HERPES ZOSTER

Cuprins

 Taxonomie
 Caractere morfologice
 Patogeneza
 Formele clinice
 Diagnosticul de laborator
 Profilaxie
 Tratament
Taxonomie
 Famila: Herpesviridae
 Subamilia:
Alphaherpesvirinae
 Genul :Varicellavirus
 Specia: Virusul herpetic
uman 3
Caractere morfologice
Virion sferic cu diametrul de 150-200 nm alcătiut
din :
Anvelopa cu proiecții glicoproteice , cu ajutorul
cărora virusurile se atașează la receptorii celulari
și care conțin epitopi implicați în generarea
răspunsului imun
Tegumentul- o regiune proteică ce apare amorfă
în microscopia electronică
Nucleocapsida ,cu simetrie icosaedrică
Genomul ADN liner asamblat în forma bobinei
de inducție
 Patogeneza

Sursa de infecție este o persoană care are varicelă sau herpes zoster, care este
periculos de la sfârșitul perioadei de incubație până când crustele cad
Infecția este cel mai frecvent transmisă pe cale aerogenă .
 Contactul (prin conținutul veziculelor) și căile parenterale de infecție sunt
mai rare și se realizează în special atunci când sursa de infecție este un
pacient cu o infecție secundară (recurentă) - herpes zoster.
 Replicarea VZV
 Atașarea la receptori (proteoglicani de tipul
heparansulfat ) este primul stadiu al infecției .
 Urmează fuziunea anvelopei cu membrana
citoplasmatică și transportul nucleocapsidei către
nucleu .
 În nucleu, ADN-ul viral se circularizează și servește în 3
runde succesice ca matriță pentru ARNm ai celor 3 specii
de proteine virale alfa, beta și gamma.
 Asamblarea virionilor maturi are loc secvențial ,
asigurîndu-se producția particulelor cu toate învelișurile
pericapsidale.
Formele clinice
Varicela
(vărsatul de
vînt)

Virusul
Zoster
Varicella-
(Zona zoster) Zoster
 Varicela
Infecția primară VZV începe cu replicarea în celulele
epiteliale ale mucoasei respiratorii superioare.
Replicarea locală este urmată de răspândirea în
amigdale și alte țesuturi limfoide regionale, unde
VZV are acces la celulele T. Celulele T infectate pe
cale limfogenă pătrund în sînge apoi în piele și
diferite organe interne.
Varicela sau vărsatul de vînt are incidență
predominantă la copii.
 Debut brusc, cu febră,
cefalee, dureri
musculare, semne
specifice unei răceli,
semne generale de
intoxicație.
 ( predominant în
primele 3 zile)
 După o perioadă de incubație de 10-21 zile , apar pustule la început
sub forma unor papule roșiatice , căpătînd ulterior aspectul de pustule
 Eruptia apare initial pe trunchi .La 12-24 ore apar veziculele (cu
continut lichidian clar), asemănatoare unor “boabe de roua”. In cîteva
zile, continutul veziculelor se modifica, devenind tulbure si se acopera
cu cruste (coji).
 Stadiul de crusta poate tine 10-20 zile. Pacientul nu mai este contagios
din momentul in care dispar veziculele si locul acestora este luat de
cruste.
 In evolutia bolii apar 2-3 valuri eruptive, astfel incat se pot vedea pe
piele leziuni in diferite stadii. Cu cat varsta pacientului este mai mare,
evolutia poate fi mai serioasa, insotita de complicatii.

Pustulelle apar deoarece ,virusul manifestă cel mai înalt tropism pentru
celulele stratului spinos al pielii. Modificările degenerative care apar
duc la moartea lor, cu formarea de cavități umplută cu exsudat
seros .
 Zoster
Când imunitatea celulară este slăbită - cu vârsta, în
timpul tratamentului cu imunosupresoare sau în bolile
canceroase și hematologice, infecția HIV (în special
stadiile târzii)- virusul care anterior se afla in stare latenta
în ganglionii nervilor spinali și cranieini se reactiveză.

Zona zoster evoluează în 3 stadii:

faza prodromală,
infecţia activă
nevralgia postherpetică.   
 Faza prodromală precede erupţia cutanată 
şi debutează cu durere, uneori intensă, Poate
fi însoţită de febră si astenie. Poate mima o
angină pectorală (durere de inimă), o
afecţiune vertebrală (durere de spate) sau un
abdomen acut, iar febra şi astenia ne pot
duce cu gândul la o infecţie gripală
 Infecţia activă. După 3-4 zile, la nivelul
dermatomului afectat, apar vezicule dispuse în
buchete, pe fond eritemato-edemaos, însoţite de
adenopatie regională inflamatorie. Leziunile
cutanate evoluează de la papule, la vezicule, bule,
pustule şi cruste pe parcursul a 7-10 zile .
 Conţinutul veziculelor este iniţial limpede, apoi
devine tulbure . Uneori, veziculele pot avea conţinut
hemoragic, caz în care după vindecare răman
cicatrici . Crustele se vindecă de obicei în  2-4
săptâmani. La pacienţii imunodeprimati , zona
zoster se poate generaliza si poate disemina pe cale
sangvină în alte arii de tegument sau la viscere . Cea
mai afectată zonă este toracele .
Complicații grave includ
 nevralgia postherpetică
 meningita lui Mollaret
 multiplexul zosterian
 inflamația arterelor cerebrale care duc la
accident vascular cerebral
 mielită
 sindromul Ramsay Hunt, VZV afectează
ganglionul geniculat Simptomele pot include
blistere dureroase pe limbă și în ureche
 Diagnosticul de laborator
 Prelevate : exudate , lichid din vezicule, cruste , exudate
rinofaringiene , LCR, prelevări bioptice , sînge ( 2 probe la
interval de 2 săptămîni ), fragmente de organe prelevate la autopsie
Examen direct
 Evidențierea virionilor în lichide veziculare sau cruste la
microscopul electronic- se realizeză diferența între v. Varicella –
zoster și poxvirusuri
 Evidențierea antigenelor virale prin imunofluorescență și
contraimunofluorescență cu lichide veziculare
 Evidențierea ADN viral în produsele patologice prin PCR
 Examen citologic al frotiurilor din leziunile veziculare ( colorație
Giemsa sau cu hematoxilină-eozină ) detecteză celule gigante
multinucleare , cu alterări cromatiniene caracteristice .
Izolarea virusului
 Se face numai în culturi celulare culturu diploide de
rinichi sau plămîn uman
Identificarea virusului
 Efectul citopatic caracteristic apare la interval de 3-
7 zile , în focare , ce se măresc lent , de tip sincițial
cu celule balonizate ce conțin incluziuni
intranucleare eozinofile
 Imunofluorescența directă sau indirectă
Diagnostic serologic
 În infecția primară acută diagnosticul serologic se face
pe 2 probe de ser pe care se demonstrează creșterea de
cel puțin 4 ori a anticorpilor anti-virus VZV prin
RFC , racția de seroneutralizare , ELISA
 Pentru diagnosticul retrospectiv se efectuează
determinarea de anticorpi anti-virus VZV prin ELISA
ACIF ( imunofluorescență anticomplement ) , latex
aglutinare
 În diagnosticul infecțiilor active , un indicatir foarte
prețios pentru diagnosticul pozitiv este
imunofluorescența deoarece izolara în culturi este o
tehnică de durată
Profilaxie

 Vaccinul anti – varicelă

Vaccin viu atenuat obținut obținut prin treceri repetate ale virusului pe
culturi de fibroblaste diploide umnane . Vaccinul se administrează
copiilor între 19-35 luni și conferă protecție semnificativă cel puțin în
primii 5 ani . Ulterior , imunitatea diminuează și este posibilă infecția
în momentul expunerii la virusul sălbatic . O a doua doză de vaccin se
administreză la vîrsta de 6-7 ani

 Vaccinul anti- zona zoster

Vaccin viu atenuat , similar celui anti-varicelă însă supradozat ,
recomandat persoanelor peste 60 ani .
Tratament

 Tratamentul constă în administrarea de antivirale orale

(aciclovir, brivudină, famciclovir, valaciclovir) . Acyclovirul
exercită efectul antiviral prin interferarea sintezei ADN și
inhibarea replicării virale
 Tratamentul cu antivirale orale scade severitatea, durata
erupţiei acute şi rata complicaţiilor grave la pacienţii
imunocompromişi
 La pacienţii cu imunodepresie severă se recomandă un
antiviral intravenos. Tratamentul local constă în soluţii
antiseptice,  care evită suprainfectarea şi usucă veziculele. Se
mai recomandă administrarea unui complex de vitamine B.
 Pentru durere se administrează antialgice, sedative şi
antiinflamatoare.
Bibliografie

 https://www.cmd-online.ru
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov
 https://en.wikipedia.org
 https://www.csid.ro
 Virusologie medicală Costin Cernescu
 Îndrumar practic de microbiologie Carmen Avrămescu Adriana
Turculeanu Maria Bălășoiu Oana Ionete