Hepatita virală C

Elaborat: Guțan Daniela,M1618

Profesor: Călugăreanu Valentin
Este o boala infecţioasă transmisibilă, produsă de virusul
hepatitei C, evoluând frecvent asimptomatic sau cu o
simptomatologie medie, dar cu potenţial mare de cronicizare.
Agentul patogen
-Familia Flavaviridae
-Virus ARN ,sferic , cu diametru de 40-50 nm.
-Conține:
1.Anvelopa virală,ce constă din strat lipidic și proteinele anvelopei ce înconjoară
capsida,care include acid nucleic viral.

2.Genomul VHC,care prezintă un lanț ARN + cu lungimea de 9.4 kilobaze.El

cuprinde: a) Regiunea 5 noncodantă care intervine în replicarea VHC,patogenia
infecției cu VHC și aici sunt codificate 2 proteine structurale glicozilate de
anvelopă(E1,E2) și proteină de capsidă(C).

b)Regiunea 3 noncodantă,care conține proteine glicozilate și

neglicozilate ale regiunii NS

c)O singură structură deschisă de citire ORF.

Patogenie
1.Traversarea virusului prin circuitul sangvin pînă la suprafața mebranei heptocitului.
2.Mai întîi interacționează cu glicozaminoglicanii și sindecanii situați pe suprafața
membranei,urmată de cuplarea cu receptorii specifici- SR-B1 și CD81,circulînd
astefel pînă la joncțiunile intercelulare strînse ,pentru a se cupla ulterior cu rec.
Claudina1 și Ocludina.
2.Atfel , virusul pătrunde în interiorul hepatocitului prin mecanism de endocitoză
mediat de Clatrină.
3.Intrat în citosol ,se cuplează cu proteină de trasport –Dineina ,ce tranversează
microtubulii pentru a ajunge la RE.
4.Ulterior ,are loc acidificarea lumenului endosomal cu modificarea conformațională
a GP virale –fuziunea membranei endosomale cu GP și dezgolirea nucleocapsidei și
eliberarea ARN viral în citoplasma hepatocitelor.
5.ARN se cuplează cu ribozomii celulei hepatice cu translație ulterioară sper RE.
6.Aici are loc clivarea poliproteinei în 10 proteine majore ,și anume:
C,E1,E2,p7,NS2,NS3-4A,NS4B,NS5A,NS5B.
7.Aceste proteine produc rearanjarea membranei RE cu formearea veziculelor
cu membrană dublă ,forma WEB care cu participarea NS3-
4A,NS4B,NS5A,NS5B favorizează replicarea virală.
8.Ulterior are loc formarea ARN - ,care servește drept matrice pentru formarea
în continuare a unei multitudini de ARN +.
9.Pe suprafața picaturilor lipidice aflate în hepatocit se acumulează proteinele C
iar proteina NS5A tranportă ARN nou-format aici pentru asamblare de mai
departe a unei nucleocapside.
10.Prin atașarea la suprafața virusului nou a prot. E1,E2 și Apo E ,virusul este
cuplat cu VLDL și trasportat în AG pentru maturație.
11.După maturizare ,virusul este exocitat din membrana hepatocitului ,pătrunde
în circulația sangvină sau prin transport intercelulare continuă procesul.
Rezervorul și sursele de agenți patogeni

1.Persoane bolnave cu forme acute și cronice ale HVC,care prezintă

pericol în:
-perioada de incubație
-perioada profromală
-perioada icterică
-pe tot parcursul bolii în caz de cronicizare a procesului infecțios.

2.Purtătorii HVC.
Modul,factorii și căile de transmitere

1.Parenteral,cel mai frecvent

2.Vertical
3.Contact sexual
4.Contact habitual
_______________________________________________________

1.UDIV
2.Transfuzii de sînge sau derivatele acestuia
3.Hemodializa la hemofilici politransfuzați
4.Contact sexual neprotejat
5.Folosire în comun a: lamelor de ras,periuțe de dinți,foarfece
6.Manopere medicale:
stomatologice,chirurgicale,reanimatologice,ginecologice,angiografii,endoscopii,acu
punctură
Epidemiologie
-La nivel global, circa 170 milioane de persoane, aproximativ 3% din populaţia mondială sunt
infectate cu virusul hepatitei C, iar 3-4 milioane reprezintă cazurile noi înregistrate anual în lume.

-Incidenţa infecţiei simptomatice noi cu virusul hepatitei C a fost estimată la 1-3 cazuri la 100.000
persoane anual.

-În ţările din Europa de Vest aproximativ 5 milioane de oameni suferă de infecţie cronică cu VHC.

-În SUA s-a estimat, că aproximativ 3,5 milioane de persoane fac infecţie cronică cu virusul
hepatitei C, anual, înregistrându-se peste 150.000 cazuri noi.

- În Federația Rusă incidența HVC a fost estimată la 2,0 la 100 mii populaţie.

-Dacă e să ne referim la concret atunci incidența hepatitei virale C în unele țări din comunitatea
europeană conform celor mai recente date constituie: în Austria – 1,10 la 100 mii populaţie, Belgia
- 0,32 la 100 mii populaţie, Cipru - 3,39 la 100 mii populaţie, Danemarca – 4,94 la 100 mii
populaţie, Estonia – 5,00 la 100 mii populaţie, România - 0,30 la 100 mii populaţie.
Sunt cunoscute 6 genotipuri de VHC şi mai mult de 50 subtipuri:

-Genotipul 1 (subtipurile 1a şi 1b) are cea mai mare prevalenţă la nivel mondial, cu o
prevalenţă mai mare de 1b în Europa şi de 1a în SUA.

-În Republica Moldova domină genotipul 1b, tratamentul acestui genotip are eficacitate
mai redusă şi durează un timp mai îndelungat, spre deosebire de genotipurile 2, 3.

-Genotipul 3a este foarte răspândit în Europa la utilizatorii de droguri intravenoase.

-Genotipul 2 se întâlneşte mai frecvent în regiunea mediteraneană, în timp ce

genotipurile 5 şi 6 sunt depistate mai rar.

- Cazuri de HVC depistată în anul 2011 au fost înregistrate 1394, în anul 2012 – 1283, în
anul 2013 – 1210 cazuri. Astfel este sesizată o tendință ușoară de diminuare a
morbidității prin HVC urmare a realizării Programelor Național de combatere a
hepatitelor virale B, C și D.
Tabloul clinic
1.Perioada preicterică
-hepatomgalie
-splenomegalie
-urină hipercromă
-scaun acolic
-erupții maculo-papuloase
-prurit izolat sau asociat cu alte simptome

2.Perioada icterică
-icter(de la subicteritate pînă la icter franc)
-zgomote cardiace asurzite
-bradicardie
-hipotonie
-semne de intoxicație generală
+ , în formele grave: excitație psihomotorie,labilitate emoțională,hemoragii.
Metode de diagnostic
1.
2.
Tratament
Bibliografie
http://89.32.227.76/_files/15314-15203-Protocol%252520HCV_DL_2016%252520final_2
9.03.2016.pdf

http://www.scr.md/upload/files/HCV_SCR.pdf

https://www.pathologyoutlines.com/topic/liverhepC.html

https://crdm.md/images/ups/protocol/Hepatita_virala_C_acuta_la_adult.pdf

https://www.wjgnet.com/1948-5182/full/v10/i2/186.htm

https://emedicine.medscape.com/article/1610728-overview

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4721971/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1551631