PRECIZĂRI CONCEPTUALE DE BAZĂ

Curs 2
 Concepte de bază:
• Un prim concept de bază este drogul.

 Ce este drogul?
Drogul este - orice substanţă care conferă dependenţă; din punct de vedere etimologic, acest termen
provine din limba engleză ”drug” însemnând medicament, de unde ideea că şi drogul este un medicament (n.b.
şi reciproca ”medicamentul este un drog” este adevărata?). Cercetările au demonstrat faptul că, două pahare de
vin pe zi ar fi chiar indicat (deoarece menţine silueta, stimulând arderile, metabolismul) dar peste această
cantitate consumul devine dăunător organismului.

! Majoritatea drogurilor sunt:

• de origine vegetală: plante, produse din plante (frunze, rădăcini, fructe)

• de sinteză chimică (realizate în eprubetă)
• droguri care au produşi de bază, substanţe de origine animală (coadă de rădaşcă, insecte, furnici, şerpi
care pot fi otrăvitori dar pot avea şi efect de drog- otravă; nu este ceva eminamente negativ, poate fi
întrebuinţată şi ca medicament, o situaţie paradoxală, pentru că dă durere respectiv , ucide sau vindecă,
depinde cum este folosită)
 Alte concepte de bază:
1. CONSUM DE DROGURI
2. ABUZ DE DROGURI
3. DEPENDENŢĂ
4. CODEPENDENŢA
5. TOLERANŢĂ
6. SEVRAJ
 
1. Consumul de droguri
- Cunoaşte diferite ipostaze: cele mai multe droguri se ingerează (prin mâncat, băut), multe se inhalează (prin
fumat- vapori), câteva se absorb prin piele (cazuri mai rare: se aplică soluţii de piele, în perioada modernă prin
aplicarea unor plasturi).

2. Abuzul/consumul abuziv
Este discutabil de la ce nivel încolo consumul normal devine abuziv: astfel se introduce conceptul de consum
de drog socialmente acceptat (uşor de vorbit când ne referim la alcool, greu de spus când ne referim la
heroină). Esenţa acestui concept este ceea ce consideră o societate ca fiind nivelul de consum care nu este
periculos respectiv dăunător şi nu atrage după sine daune. Consumul socialmente acceptat se referă la
conceptul de ”lubrifiant social”, stimulent al comunicării (de ex. alcoolul acţionează ca „dezlegător de limbi”,
oamenii devin mai comunicativi, mai puţin timoraţi).
Toate societăţile au acceptat alcoolul, deşi poziţia lor vis a vis de această temă este diferită. În ceea ce priveşte
Romania, alcoolul nu este prescris a fi consumat în legătură cu alimentele, ci în legătură cu socializarea, în
contextul ”hai să stăm la un pahar de vorbă”, pe când în Franţa consumul de alcool, în special vin este corelat
cu mesele zilei.
 2. Abuzul/consumul abuziv – continuare:
• În Suedia, modelul social acceptat este cel nordic (începând de vineri , ei stau acasă şi beau în continuu până duminică,
acesta fiind maniera lor de detensionare, de reorganizare după o săptămănă de muncă: doar că ei beau în intimitate,
acest model începe să se răspândească şi în România, la workaholici), în ţările nordice există o problemă majoră cu
consumul de alcool, deoarece consumul tinde spre exces, iar explicaţia în acest sens sună în felul următor: zona, aria
geografică cu climat subpolar (specific nordului Suediei, unde razele UV sunt reduse) determină nivelul scăzut de
melatonină (un hormon ce redă buna dispoziţie) şi întrucât suedezii pot obţine dificil această stare, ei recurg la consumul
de alcool pentru a obţine în mod artificial buna dispoziţie pe care nu o pot obţine în mod natural.
• În Finlanda, există o deosebit de mare stricteţe privin consumul de alcool, ce derivă din politicile ţării prin creşterea
taxelor pe alcool (în Finlanda, alcoolul având nu doar un preţ ridicat, dar se impune şi o raţie de consum prin: cartelă şi
buletin).
 Important de menţionat că acest consum care se încadrează în modelul consumului socialmente acceptat,
poartă denumirea de „băutor social”.

3. Dependenţa
După consumul normal, urmează consumul abuziv (necontrolat) iar în final se ajunge la dependenţă. Trecerea de la
consumul abuziv la dependenţă nu este aceeaşi în cazul tuturor drogurilor, uneori acestă trecere este lentă, îndelungată cu
risc mai mic, pe când în cazul altor droguri trecerea la dependenţă poate fi rigidă şi scurtă, iar riscul de a ajunge la acest
stadiu este deosebit de ridicat.
În ceea ce priveşte alcoolul şi marijuana, sunt oameni care consumă alcool de 20 de ani şi nu sunt dependenţi,
de vreme ce la alţii se instalează dependenţa după câteva luni de consum (6-8 luni), în cazul diferenţelor de gen
trebuie amintit că: femeile care consumă alcool riscă să devină dependente mai timpuriu decât bărbaţii, iar spre
deosebire de cei din urmă care consumă alcool în cadrul socializării de grup, femeile tind să consume alcool pe
ascuns, în singurătate, o altă diferenţă constă în faptul că motivele pentru care femeile beau sunt: tristeţea,
supărarea, depresia, necazurile în general, dar periculos este faptul că la ele dependenţa se instalează foarte
devreme (alcoolicii au o sintagmă, cum că poţi deveni alcoolic pe nesimţite şi anume: ”poţi deveni alcoolic fără să fi
beat vreodată”) .
Dacă o persoană consumă alcool zilnic, acest comportament se instalează în rutina zilnică şi apoi nu mai poate
funcţiona fără acest adjuvant, explicaţia fiind următoarea: alcoolul ia locul hormonilor naturali (n.b. producând o
schimbare ireversibilă în organismul persoanei dependente).
 3. Dependența - continuare:
Toate drogurile în general şi alcoolul, în particular dau dependenţă, dar există un pericol şi mai mare de a dobândi
o dependenţă atunci când persoanele consumă droguri sau alcool și sunt într-o stare de tristeţe, decât atunci când
sunt într-o stare de bucurie (n.b. de aceea la femei se instalează dependenţa mai timpuriu decât la bărbaţi, datorită
faptului că ele consumă alcool pe fondul unei tristeţi, supărări).

Combinaţia alcool-energizante, este periculoasă, pentru că energizantele maschează efectul alcoolului asupra
organismului (nu este resimţită starea de beţie), plus că sunt două substanţe cu efecte total opuse: un sedativ (alcoolul)
şi un energizant. Este adevărat, că în ceea ce priveşte marijuana, acest drog conferă dependenţă însă în timp, după
consum îndelungat.
Cel mai periculos drog privind riscul de dependenţă, este heroina, care dă dependenţă după câteva săptămâni de
consum continuu.

În ce constă dimensiunea somatică a dependenţei?

Dimensiunea somatică a dependenţei se bazează pe interacţiunea dintre substanţele psihoactive din drog cu
neurotransmiţătorii (hormoni naturali ai creierului, responsabili de dispoziţia individului, de stările de: relaxare, extaz,
tristeţe, depresie, anxietate, încordare, etc.) care în mod natural sunt ca adrenalina (care activizează persoana în
condiţii de stres: stres activator pozitiv) , toate substanţele psihoactive din droguri tind să ia locul hormonilor naturali ai
creierului.

Dependenţa la nivel psihic, se manifestă la nivelul rutinei cotidiene: obişnuinţe, comportamente, o presiune de
neevitat/compulsivă, obsesivă chiar în direcţia manifestării drogului (persoana se gândeşte în permanenţă la starea
produsă de drogul respectiv), în plan psihic persoana se obişnuieşte să nu se simtă: relaxată, mulţumită, decât dacă îşi
ia doza de drog, dacă nu face acest lucru , intră automat într-o stare de plictis, nemulţumire etc. Un exemplu în acest
sens este: fumatul ca adicţie, fumătorii susţin că fumează pentru a se relaxa, pentru a se linişti în situaţii tensionate, dar
de fapt fumatul nu face decât să reducă manifestarea sevrajului, de aceea ei simt o stare de detensionare după prima
ţigară. O persoană dependentă gravitează la nivel mental în jurul drogului respectiv (dacă se întămplă să rămână fără
drog, este în stare să-l procure indiferent de oră, inclusiv la miezul nopţii). Preocuparea mentală, cu caracter obsesiv,
compulsiv se manifestă diferit în funcţie de drog: în cazul heroinei, este mai grav , deoarece este dificil de procurat şi
mai mult decât atât, durata de acţiune a acestui drog este foarte scurtă, maxim 3 ore, apoi se intră în sevraj, la formele
avansate de dependenţă, sevrajul reprezintă o adevărată ”tiranie mentală”, cel în cauză nu mai poate dormi, are nişte
dureri infernale.
 4. Codependenţa
Reprezintă: dependenţa relaţională faţă de o persoană dependentă (alcoolic, dependent de heroină, cocaină
etc.); se instalează un comporatament simbiotic (fiecare se alimentează din otrava celuilalt: dacă soţul are un
comportament adictiv, soţia îşi va vărsa nervii pe el, pentru a-şi creşte stima de sine, se va simţi o satisfacţie, folosind
persoana dependentă ca paratrăsnet pentru toate lipsurile familiei).
Drept urmare, ca să tratezi dependenţa, este necesar să tratezi codependenţa, întrucât adicţia este o
boală de famile, o boală de relaţie!

5. Toleranţa
Reprezintă - atitudinea organismului în raport cu drogul, reacţia sa de imunizare (organismul se manifestă
faţă de drog asemeni unui venin, otrăvi, la început apare reacţia de respingere, apoi devine obişnuit la
substanţă, mai mult poate ajunge la a nu-i mai simţi efectele), acestă imunizare apare prin faptul că organismul
reuşeşte să sintetizeze tot mai multă substanţă, organismul devine tot mai capabil să convieţuiască cu alte
droguri, dar și mai grav este faptul că organismul devine tot mai rezistent la alcool şi de fiecare dată, are nevoie
de o doză mai mare pentru a obţine acelaşi efect (nu există toleranţă faţă de drog, fără dependenţă). Spre faza
finală a dependenţei se ajunge la situaţii paradoxale: unii se pot îmbăta cu cantităţi mici de alcool, sau poa
apărea manifestări precum- tremurat şi halucinaţii, ce poate duce inclusiv la moarte.

6. Sevrajul
Se referă la ansamblul de simptome, asociate cu lipsa drogului la o persoană dependentă, include atât
manifestările la nivel somatic cât şi manifestările la nivel psihic. Cele mai comune manifestări sunt: transpiraţii
reci, tahicardie, insomnie, nervozitate, dureri generalizate în întreg corpul, în oase, similar unor forme de cancer,
sclerozei în plăgi.
Sevrajul diferă de la drog la drog: la tutun şi marijuana este lejer, pe când la heroină, amfetamine, stadii
avansate de alcool sevrajul este groaznic.
După gravitatea manifestării sevrajului se poate cerceta intervenţia în criză: în cazul heroinei se recomandă
chemarea imediată a ambulanţei, pentru că pericolului de deces este iminent.
Prin manifestarea sevrajului, specialiştii pot constata cu ce dependenţă au de-a face. Nu există dependenţă fără
sevraj.
Ce se poate face în cazul dependenței, pentru

a trata manifestările sevrajului ?