Sunteți pe pagina 1din 7

Obturarea endodontica cu un

singur con centrat

Realizat: Marin Iana, S1703


Se bazeaza pe utilizarea unui singur con de gutaperca cu conicitatea
corespunzatoare ultimei dimensiuni cu care s-a lucrat in canalul
radicluar pe toata lungimea sa de lucru.
Fixarea definitiva a conului in canal se realizeaza cu ajutorul unui
sealer, care este capabil sa completeze spatiile goale neregulate
ramase intre conul situat central si peretii canalului.

Indicatii:
- canalele largite printr-un tratament mecanic controlat, cu
instrumentar conform normelor ISO, care permit utilizarea conurilor
standardizate corespunzator calibrului canalului;
- exceptional, la obturarea canalului meziovestibular al primului
molar superior insuficient largit din cauza curburii exagerate sau
accesului complicat.
Avantaje:
 simplitatea si rapiditatea executiei

Dezavantaje:
 In majoritatea situatiilor, sigilantii sunt solubili;
 Cand se aplica doar conul, acesta nu va asigura o sigilare
completa;
 Prin Forma sa finala de palnie, calibrul canalului largit devine
mereu mai mare decat al intrumentarului in cele 2/3 coronare ale
canalului
 Neconcordanta uneori intre calibrului conului si instrumentele cu
care s-a prelucrat canalul, produse de diferite firme
 Eficienta in prevenirea microinfiltratiilor de interfata este mult
mai slaba comparativ cu alte tehnici de obturare
Verificarea conului:
- Prin metoda vizuala: un con de calibrul celui mai gros instrument folosit pentru
largirea portiunii apicale a canalului pe toata lungimea de lucru, este prins cu o pensa la
nivel egal cu lungimea de lucru si se introduce in canal pana la contactul ce se realizeaza
intre pensa si punctul de referinta coronar;

- Tactil: constă în determinarea capacitățil conului, odată introdus pe toată lungimea de


lucru, de a se fixa ferm la nivelul porțiunii apicale a canalului. Un bun rezultat este
ilustrat de necesitatea aplicării unei oarecare presiunl la fixarea conului în poziția cerută
de odontometrie,
respectiv a unei oarecare tracțiuni la îndepărtarea sa din canal (manevra de tug back
pozitivă). Dezavantaj-sansa apreciabilă de eroare la canalele care nu prezintă o secțiune
circulară în porțiunea lor aplcală (ovalare, aplatizate);

- Prin examen radiografic: trebuie sa prezinte o adaptare laterala optima pana in ultimii


3-4 mm spre apical, iar varful conului sa se regaseasca la o distanta mai mica de 1mm
fata de constrictia apicala, reper pana la care s-a efectuat tratamentul mecanic de canal
Timpii operatori:

1. proba clinico-radiologică a conului;


2. toaleta finală a canalului printr-o spălătură endodontică;
3. uscarea canalului cu meşe de vată sau conuri de hârtie
absorbantă sterile uscate.
(Se consideră o uscare corectă când un con de hârtie cu 1-2
numere mai mic decât calibrul celui mai gros instrument utilizat în
lărgirea segmentului apical al canalului nu mai lasă dâre pe cauciucul de
digă pudrat cu talc)
4. introducerea cimentului de sigilare pe canal, respectând următoarele
reguli:
• alegerea unui ac K file, având calibrul cu un număr mai mic decât acul cel
mai gros folosit la lărgirea segmentului apical al canalului;
• începerea depunerii cimentului în imediata vecinătate a constricției
apicale, printr-o cantitate minimă, transportată pe vârful acului;
• depunerea cimentului pe pereții canalului printr-o mişcare rapidă de
rotație a acului Kerr, in sens invers acelor de ceasornic;
• creșterea treptată a încărcării acului, pe măsură ce se obturează
segmentul mijlociu și cel coronar al canalului radicular;

 Sealer-ul in canal mai poate fi introdus cu un ac Lentullo, introducerea


caruia se face pasiv, iar retragerea-activ(introducerea activa ar duce la
propulsarea sealer-ului dupa apex)

5. Introducerea conului in canal, după următoareie reguli:


o încărcarea prealabilă cu ciment de sigilare;
o propulsarea lentă care să permită refluarea excesului de ciment.