Curs introductiv

Definiţia Anatomiei Patologice aprobată

de Colegiul American pentru Patologie
şi preluată de OMS
“Patologia este acea ramură a ştiinţelor naturale
care studiază cauzele şi natura bolilor, împreună cu
modificările anatomice şi funcţionale implicate;
practica patologiei umane este acea specialitate
a medicinei care contribuie la diagnostic, tratament,
observarea şi înţelegerea progresului bolilor la
subiecţii umani prin informaţiile obţinute morfologic,
microscopic, molecular, chimic, microbiologic,
serologic sau prin orice alt tip de examen de
laborator făcut pe pacient sau pe material obţinut
din organismul uman.”
 Paleopatologia

Homo Habilis

• Reactie periostozica femurala; Sechele de poliomielita

Homo Erectus, 250.000 i.Chr (picior ecvin) - faraonul
Siptah

• Cea mai veche urma de tumora la om :

osteosarcom osteogenic subperiostal la
nivelul mandibulei unui Australopithec -
Kenia, 1932
 Antichitatea
• Scoala din Alexandria
(Herofil si Erasistrat) -
sec. III, B.C.: disectii pe
cadavrele celor
condamnati la moarte
• Primele leziuni de
patologie descrise in
istoria medicinei :
pleurezia si pericardita
Alexandru cel Mare • Cornelius Aurelius Celsus
(sec. I, A.D.): “rubor et
tumor cum calor et
 Antichitatea
• Claudius Galen (grec
nascut la Pergam,
Asia Mica) - sec. II,
A.D.)
• Medic de gladiatori
• Medicul personal al
imparatului stoic
Marcus Aurelius
• A descris pneumonia,
diabetul, guta, AVC
Galen disecand un porc hemoragic
Renasterea (sec. XV - XVI)

Nicolaus Copernic :
“De revolutionibus
orbium celestium”

Andreas Vesalius:
“De humani
corporis fabrica”
Anthony van Leuwenhoeck
(1632 - 1723)

• Negustor olandez de textile

din clasa mijlocie, pasionat
de arta slefuirii lentilelor
• Membru al Royal Society, la
recomandarea lui Regnier
de Graaf
• A descris in premiera firul
de par, globulele rosii,
bacterii din cavitatea orala
(“animalcule”)
Microscop sec. XVII
Paduche de corp –
desen facut de A.
Leuwenhoeack • Primul microscop utilizat
de Leuwenhoeck avea
lentilă sferică unica,
folosea lumină naturală
şi mărea de aprox. 200x;
primul element descris la
microscop a fost firul de
păr
De la celule la tesut si la leziuni tisulare
• Descoperirea celulei in 1665 de
catre Robert Hooke (fizician si
botanist, membru al Royal
Society): primele celule vegetale,
descrise în fragmente de plută
• Xavier Bichat (medic la Facultatea
de Medicina din Paris) introduce
notiunea de tesut si pune bazele
histologiei moderne - 1800,
descriind 21 de tesuturi; a facut
diferenta intre meningita si
encefalita, in inima a diferentiat
intre endocardita, miocardita si
pericardita
• Theodor Schwann - Teoria celulara
(1838) : “Celula vie este elementul
de baza al organizarii tuturor
animalelor si plantelor de pe
pamint.“
 Giovanni Battista Morgagni
(1682 – 1771)

• Fiziolog italian, in 1761, la vârsta de 79 de ani a fondat ştiinţa

numită anatomie patologică (Patologie) prin publicarea
tratatului “De sedibus causis morborum per anatomen indigatis”
(“Despre sediul şi cauzele bolilor descoperite pe cale anatomică”), ce
conţinea descrierea a 640 de disecţii pe cadavre pe care le efectuase
cu mână proprie.
 Sec. XVIII-XIX
• “Ce bolnavi impertinenti. Auzi, sa aiba pretentia
ca medicul sa-i vindece. Datoria medicului e sa
scrie retete si sa primesaca onorariul. E treaba
bolnavului daca se vindeca sau nu.” (Molliere,
“Bolnavul inchipuit”)
• “Esenta medicinei e usor de patruns. Ea e o
stiinta care aprofundeaza legatura macro-
cosmosului cu microcosmosul, pentru ca in cele
din urma lucrurile sa mearga cum o vrea
Dumnezeu.” (Faust, F. W. Goethe)
 Sec VIII - XIX

Robert James Graves

Rene Theophile Laenec

Thomas Hodgkin Ernest Besnier

 Gregor Mendel
(1822-1884)
- Legile ereditatii
Thomas Hunt
Morgan
- Descoperirea
genelor (prima
jumatate a sc. XX)

D. Melanogaster
P. Sativum
Rudolph Carl Virchow ...
(1821 – 1902)
• Profesor de anatomie patologică la
Wurtzburg si Berlin, fondator al
patologiei celulare (1858)
• Igienist şi epidemiolog – primele
studii socio-epidemiologice pe
cazuri de tifos exantematic la
polonezii din Silezia Superioară
• Antropolog – l-a însoţit pe Heinrich
Schliemann în expediţia soldată cu
descoperirea ruinelor cetăţii Troia,
în 1878, şi a făcut studii de
anatomie comparată pe craniile
dezgropate
… si “cetateanul celula”

(“Omnis cellula e cellula”) • < Organismul uman este

o “republică de celule”
(Zell Republik), în care
fiecare “cetăţean celulă”
are o independenţă
statuată, iar patologia
celulară apare ca urmare
a tulburării vieţii
fiziologice a celulei > (Die
Zellular Pathologie, 1858)
Rudolph Carl Virchow (1821 – 1902)

• Om politic radical –
membru al Reichstagului,
în 1880, lider al opoziţiei,
a respins comunismul lui
Marx şi l-a avut ca
adversar politic pe Otto
von Bismarck (care l-a
provocat la duel şi pe
care l-a refuzat cu un
sarcasm zdrobitor : “Sunt
om de ştiinţă şi nu mă
lupt cu pistolul”)
Carl von Rokitansky
• Profesor de anatomie
patologica la Viena
• ~ 50.000 autopsii efectuate
cu mana proprie
• A descris atrofia galbena
acuta a ficatului post-
hepatitica
• A fost rivalul lui Virchow in
sustinerea patogenezei
proceselor morbide
 Sec. XX
“Orice stiinta suficient de avansata
tinde sa se apropie de magie”
(Arthur C. Clarke)

• Microscop anul 1700 Microscop anul 2000

 E = mc2 Dx Dp > h

Werner Heisenberg

• Teoria relativitatii restranse (1905)

• Teoria relativitatii generalizate (1916) Max Planck (Teoria
cuantica – 1900)
Descoperirea structurii DNA (1953)
Francis Crick

Premiul Nobel
1962

James Watson
Teorii actuale in domeniul bio-medical
• Teoria evoluţiei prin selecţie naturală (Ch. Darwin
„Originea speciilor”) – postulează că plantele şi
animalele s-au dezvoltat în urma evoluţiei din
organisme primitive sub presiunea mediului ambiental
• Teoria celulară (T. Schwann) – postulează că la baza
structurii tuturor ţesuturilor şi organelor din lumea
animală şi vegetală a Terrei stă celula
• Teoria eredităţii (Gr.Mendel) – postulează că la baza
controlului şi transmiterii caracterelor ereditare stau
cromozomii; teoria se bazează pe 2 legi (mendeliene):
– legea segregării factorilor ereditari
– legea combinării libere a caracterelor.
 Patologia romaneasca

Franz Liszt Carol Davila

 Victor Babes (1854 - 1926)
• Victor Babeş la 33 de ani, în
anul venirii sale în România
(1887), ca profesor la
Facultatea de Medicină din
Bucureşti
Aurel Babes
• Născut la 28 iulie 1854 la Viena, ca fiu al
lui Vincenţiu Babeş - cărturar român
erudit, licenţiat în litere şi drept al
Universităţii din Viena, secretar al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie a Austriei
• A făcut studii universitare de medicină la
Budapesta şi Viena şi a urmat stagii de
perfecţionare la Berlin, Paris şi Viena sub
îndrumarea lui Koch, Virchow şi
Rokitansky
• A descris pentru prima oară în domeniul
patologiei corpusculii rabici în 1889, în
citoplasma neuronilor din cornul lui
Amon (hipocamp), descoperire
confirmată de Aldechi Negri în 1902
Emil Craciun (1896 - 1976)
• A activat ca medic in primul
razboi mondial in diferite sectii
de chirurgie pentru care a fost
distins cu ordinul Meritul Sanitar
• Introduce pentru prima oară
tehnicile de histoculturi pe medii
de plasmă heparinată şi extract
embrionar liofilizat
• Director al Institutului de Cancer
din Cluj si al Institutului “Victor
Babes” Bucuresti (1937 – 1968)
• Membru corespondent al
Academiei Romane (1963)
Ioan Moraru (1929 – 1989)
• Profesor Univ. Dr. Doc. Anatomie
Patologică şi Medicină Legală
• Director al Institutului Naţional “Victor
Babeş” 1968 - 1989
• Laureat al Premiului Nobel pentru Pace
(1985) (pentru activitatea depusă ca
membru al “International Physicians for
the prevention of Nuclear War”)
• Reprezentant al României la OMS ca
membru la Comitetului Executiv
• Secretar General (1964-1966) şi Ministru
Adjunct la Ministerul Sănătăţii (1966-
1969)
• Peste 300 de lucrări publicate în ţară şi
peste hotare
• A descris pentru prima oară receptorul
Fc pentru IgA pe timocitele umane din
myastenia gravis.
Florin Halalau (1933 - 2007)

• Prof. Univ. Dr., CP I

• Membru titular al Academiei
de Stiinte Medicale
• Presedintele Diviziunii
Romane a Academiei
Internationale de Patologie
• Membru in Comisia
Superioara de Medicina
Legala
• Director stiintific Institutul
National “Victor Babes”
(1995 – 2001)
• <<Un om de ştiinţă se uită la un purice
aflat pe masă, în faţa lui şi îi spune :“
Sări !” şi puricele sare. Omul de ştiinţă
scrie pe o foaie de hârtie : “Când îi spui
unui purice să sară, sare.” Apoi, ia
puricele, îi rupe picioruşele, îl pune în
faţa lui şi-i spune : “ Sări !” Puricele nu
mişcă. Atunci, omul de ştiinţă, ia foaia
de hârtie şi scrie : “Dacă-i rupem
picioruşele, puricele nu mai aude.”>>
(După J. Claude Carriere : “Cercul mincinoşilor (Poveşti
filosofice din toată lumea)”, ed. Humanitas,1999)