*

Nume Prenume elev: Cordon Treodora

Clasa: a XI-a B
Prof. coordonator: Lungu Mihaela
Școala:Colegiul Economic ,,Delta Dunării”
Județ, localitate:Tulcea, Tulcea

Dobrogea- mozaic de etnii (ucraineni, rusi-lipoveni)

* Comunitatea ucrainenilor din Tulcea se situeaza pe strada
Gavrilov Corneliu, nr.288 și ansamblul de cântece și dansuri se
numeste Zadunaiska Sici.
* Comunitatea rușilor-lipoveni se află pe strada Victoriei , nr. 32
si ansamblul se numește Molodțî (молодцы).

*
 Costumul ucrainean de vară

*
Costumul ucrainean de iarnă
*
* Femeile poartă pe cap o basma înflorată (batic), o cămașă cu mâneci lungi, simple
pentru a le a acoperi brațele, cu o fustă lungă până la glezne și pantofi. De sărbătoare
se îmbracă în costume naționale.
* Bărbații poartă capul descoperit, o cămașă și pantaloni negri.
* Femeile nu au voie în altar.
* Bărbații stau în dreapta, iar femeile în stânga.

*
* Femeile n-au voie să poarte o bluză mai scurtă de cot și fusta
trebuie să fie mai lungă de genunchi, iar capul trebuie să fie
acoperit. Femeile căsătorite își coafează părul în coc și peste el
pun un material numit ,,kitcha`` ,iar deasupra baticul. La brâu
se leagă cu un șnur numit ,,pois” și are niște țurțuri în capete.
* Bărbații se îmbracă într-o cămașă, pantaloni și la brâu se leagă
cu pois.
* Femeile intră pe ușa din spate a bisericii, iar bărbații pe ușa din
față, de lângă altar, astfel încât bărbații să fie în față și femeile
în spatele lor.

* Pois
Paştele, sărbătoare importantă pentru ruşii-lipoveni, se sărbătoreşte în familie, cu ouă vopsite şi cozonac,
ce se sfinţesc în dimineaţa Învierii, după liturghie. Mielul nu face parte din tradiţia ruşilor-lipoveni. În toată
perioada Paştelui, la ruşii-lipoveni există obiceiul de a se săruta pe obraji de trei ori când se întâlnesc,
salutându-se cu „Hristos a înviat!” („Hristos voskrese!”) şi respectiv „Adevarat a înviat!” („Voistinu
voskrese!”). Ruşii lipoveni din România sunt credincioşi ortodocşi de rit vechi, cunoscuţi în întreaga lume
sub denumirea de staroveri („de credinţă veche”) sau staroobreadti („de rit vechi”). Ruşii lipoveni au
sărbătorit Paștele pe 4 aprilie în același timp cu etnicii prtodocși și cu cei catolici. În timpul slujbei de
Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarbă, în timp ce credincioșii țin în mâini lumânări
și crenguțe de salcie sfințite cu această ocazie. În Joia Mare (sau Joia Curată – cum se mai spune),
gospodinele văruiesc casele, fac curat în casă, în curte, iar seara se merge la biserică.

*
* Toată perioada Postului Mare, creştinii ortodocşi ucraineni
postesc. Cei care nu pot să ţină post din anumite motive,
încearcă măcar miercurea şi vinerea şi săptămâna
dinaintea Paştelui – săptămâna mare. De „Florii”, la
biserică se sfiinţesc crengile de salcie, pe care creştinii le
aduc la casele lor şi le păstrează în casă tot anul. În
trecut, ucrainenii au crezut că salcia poate avea puteri
miraculoase şi atunci când se întorceau de la biserică,
plantau aceste beţe de salcie în curte, ca să înlăture răul,
bolile. De aceea, în folclorul ucrainean sunt multe
cântece despre acest copac.
* În Vinerea Mare, după masă, la ora 16,00, se merge la biserică şi, cu steaguri şi lumânări
aprinse se înconjoară biserica (Slujba de înmormântare a Domnului Iisus). Ziua de sâmbătă
este ziua în care se vopsesc ouăle, se coace pasca, se fierbe şunca şi se prepară mâncarea
de Paşti: mielul, drobul de miel, sarmalele şi cozonacii. Slujba de înviere începe la ora
23,00. Duminică dimineaţa se merge la biserică cu coşurile în care se pune pasca, ouă
vopsite, caş, carne de miel, unt, sau ce doreşte fiecare şi o lumânare, care se aprinde în
momentul în care se sfinţeşte pasca. Coşurile, acoperite cu un ştergar cusut de mână, se
pun în jurul bisericii, fiecare creştin ştiindu-şi locul după numărul de casă, iar în spatele
coşurilor stă familia, pentru că, în această zi, vin toţi la biserică, nu numai cei care locuiesc
în sat ci şi cei plecaţi la oraş, rar când lipseşte cineva. După liturghie, tot alaiul iese în
curtea bisericii, cu crucea şi steagurile bisericeşti, care sunt duse de către fete (este
singura procesiune la care steagurile bisericeşti sunt duse de fete nemăritate), se
înconjoară biserica de trei ori, ultima oară sfinţindu-se fiecare coş în parte şi spunând
preotul : „Hristos a înviat”, iar creştinii răspunzând „Adevărat a înviat”. După ce a sfinţit
toate coşurile, preotul mai strigă te 3 ori „Hristos a înviat”, toţi creştinii din curtea bisericii
răspunzându-i într-un cor „Adevărat a înviat”, se împarte anafora, apoi fiecare se grăbeşte
să ajungă cât mai repede acasă şi să pună coşul pe masă (băieţii şi fetele fac întrecere care
a pus primul pasca pe masă – bineînţeles, din zonă, unii stau mai aproape de biserică, alţii
tocmai la capătul celălalt al satului.
* Din pasca sfinţită se poate da un colţ sau coajă la vacă, sau cal, dar nu se dă la
câine, pisică sau la porc. Se spune că nu este bine să dormi în ziua de Paşte,
deoarece o să-ţi ude ploaia fânul tot anul.
* Dacă ucrainenii au pierdut unele obiceiuri tradiţionale, şi-au păstrat totuşi conştiinţa
etnică. Criteriul de bază a fost, şi este, limba ucraineană. La sfârşitul secolului al XIX-
lea puţini erau cei care nu cunoşteau limba „rusnacilor”. Chiar reprezentanţii Comisiei
Europene a Dunării, cunoşteau limba ucraineană, pentru că fără aceasta nu puteau
comunica cu cei de la „Dunărea de Jos”.
* Majoritatea populaţiei din zonă, ca şi puterea oficială, la început cea turcească, cu
timpul cea românească, îi numeau pe ucraineni „rusnaci” sau „ruşi”, aşa cum pe
„staroveri” (cei de rit vechi) îi numeau „lipoveni”. Lipovenii îi numeau/porecleau pe
ucraineni „haholi”. Chiar ucrainenii din Dunavăţu de Sus, spun că pe Dunărea de Jos
trăiesc „hahlî”, dar şi „ucrainţî”, „ruteni”. Se precizează că: „ruteni” trăiesc în Moldova
dincolo de Prut, „haholii” trăiesc în Sfântu Gheorghe, Dunavăţ, Murighiol, iar în Crişan
şi Caraorman sunt „ucrainenii”.