanom malign
(vezi cursurile de specialitate)Educarea
pacientului:- examen de control cu
regularitate (inclusiv ganglioniiadiacenţi);-
evitarea expunerii inutile la razele solare;-,să
nu utilizeze lămpi solare pentru bronzare;-
purtarea unor îmqfăcăminţi protectoare
(ex. pălărie cubordură lată, îmbrăcăminte cu
mâneci lungi etc);- tratarea nevilor
pigmentări dacă sunt cu localizare expusăla
frecare şi iritare;- supravegherea tuturor
semnelor de malignitate a nevilor(ex.
creşterea de volum, ulceraţia, hemoragia)

72
Intervenţii Obiective Procedeu
rinoplastie -ameliorarea - se îndepărtează excesul
formei de os sau cartilagiul
nasului

- plastie pentru riduri

(faţă, ridurile
dintre
- otoplastie- incizia se se poate folosi implant de
corectarea unei face în faţa silicon sau plastice
urechi diforme- urechii-

- blefaroplastie - îndepărtarea - se fac două incizii: una la

(pleoape) ridurilor pleoapa superioară şi
una la pleoapa 73
inferioara