Meioza este tipul de diviziune celulară care permite formarea celulelor reproducătoare.

Ea se desfășoară
în organele reproducătoare, în celulele somatice, și se finalizează cu formarea celulelor reproducătoare
asexuate (spori) sau sexuate (gameți). Meioza se desfășoară în două faze: o primă fază reducțională
urmată de o fază ecvațională (sau ecuațională).

Cuprins [ascunde]

1 Etapa reducțională sau meioza I

2 Etapa ecvațională sau meioza II

3 Importanța meiozei

4 Referințe și note

5 Vezi și

6 Legături externe

Etapa reducțională sau meioza I[modificare | modificare sursă]

Din celula-mamă (ce contine 2n cromozomi bicromatidici) rezultă două celule haploide (cu n cromozomi
bicromatidici), numărul cromozomilor devenind jumătate din cel al celulei-mamă. Etapa reducțională
constă din patru faze: profaza, metafaza, anafaza, respectiv telofaza.

Profaza: devin vizibili cromozomii prin condensarea cromatinei. Cromozomii omologi se apropie și se
asociaza formând perechi de cromozomi omologi numite bivalenți. Deoarece fiecare pereche de
cromozomi omologi are patru cromatide, aceste structuri se numesc și tetrade cromatidiene. Asocierea
cromozomilor perechi face posibil schimbul reciproc de material genetic între cromozomii omologi la
nivelul chiasmelor, schimb numit recombinare intracromozomală sau crossing-over. De asemenea, se
dezorganizează membrana nucleară și se formează fusul de diviziune.

Profaza I are următoarele subfaze: leptoten, zigoten, pachiten, diploten și diakineză.

Metafaza: cromozomii bicromatidieni dispuși în tetrade sau bivalenți formează placa metafazică.

Anafaza: se produce numai separarea cromozomilor perechi, nu și separarea cromatidelor, și începe

migrarea lor spre polii fusului de diviziune. Astfel, fiecare cromozom bicromatidic dintr-o pereche
migrează către unul din poli. Migrarea cromozomilor este aleatorie: fiecare din cromozomii de origine
maternă sau paternă va migra spre unul din poli, în mod independent de migrarea celorlalți cromozomi.
Astfel, la fiecare din poli se vor regăsi câte 23 (în cazul celulelor umane) de cromozomi bicromatidici,
câte unul din fiecare pereche, cu origine fie maternă, fie paternă. Acest proces, ce asociază fenomenele
de împerechere, schimb și apoi separare, este denumit recombinare genetică intercromozomică sau
„dansul cromozomilor”.

Telofaza: în telofază cromozomii migrează spre poli, se despiralizează și se pregătesc de interfază, iar
nucleul se reface progresiv.

Etapa ecvațională sau meioza II[modificare | modificare sursă]

Etapa ecvațională (ecuațională) sau diviziunea homeotipică este mai puțin spectaculoasă și se
desfășoară ca o mitoză obișnuită, concomitent în cele două diade. Și la această diviziune se deosebesc
patru faze: profaza II, metafaza II, anafaza II și telofaza II.

Profaza II. După scurta interfază în care cromozomii și-au pierdut individualitatea, aceștia încep să se
individualizeze iarăși în citoplasmă căpătînd, în general, aspectul de X sau Y. Urmează apoi apariția
fusului de diviziune și dispariția membranei nucleare.

Metafaza II. Cromozomii bicromatidieni se asociază, la nivelul kinetocorilor, cu fibrele fusului de

diviziune și migrează în regiunea ecuatorială a fusului de diviziune.

Anafaza II. În această fază cromozomii din placa ecuatoriala se scindează în cele două cromatide, care
devin cromozomii fii și care se deplasează către polii celulei.

Telofaza II. Ajunși la poli, cromozomii suferă un proces de despiralizare și își pierd individualitatea. Se
formează patru nuclei haploizi care, înconjurați de citoplasmă și, ulterior, de pereții celulari, devin patru
celule haploide care alcătuiesc ceea ce se cheamă „tetrade”. Acestea vor forma gameții fără alte
diviziuni, cum este cazul la animalele metazoare, sau vor suferi alte diviziuni mitotice pentru a se forma
gameții, cum este cazul la plantele superioare.

Importanța meiozei[modificare | modificare sursă]

Importanța meiozei constă în faptul că permite menținerea unui număr identic de cromozomi la
descendenți comparativ cu părinții, deci permite păstrarea numărului de cromozomi caracteristici
speciei de-a lungul generațiilor.

Diviziunea meiotică este un proces.