SECURITATEA IN CONTEXTUL

INTERNATIONAL ACTUAL

Conf.univ.dr.Vasile BOGDAN
2019
 Agenda

Definirea securitatii
Perspective teroretice dominante
Politica de securitate
Concluzii
 I. Definirea securitatii (1)

 Delimitari privind securitatea

„faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentimentul de încredere şi de
linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol” – DEX
Definitii
A.Securitatea internaţională cuprinde sistemul coerent al acţiunilor
politico- diplomatice, militare, social-economice privitoare la destindere
si cooperare, manifestarea unui cadru de încredere, propice afirmării
sistemelor nationale.
B.Securitatea naţională reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor
politico- diplomatice, economice, militare, sociale, tehnologice, ecologice
şi de altă natură, destinate să garanteze independenţa şi suveranitatea
naţională, integritatea teritorială, ordinea internă constituţională şi
afirmarea neîngrădită a propriului sistem de valori.
 Laturile securitatii
Pe verticală -la nivel global, regional, national, individual
Pe orizontala – politic, economic, financiar, alimentatie, sanatate, militar, altele
 I. Definirea securitatii (12

 Individului.
 Statului (naţională).
 Internaţională (a mediului internaţional):
 Regională, de tip:
 alianţe;
 coaliţii;
 parteneriate.
 Globală, de tip:
 alianţe;
 coaliţii;
 parteneriate.
 I. Definirea securitatii (3)

Barry Buzan – 1991 = Popoarele, statele şi teama:

● Ca fenomen, ca realitate – sumă de ameninţări, pericole de
orice natură ce pot duce la dispariţia fizică sau la anularea
identităţii; ameninţări şi pericole în domeniul financiar şi cele
de ordin simbolic, mediatic, cu efecte asupra psihicului uman;
● De ordin psihologioc – un produs al reflectării; produs al
observării şi conştientizării pericolului; (se reflectă în politicile
de securitate, în comportamentele statelor şi entităţilor);
● În plan acţional – este ceea ce se vede, securitatea ca mod de
acţiune, ca tip de relaţie în raport cu ceilalţi.
 I. Definirea securitatii (4)

Walter Lippman – 1962:

● “… o naţiune are securitatea asigurată în măsura în
care nu se află în pericol de a fi nevoită să sacrifice
valori importante dacă doreşte să evite războiul şi este
capabilă, dacă este provocată, să le păstreze prin
obţinerea victoriei într-un astfel de război”.
Arnold Wolfers – 1962:
● “... în sens obiectiv, securitatea măsoară absenţa
ameninţărilor la adresa unor valori existente; în sens
subiectiv, absenţa temerii că astfel de valori vor fi
puse în pericol”.
 I. Definirea securitatii (5)

Securitatea este:
“… lipsa relativă a războiului” (Ian Bellany, 1981);
“…capacitatea unei naţiuni de a promova cu succes interesele sale
naţionale” (Penelope Hartland - Thunberg, 1982);
“… asigurarea bunăstării viitoare” (Laurance Martin, 1983);
“… capacitatea de a face faţă agresiunii externe” (Giacomo Luciani, 1989);
“… studiul ameninţării cu forţa, al utilizării şi controlului forţei militare”
(Stepen Walt, 1991);
“… prezervarea unui stil de viaţă acceptabil de către cetăţeni, dar care este
compatibil cu necesităţile şi aspiraţiile legitime ale altora” (Colegiul
Naţional de Apărare, Canada, 1989);
“… prezervarea, în condiţii acceptabile de evoluţie, a paternurilor
tradiţionale de limbă, cultură, asociere şi identitate naţională, religioasă şi
de obiceiuri” (Ole Waever, 1993)
Securitatea este publică, demilitarizată, civilă şi globală
 II. Perspective teoretice dominante (1)

Şcoala realistă pune accentul pe conceptul de putere şi pe derivatele ei, şi

anume politica de putere (power politics) şi echilibrul de putere (balance of
power);
Şcoala idealistă consideră războiul ca o ameninţare majoră ce derivă din
problema securităţii naţionale;
Aceste două orientări dominante au propus perspective ireconciliabile cu
soluţii contradictorii:
 În interpretarea realistă, un actor internaţional (stat, alianţă) are
suficientă securitate dacă deţine suficientă putere (militară, politică,
economică, informaţională). Atentatele de la 11 septembrie 2001 şi 7
iulie 2005, războiul din Cecenia au demonstrat că puterea nu
garantează în mod absolut securitatea şi că statele cele mai puternice
din punct de vedere militar se pot dovedi slabe în faţa noilor tipuri de
ameninţări.
 În interpretarea idealistă, un actor are suficientă securitate dacă se
asigură triumful democraţiei şi se instaurează pacea mondială (Fr.
Fukuyama şi cunoscuta teorie a Sfârşitului Istoriei). Instaurarea păcii
între Est şi Vest, înţeleasă ca “pace mondială”, nu a inhibat conflicte
regionale, ci dimpotrivă. Evenimentele din Bosnia-Herţegovina,
Kosovo, Ruanda, Afganistan, Irak, Georgia, nu au confirmat o atare
ipoteză.
 II. Perspective teoretice dominante (2)
A. ŞCOALA REALISTĂ
Şcoala dominantă a relaţiilor internaţionale;
Reprezentanţi: H. Morgentau, R. Aron, G. Kennan, K. Waltz, H. Kissinger, S.
Strange.
H. Morgentau, afirmă că politica internaţională, ca orice politică, este “o luptă
pentru putere”.
În interpretarea şcolii realiste:
● Puterea este o constantă a sistemului internaţional;
● Statele folosesc forţa pentru a-şi proteja interesele, motiv pentru care
interesul primar este de a obţine cât mai multă putere şi influenţă;
● Starea naturală a sistemului internaţional este cea de competiţie şi de
conflict;
● Managementul puterii este principala problemă a relaţiilor internaţionale,
întrucât, pentru a avea securitate, este nevoie de un echilibru de putere
(balance of power).
 II. Perspective teoretice dominante (3)
B. ŞCOALA IDEALISTĂ

Consideră pacea, nu competiţia şi conflictul, ca adevărata stare naturală a

lumii;
Reprezentanţi: W. Wilson, N. Angell, J. Galtung, S. Held, Fr. Fukuyama.
În interpretarea şcolii idealiste:
● Idealul omenirii este pacea;
● Individul este mai presus de orice organizare, drepturile omului primează,
securitatea umană este inalienabilă;
● Securitatea este o consecinţă a păcii;
● Pacea se instaurează ca urmare a lipsei războiului;
● Sistemul de state este organizat sub forma unei societăţi internaţionale, a
cărei principală misiune este organizarea şi promovarea păcii;
● Organizarea internaţională suplineşte neajunsurile sistemului de state şi
tendinţa anarhică a acestuia, pentru că presupune cooperare şi integrare
prin reglementări stabilite ad-hoc.
 II. Perspective teoretice dominante (4)

● Democraţiile nu luptă una împotriva alteia;

● Statele se află în relaţie de interdependenţă, iar integrarea
economică şi politică este o sursă de securitate;
● Globalizarea va genera mai multă securitate pentru oameni
(human security), mai puţină suveranitate pentru state, mai
multă autoritate pentru organizaţii globale şi regionale.
 III. Politica de securitate
Politica – activitate raţională, logică şi legitimă prin care un grup sau
o comunitate socială tinde să-şi atingă un obiectiv, un scop, un interes.
Politica de securitate – activitate raţională, logică şi legitimă prin care
un grup sau o comunitate socială îşi conservă identitatea, suveranitatea
(politică, economică), îşi promovează interesele.
 Se materializează în discursul public al actorului legitim şi, uneori,
capătă consacrare în documente oficiale;
 Este o activitate subiectivă cu determinări obiective, fiind generată
de existenţa ameninţărilor;
 Oferă modelul;
 Identifică ameninţările;
 Analizează vulnerabilităţile;
 Stabileşte scopurile de urmat.
Strategia de securitate – totalitatea resurselor de putere de care dispune
un actor al mediului internaţional şi logistica pe care o are la dispoziţie
pentru a-şi conserva suveranitatea, identitatea şi a-şi promova interesele.
 III. Politica de securitate
Componentă de bază a „politicii generale”

 are ca domeniu de activitate promovarea

modalităţilor şi asigurarea condiţiilor de menţinere
a securităţii sistemului;
 asigură prezervarea intereselor vitale ale statului
(colectivităţii de state) pe fondul evoluţiei
permanente a relaţiilor şi interdependenţelor
proceselor şi fenomenelor sociale interne şi
internaţionale.
Concept Strategie

Fundamente

SECURITATE NAŢIONALĂ

Factori de
Interese
risc
naţionale

Obiective
Colectivă Naţională

PRIN DEZARMARE

SECURITATE FĂRĂ APĂRARE Globală

PRIN APĂRARE

Naţională
Colectivă
 DETERMINĂRI
(DIMENSIUNI)

Economice Culturale Psihologice

Politice Sociale Mediatice

Diplomatice Militare Informaţionale

Genetice Cosmice Geofizice

RĂZBOIUL CONTINUU

SECURITATE CONTINUĂ
 DETERMINĂRI
(DIMENSIUNI)

Economice

Culturale Energetice

Politice

Etc. Alimentare
Diplomatice

RĂZBOI PRIN MIJLOACE

RĂZBOI POST RĂZBOI
MILITARE
 Concluzii

 Considerații finale
- Securitatea este starea de NORMALITATE a sistemelor
- Nevoia de echilibru strategic
- Oprimul de atins prin colaborare
- Implicarea statelor in organizatii de securitate
- Securitatea prin efort sistemic
- Rolul ONU, NATO, UE si OSCE in asigurarea securitatii
- Nevoia de a tine seama de provocarile viitorului

Rolul sporit al efortului preventiv!