NUMĂRUL CUANTIC SECUNDAR ( l )

Conform modelului Bohr, starea energetică a unui electron este

caracterizată de numărul cuantic principal, notat cu n (număr natural,
n ≥ 1, ce cuantifică energia orbitalului).
Toţi electronii care au acelaşi număr cuantic principal, (n), vor avea
aceeaşi energie şi fac parte din acelaşi strat. Acest n corespunde cu
numărul perioadei din sistemul periodic al elementelor. Atomi cu n mai
mare ca 7 nu se cunosc. În funcție de acesta, nivelurile electronice
(păturile) sunt notate cu K, L, M, N, O, P, Q.
Conform modelului Sommerfeld, fiecare strat principal este alcătuit
din mai multe substraturi (serie fină) care conţin electroni cu numere
cuantice secundare, l, diferite.
Electronii dintr-un strat se deosebesc prin momentele lor cinetice, a
căror valoare este reflectată în forma elipsei.
Toți electronii cu același număr cuantic principal n, dar cu număr
cuantic azimutal nφ diferit, se mișcă pe orbite eliptice diferite, de aceeași
lungime și având aceeași axă mare.
 Numărul cuantic secundar l - descrie apartenenţa
electronilor la un anumit subnivel.
 Numărul cuantic secundar l este o măsură
pentru semiaxa mică a orbitei, notată cu b,
dar şi pentru momentul cinetic al electronului.
 Numărul cuantic secundar l caracterizează substraturile de electroni,
şi determină simetria şi energia orbitelor eliptice.
 Se notează cu litera l. Ia valori întregi, între 0 și (n-1):
l = 0, 1, 2, 3, 4….....n – 1; putem scrie: l = (n - 1) sau: n = (l + 1)
 Acele stări, caracterizate prin numerele cuantice
l = 0, 1, 2, 3, 4….....n-1, se mai numesc și stări s, p, d, f, g, h...
 Dacă n - 1 = l, respectiv (l +1) = n, înseamnă că: electronul
evoluează pe o orbită circulară, iar semiaxa mare a elipsei este egală
cu raza orbitei circulare: (l + 1) = n și a=b
 Înmulţim membru cu membru cele 2 formule:
a (l + 1) = n b, raportul: b / a = l + 1 / n
deci, b = a (l + 1) / n (relaţia 1)
Cu ajutorul relaţiei (1), se pot determina valorile pentru axa mică a orbitei, forma
orbitei şi se poate calcula numărul de substraturi dintr-un strat.
Relaţia (1): b / a = l + 1 / n , deci b = a (l + 1) / n, l = ( n - 1 )
NR. DE
FORMA
STRATUL n l b SUBSTRATURI
ORBITEI DINTR-UN STRAT
K 1 0 b=a Cerc 1 - s
0 b = a/2 Elipsă 2 -s
L 2
1 b=a Cerc -p
0 b = 1/3 a Elipsă -s
M 3 1 b = 2/3 a Elipsă 3 -p
2 b=a Cerc -d
0 b = 1/4 a Elipsă -s
1 b = 1/2 a Elipsă -p
N 4
2 b = 3/4 a Elipsă 4 -d
3 b=a Cerc -f
 De exemplu, când n = 4, orbita circulară se descompune în 4
elipse deoarece l (numărul cuantic secundar) poate avea valorile 0, 1, 2, 3,
respectiv 4s, 4p, 4d, 4f.
De aici, se observă că stratul N este compus din 3 orbite în formă
de elipsă, de excentricități diferite, notate: 4s, 4p, 4d dar și o orbită
circulară, 4f. K
Din punct de vedere energetic,
pentru același număr n, energia L
potențială a elipselor crește, odată cu
creșterea raportului b/ a. M
Elipsele cele mai turtite au
energia minimă, iar cercul are energia
cea mai mare.
Electronii vor ocupa un N
nivel n în ordinea creșterii energiei
potențiale a subnivelelor, începând
cu elipsa cea mai deformată
și terminând cu orbita circulară.
 NUMĂRUL CUANTIC DE SPIN
Numărul cuantic de spin, notat “s” - caracterizează mişcarea
electronului în jurul axei proprii. Poate lua valorile:
s = + 1/2 -în sens orar ; s = - 1/2 -în sens anti orar
În mișcarea pe orbită, electronul realizează un moment magnetic
orbital, notat cu l, iar mișcarea de spin generează un moment
magnetic de spin, notat cu s.
Cele două momente sunt mărimi vectoriale și se însumează
vectorial.
Prin însumare algebrică: l +s = j, numit număr cuantic intern.
Vectorul s se poate orienta, față de vectorul l, paralel sau
antiparalel.

Înseamnă că fiecare l dintr-un n,

se scindează în 2 subnivele,
pentru care:

j1 = l + ½ și j2 = l - ½
 La atomii cu mai mulți electroni, momentele cinetice ale
spinului se combină între ele, rezultând un număr cuantic de spin total,
S. La fel, se combină și momentele cinetice orbitale, când se obține un
nr. cuantic orbital total, L. Însumând acești 2 vectori ai momentelor
cinetice: S + L= J număr cuantic total intern al atomului
Numărul cuantic total intern al atomului, J, definește termenii
spectrali ai unui atom, respectiv multiplicitatea stării în care se află
atomul.
Ca și electronul, și nucleul posedă un moment magnetic de spin,
care interacționează cu cel al electronului, influențând, în consecință,
energia atomului.
Când spinii lor sunt paraleli, particulele fiind de semn contrar,
energia atomului este mai mică decât în cazul momentelor magnetice
opuse.
Din acest motiv, apare o altă scindare a liniilor spectrale - așa
numită structură hiperfină. Ea este destul de greu de observat, liniile
spectrale respective fiind foarte apropiate.
Numărul cuantic de spin, notat “s” este independent de valorile
celorlalte numere cuantice.
 NUMĂRUL CUANTIC MAGNETIC
Încă din 1889 s-a observat că liniile spectrale se scindează
sub acțiunea fie unui câmp magnetic (efect Zeeman) fie a unui
câmp electric (efect Starck, 1910).
Această scindare a liniilor spectrale a fost explicată astfel:
prin mișcarea sa în jurul nucleului, electronul poate fi considerat
ca un curent electric închis, căruia îi corespunde un anumit
moment magnetic.
Acest moment elementar este numit magneton Bohr-
Procopiu și are valoarea:
µ = 9, 2732 x 10 -21 erg/gauss
În absența câmpurilor exterioare, momentele magnetice ale
electronilor se compensează prin însumare vectorială și orbitele
pot avea orice orientări în spațiu.
Când intervine un câmp magnetic H, planul orbitei
electronului se va orienta, față de direcția câmpului H, cu un
anumit unghi.
 Pentru a determina orientarea spațială a planului orbitei
electronului în raport cu câmpul magnetic H, se introduce un alt număr
cuantic, numit număr cuantic magnetic.
Numărul cuantic magnetic, notat “m” – indică numărul orientărilor
posibile ale orbitei electronice sub acţiunea unui câmp magnetic.
m = - l ... 0 ... + l , m = (2 l + 1)
Ex: l = 1, m = -1, 0, +1, și când
l = 2 , m= -2, -1, 0, +1, +2
Se poate spune ca fiecare substrat l se
scindează în m = (2 l + 1) nivele, cu valori
energetice diferite, în care se fac tranziții pe baza regulii de selecție.
strat substrat orbitali
 În absența câmpului, m reprezintă numărul de nivele
energetice degenerate, adică de energie egală, din substratul dat.
Suma vectorială a momentelor tuturor electronilor
formează Numărul Cuantic Magnetic Total, notat cu M, care
variază între:
(+ L) și (- L ) când S = 0
sau
este un multiplu de valoarea ½
S = număr cuantic de spin total
L = număr cuantic orbital total
Un orbital definește o anumită
stare energetică posibilă a electronului
în atom și se caracterizează prin:
- energie (valoarea lui n )
- simetrie (valoarea lui l )
- orientare spatială (valoarea lui m )
 C O N FI G U RAŢIA E LE CTR O N I C Ă
A ATO M U LU I
Configuraţia electronică reprezintă distribuţia electronilor pe
straturi, substraturi şi orbitali.
Se poate stabili utilizând următoarele reguli:
 Ocuparea nivelelor cu electroni se face în ordinea crescătoare a
energiei acestora.

 Principiul excluziunii a lui Pauli (1925)

Într-un atom nu pot exista doi electroni cu toate cele 4 numere
cuantice identice; ei diferă, cel puţin, prin numărul cuantic de spin.

 Regula lui Hund (se aplică la distribuţia electronilor pe

subnivele – substraturi) Ocuparea cu electroni a orbitalilor
degenerați (care au aceeași energie) se ocupă mai întâi cu câte un
electron, spinii fiind paraleli, și apoi urmează completarea fiecărui
orbital cu cel de-al doilea electron, prin cuplarea spinilor.
 Asta înseamnă că în cadrul aceluiaşi substrat l, electronii ocupă
succesiv tot subnivelul, distribuindu-se câte unul pe fiecare orbită,
având spinii paraleli şi numai după aceea va începe cuplarea cu
electroni de spin antiparaleli.
 Deci, fiecare orbital se ocupă mai întîi cu câte un electron şi apoi
cu cel de al doilea.

Ocuparea cu electroni a unui subnivel p

 Numărul maxim de electroni dintr-un orbital este egal cu 2.
 Atomul unui element din sistemul periodic are o configurație
asemănătoare cu cea a elementului precedent, la care se adaugă un
nou electron, numit electron distinctiv.
 Completarea straturilor cu electroni se face în ordinea
crescătoare a energiei, conform regulei: Electronul se fixează pe
nivelul liber al cărui sumă ( n + l ) este minimă.
 Numărul maxim de electroni dintr-un substrat este dat de formula:
N electroni = 2 . m strat substrat orbitali

( m = 2 l + 1)
deci: N electroni = 2 ( 2 l + 1) M

Substrat l N(electroni)
s 0 2 (1 orbital)
p 1 6 (3 orbitali) L
d 2 10 (5 orbitali)
f 3 14 (7 orbitali) K

Schema nivelurilor energetice, unde se poate observa că subnivelul 3d este mai înalt energetic decât subnivelul 4s.
 Exemplu: stratul n = 4, corespunzător perioadei a patra, are
formula: 4 s2 4 p6 4 d10 4 f 14
• Coeficientul 4 indică valoarea numărului cuantic principal (n=4).
• Suma exponenților indică numărul total de electroni de pe nivelul
n=4.
• Simbolurile s, p, d, f corespund valorilor lui l: l = 0, 1, 2 si 3
• Exponenții indică numărul maxim de electroni dispusi câte doi, cu
spini antiparaleli, pe cele m orbite ale fiecărui l, [2(2l +1) electroni].
• Numărul maxim de electroni ai unui nivel energetic = 2 x n2. Pe
primul nivel vom avea maximum 2 electroni, pe nivelul 2 vom avea 2x22,
adică 8, pe nivelul energetic numărul 3 vom avea 2x32, adică 18, etc.
Nivel energetic Subnivel
Nr.nivel energetic Nr. maxim electroni Denumire Nr.maxim electroni
1 2 1s 2
2s 2
2 8
2p 6
3s 2
3 18 3p 6
3d 10
4s 2
4p 6
4 32
4d 10
4f 14
În concluzie:
 Ordinea reală de ocupare cu electroni a orbitalilor:
1s, 2s, 2p, 3s, 3p, 4s, 3d, 4p, 5s, 4d, 5p, 6s, 4f, 5d...

Regula de
ȘAH a lui
Goldanski
Orbitalul 1s - nivelul energetic nr.1 Orbitalul 2p - nivelulul energetic nr. 2

Orbitalul 3d - nivelul energetic nr.3 Orbitalul 7f - nivelul energetic nr.7

În cadrul aceluiaşi atom putem găsi mai multe tipuri de orbitali, care înseamnă mai multe
reprezentări grafice, ceea ce face imposibilă crearea unei imagini unice asupra modului
în care electronii sunt distribuiţi sau - mai superficial spus - asupra modului în care arată
atomul.
Uzual, formularea configuratiei electronice a atomilor elementelor se face indicând :
- stratul electronic cu ajutorul cifrelor 1, 2, 3,..., care reprezintă valoarea numarului cuantic
principal n.
- substratul electronic cu ajutorul literelor s, p, d, f pentru l = 0, 1, 2, 3, ...
- numărul electronilor din substrat cu ajutorul cifrelor 1, 2, 3, ... ca exponent la literele s, p, d,
f, etc.
De exemplu, configurația electronică a fierului Fe, care are Z = 26, se poate nota:
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d6 sau, mai simplu, [ Ar] 3d6 4s2
TABELUL PERIODIC
Proprietăți:

A. PROPRIETĂȚI
FIZICE PERIODICE

B. PROPRIETĂŢI
CHIMICE PERIODICE
A. PROPRIETATI FIZICE PERIODICE

• Volumul atomic
• Volumul ionic
• Punctele de topire şi de fierbere
• Energia (potenţialul de ionizare) şi afinitatea pentru
electroni.
• Spectrele optice
• Densitatea
• Conductibilitatea termică şi electrică
• Volumul atomic
• Volumul ionilor pozitivi
• Volumul ionilor negativi
Variază astfel :

În cadrul aceleiaşi perioade, scad odată cu

creşterea numărului atomic Z.

În grupă, cresc odată cu creşterea numărului

atomic Z.
 REPREZENTAREA VOLUMULUI ATOMIC AL
ELEMENTELOR DIN GRUPELE PRINCIPALE
În grupele principale, raza atomică (cu câteva excepții) scade
în perioade de la stânga la dreapta, întrucât mărirea numărului de
electroni în stratul exterior, concomitent cu mărirea sarcinii pozitive
a nucleului, conduce la accentuarea forței de atracție între nucleu și
electronii exteriori.
RAZA ATOMICĂ
- Este determinată de numărul
de straturi electronice.
Adaugarea unui nou strat
electronic duce la mărirea
considerabilă a razei atomice.
- In grupele principale, raza
atomică va crește de sus în jos,
regulă mai putin evidentă la
elementele tranziționale.
RAZELE IONICE
• Anionii au raza (și prin urmare și volumul) mai mari decât ale
atomilor din care provin.
• Razele anionilor scad în perioade de la stânga la dreapta
întrucât, pentru același număr de electroni, creșterea sarcinii
pozitive a nucleului duce la mărirea forței de atracție între
nucleu și învelisul electronic.
• Cationii au raza și volumul mai mici decât ale atomilor din care
provin.
• Punctele de topire şi de fierbere
Depind de numărul atomic.
În perioade, cresc de la grupa I la grupa IV, odată
cu creşterea lui Z şi scad apoi până la grupa VIII.
În grupele principale, I - IV, scad odată cu creşterea
numărului atomic.
În grupele principale, IV - VIII, cresc odată cu
creşterea lui Z.
În general, elementele cu volum mic şi valenţă
ridicată (grupa IV) formează cristale foarte stabile, cu
puncte de topire şi de fierbere foarte mari.
• Energia (potenţialul) de ionizare, reprezintă energia, exprimată
în volţi, necesară extragerii (cedării) unui electron dintr-un atom.
• Cele mai mici energii de ionizare le au metalele alcaline
• Cele mai mari energii de ionizare le au gazele rare.

• Acest fenomen este explicat de faptul că, cu cât numărul de

electroni de pe stratul exterior este mai mare, cu atât și energia
necesară eliminării unui electron este mai mare.
• La gazele rare, energia mare de ionizare este datorată stabilității
configurației exterioare: 1s2 sau ns2np6.
• De asemenea, se poate constata că, în cadrul unei grupe, energia
de ionizare scade de sus în jos întrucât, cu cât electronul este mai
îndepartat de nucleu, cu atât forța cu care este atras de sarcina
pozitivă a nucleului este mai mică.

În perioadă, creşte de la stânga la dreapta.

În grupă, scade de sus în jos.
 Afinitatea pentru electroni, reprezintă energia
degajată la acceptarea unui electron.
Cedarea electronilor (formarea ionilor pozitivi)
este un proces endoterm (se face cu consum de energie –
energia de ionizare).
Acceptarea de electroni (formarea ionilor negativi)
este un proces exoterm (se face cu degajare de energie –
afinitatea pentru electron).
 B. PROPRIETĂŢI CHIMICE PERIODICE
1. Valenţa
2. Electropozitivitatea
3. Electronegativitate
4. Caracterul acido-bazic

VALENŢA
• Capacitatea atomului unui element de a lega sau a substitui,
prin reacţii chimice, un anumit număr de alţi atomi.
• Valenţa este dată de numărul electronilor cu care un atom
participă la formarea legăturilor chimice.

• Valenţa maximă faţă de oxigen – valenţa pozitivă.

• Valenţa maximă faţă de hidrogen – valenţa negativă.
 Exemplu:

Formulele oxizilor elementelor din

grupele I – VIII principale:

Grupa: I II III IV V VI VII VIII

Formula: E2O-2 EO-2 E2O3-2 EO-2 E2O5-2 EO3-2 E2O7-2

Na2O CaO Al2O3 CO2 N 2 O5 SO3 Cl2O7

Valenţa maximă faţă de oxigen creşte în perioadă de

la grupa I la grupa VIII principală, fiind dată de numărul
grupei.
 Formulele hidrurilor elementelor din
grupele I – VIII principale:

Grupa: I II III IV V VI VII VIII

Formula: EH+1 EH2+1 EH3+1 EH4+1 EH3+1 EH2+1 EH+1

NaH+1 Ca+2H+1 Al+3H3 C+4H4+1 N-3H3 H2S-2 H+1Cl-1

Valenţa maximă faţă de hidrogen creşte în perioadă

de la grupa I la grupa IV (fiind dată de numărul grupei)
şi scade apoi până la grupa VIII, fiind dată de diferenţa
dintre cifra 8 şi numărul grupei.
 ELECTROPOZITIVITATEA
Capacitatea unui atom de a deveni ion pozitiv prin
cedare de electroni.
În grupă, caracterul electropozitiv creşte de sus în
jos (scade forţa de atracţie a nucleului asupra
electronilor din ultimul strat pe măsură ce creşte raza
atomică).
În perioadă, caracterul electropozitiv scade de la
stânga la dreapta (creşte forţa de atracţie a nucleului
odată cu creşterea numărului atomic Z).
Elementele cu caracter electropozitiv se află în
Tabelul Periodic în partea stângă şi jos (elementul cel
mai electropozitiv este cesiul).
ELECTRONEGATIVITATEA

Electronegativitatea reprezintă proprietatea unui atom al

unui element dintr-o combinație chimică de a atrage electronii,
(capacitatea unui atom de a deveni ion negativ prin acceptare de
electroni).
Elementele ale căror atomi atrag puternic electronii se
numesc electronegative.
În grupă, caracterul electronegativ scade de sus în jos.
În perioadă, caracterul electronegativ creşte de la stânga
la dreapta.

Elementele cu caracter electronegativ se află în Tabelul

Periodic în partea dreaptă şi sus (elementul cel mai electronegativ
este fluorul ).
 CARACTERUL ACIDO - BAZIC

Elementele electropozitive - au caracter metalic și formează

compuşi cu caracter bazic (oxizi inferiori, hidroxizi).
Tăria bazelor creşte odată cu creşterea caracterului
electropozitiv.
Elementele electronegative - au caracter nemetalic și formează
compuşi cu caracter acid (oxizi superiori, acizi).
Tăria acizilor elementelor din grupele principale creşte în
acelaşi sens cu electronegativitatea.
Elementele tranziţionale - nu respectă aceste regului.
Stările inferioare de valenţă corespund unor compuşi cu
caracter bazic iar cele superioare corespund unor compuşi cu
caracter acid.
Exemplu: Mn +2(OH)2 (hidroxid de mangan)
H2Mn +4O3 (acid manganos)
HMn +7O4 (acid permanganic)
 LEGĂTURI CHIMICE
 Toate elementele au tendinţa să realizeze pe
ultimul strat o configuraţie stabilă de 2 electroni
(DUBLET) sau de 8 electroni (OCTET) -
configuraţie de gaz rar.
 Configuraţia stabilă rezultă în urma formării
legăturilor interatomice.
 Există trei tipuri de legături Interatomice:
I. Electrovalenţa - legătura ionică
II. Covalenţa - legătura covalentă (singura
legătură chimică propriu-zisă )
III. Legatura metalică
 Între molecule se formează, de asemenea, legături
care sunt însă mult mai slabe, numite legături
intermoleculare.

 Există două tipuri de legături intermoleculare:

 Legătura de hidrogen:

 Legături prin forţe de tip van der Waals:

 I. L E G Ă T U R A I O N I C Ă
Dupa Kossel și Lewis (1916), stabilitatea deosebită a gazelor
rare se datorește configurației electronice exterioare de octet.
Structura conferă gazelor rare valori foarte mari pentru
potențialul de ionizare și valoarea zero pentru momentul cinetic
orbital rezultat L, precum și pentru momentul total de spin, S.
S+L=J număr cuantic total intern al atomului
 Atomii tuturor elementelor tind să dobândească această
configurație, fie prin pierdere, fie prin acceptare de electroni în
stratul de valență.
 Atomii care au pierdut sau acceptat electroni, devin încărcați
electric, și sunt numiți Ioni.
 Legătura ionică se realizează între ioni de semn contrar care
se atrag prin forţe de natură electrostatică.
 Elementele aflate înaintea gazelor rare în sistemul periodic,
dar aproape de acestea, îşi completează octetul prin acceptare de
electroni, devenind astfel ioni negativi sau anioni.
 Elementele aflate după gazele rare pierd electroni şi
se transformă în ioni cu sarcină pozitivă – ioni pozitivi
numiţi cationi.

 Numărul de electroni schimbați corespunde cu

numărul de sarcini purtate de ion.

 Anionii vor avea astfel structura electronică a gazului

rar ce urmează imediat după elementul respectiv în
sistemul periodic.

 Cationii vor avea structura electronică a gazului rar

aflat imediat înaintea elementului respectiv în sistemul
periodic.
 Numărul electronilor cedaţi sau acceptaţi corespunde cu
numărul de sarcini (+) sau (-) ale ionului.
 Exemple:
 17 Cl + 1 e - → 18 Cl –
Configuraţia electronică a ionului de Cl -
1 s 2 2s 2 2p 6 3 s 2 3 p 6 (Argon)

 11 Na - 1 e - → 10 Na +
Configuraţia electronică a ionului de Na+
1 s 2 2s 2 2p 6 (Neon)

 Ionii formaţi se atrag prin forţe de atracţie de natură

electrostatică.
 Cristalul de Na Cl este electroneutru, deci conține un număr
egal de ioni de Na + și Cl–
 Formula empirică va fi deci NaCl.
 În cristalul de NaCl, fiecare ion de sodiu este înconjurat de 6
ioni de clor, iar fiecare ion de clor este înconjurat de 6 ioni de
sodiu. Forța care menține ionii în cristal este atracția
electrostatică între ionii cu sarcini opuse. Orice ion din cristal
exercită aceeași forță electrostatică asupra fiecăruia din cei 6 ioni
de semn contrar imediat vecini.

 Cristalul de oxid de sodiu conține de două ori mai mulți ioni

de Na + decât O –2, astfel că formula empirică este Na2O.
 În compușii ionici nu se formează molecule!!! Un cristal al
unui compus ionic este un agregat de ioni.
 Tăria legăturii ionice depinde de sarcina și raza ionilor. Cu
cât raza ionilor va fi mai mică și sarcina mai mare, cu atât
legătura va fi mai puternică.
Sodiul și fluorul se leagă ionic pentru a forma fluorura de sodiu. Sodiul cedează
un electron pentru a-și forma configurație electornică stabilă, iar electronul său
este primit de către atomul de fluor. Sub acțiunea forțelor electrostatice, cei doi
atomi se atrag reciproc.
 Pentru a avea o configuraţie stabilă de
gaz rar, litiul cedează un electron, devenind
Li+, iar clorul acceptă un electron, devenind
Cl- .
Formează acesția o legătură ionică?
Ionii pozitivi sunt mai mici decât
atomii elementului din care s-au format, în
timp ce un ion negativ este mai mare decât
atomul iniţial. În acest exemplu, Li+ este mult
mai mic decât Cl-.
Altfel, ionul Li+ are tendinţa de a
distorsiona norul electronic al ionului Cl- şi de
a atrage electronii spre el.
Ionii nu sunt astfel perfect sferici, iar
Molecula de LiCl
transferul de electroni nu se face complet.
Între cei doi ioni există o zonă cu
densitate electronică diferită de zero.
Altfel spus, există electroni pe care cei
doi ioni îi ”împart”.
Spunem că legătura dintre ei este
parţial ionică, ea având şi caracter covalent.
 În seriile în care sarcina ionică este constantă,
HF, HCl, HBr, HI
H2O, H2S, H2Se, H2Te
LiOH, NaOH, KOH, RbOH, CsOH
se observă că odată cu creșterea razei ionului, de la stânga la
dreapta și de sus în jos, forța de atracție scade, combinațiile
ionice disociază mai ușor, crescând în același sens tăria acidă,
respectiv tăria bazică.

 O creștere a sarcinii electrice atrage după sine o micșorare a

disociației, cum este cazul compușilor cu hidrogenul ai
nemetalelor din aceeași perioadă:

CH4, NH3, H2O, HF

ELECTROVALENŢA MAXIMĂ POZITIVĂ
 Reprezintă numărul de electroni pe care îi poate pierde un
atom pentru a realiza o configuraţie stabilă, de gaz rar, de 2; 8
sau 18 electroni; Poate lua valori de la 1 la 8, corespunzător
grupei din care face parte elementul.
ELECTROVALENŢA MAXIMĂ NEGATIVĂ
 Reprezintă numărul de electroni pe care îi poate accepta
un atom, pentru a realiza structura gazului rar care urmează
imediat în sistem. Nu poate fi mai mare decât 4.
Unul și același element poate să piardă sau să câștige electroni,
manifestând atât valențe pozitive cât și negative.
Exemplu: Azotul: poate să câștige 3 electroni, trecând în anionul N-3
(configurație de neon)
sau poate să piardă 5 electroni, trecând în cationul N+5
(configurație de heliu)
 ELEMENTELE T RAN Z I T I O NALE

Nu pot forma ioni pozitivi cu configuraţie de gaz

rar ( s 2 p 6 ), deoarece straturile inferioare d sau f
sunt incomplet ocupate cu electroni.

În cazul acestor elemente, figurează ca electroni

de valenţă, atât electronii din ultimul strat cât şi
electronii din penultimul strat.
 Formarea ionilor este determinată de dimensiunea
atomilor.
Atomii cu volum mic au :
- energie de ionizare mare
- afinitate pentru electroni mare
- formează ioni negativi.
Atomii cu volum mare au :
- energie de ionizare mică
- formează ioni pozitivi.

Alte exemple:

Atomii își pot realiza o structură

stabilă prin cedare și acceptare
de electroni.
 În concluzie:
Legătura ionică are următoarele caracteristici:
 Se stabileşte între atomi cu electronegativităţi diferite
(diferențe mari de electronegativitate)
 Nu este orientată în spaţiu
 Este o legătură foarte puternică

Substanțele ionice au:

 Aspect salin, aspect transparent
 Puncte de fierbere și de topire ridicate
 Solubile în solvenți polari
 Insolubile în cei nepolari
 Conduc curentul electric în soluție și în stare topită.
 Grad minim de mobilitate a electronilor
 Caracter ionic
 II. L E G Ă T U R A C O V A L E N T Ă

• Se realizează prin punere în comun de electroni.

• Aceşti electroni alcătuiesc în comun o pereche de electroni
ce aparţin ambilor atomi.
• Electronii puşi în comun împreună cu electronii ce nu
participă la legătură vor conferi atomului structură stabilă.
• Electronii care nu participă la formarea legăturii
covalente se numesc electroni neparticipanţi.
• Acest tip de legătură se formează între atomi cu
electronegativităţi foarte apropiate sau cu aceeaşi
electronegativitate.
• Este caracteristică:
 gazelor (H2, Cl2, O2)
 substanţelor organice
 combinaţiilor complexe.

• Pot participa la acest tip de legatură doar electronii necuplaţi,

de spin opus.

• Legătura covalentă reprezintă gravitaţia a 2 electroni în jurul a 2

nuclee.

• Spre deosebire de legatura ionică, legătura covalentă este

orientată în spațiu, atomii ocupă poziții fixe, cu unghiuri bine
definite între legături.
a. L E G Ă T U R A N E P O L A R Ă

 se formează între atomi identici (aceeaşi

electronegativitate)
 electronii se repartizează uniform între cele 2
nuclee.
.. ..
: Cl . + . Cl .. Cl : Cl
.. ..
b. L E G Ă T U R A P O L A R Ă
• Participă atomi diferiţi, cu electronegativităţi diferite.
• Dubletul de electroni se deplasează parţial către
atomul mai electronegativ.
• Molecula se polarizează rezultând un dipol.
 LEGĂTURA COORDINATIVĂ
• Este un caz special al legăturii covalente.
• Perechea de electroni ai legăturii provine de la un singur atom.
- Atomul ce posedă o singură pereche de electroni liberi se
numeşte donor.
- Atomul ce posedă un orbital liber se numeşte acceptor. Acesta
primeşte perechea de electroni de la atomul donor.

Simbolic, legatura covalent coordinativă (dativă) se reprezintă

printr-o săgeată de la donor către acceptor.
Exemplu: Formarea unui aduct al amoniacului, NH3 cu trifluorura
de bor BF3, ceea ce presupune realizarea unei legături tip covalentă
coodinativă.
Aductul este este un produs al reacției de adiție directă a două sau
mai multe molecule diferite, care conține toți atomii reactanților.
 Borul, dacă vine în contact cu o moleculă (NH3) ce posedă
dublet de electroni neparticipanţi formează o legătură
coordinativă.
F F

F B + : NH3 F B : NH3
F F
acceptor donor

 În final, perechea de electroni (:) va aparţine ambilor atomi.

 Legătura coordinativă diferă de legătura covalentă doar prin
modul de formare. Odată formată, se aseamănă cu o legătură
covalentă polară.
 Acest tip de legătură apare şi în combinaţii complexe:
acceptor este metalul tranziţional iar donori sunt liganzii.
 Formarea ionului NH4+ este rezultatul fixării prin legătura covalentă
coordinativă a protonului la perechea de electroni neparticipați a atomului de
azot din amoniac. În acest caz, protonul, H+ este acceptor iar azotul din amoniac
NH3 este donor. Sarcina pozitivă a protonului este distribuită în mod uniform pe
întreg ionul. Se formează astfel un ion complex.
Simbolic, legatura covalent coordinativă (dativă) se reprezintă printr-o
săgeată, de la donor la acceptor [ H ←NH3 ].