Tema 1.

Introducere în teologia creştină

Conf.univ., dr. Octavian MOŞIN,

Universitatea de Stat din Moldova

1
 UNITĂȚI DE CONȚINUT

• Domeniul Teologiei creştine

• Teologia ascetică
• Teologia istorică
• Teologia sistematică
• Teologia practică
 (1) Domeniul Teologiei creştine

• Teologia creștină este o practică a teologiei dintr-un punct de

vedere creștin sau studiul teologic al creștinismului.
• Cuvântul „teologie” provine din două cuvinte greceşti
însemnând „Dumnezeu” şi „cuvânt”. Astfel combinate, cuvântul
„teologie” are sensul de „studiere a lui Dumnezeu”. Sistematic
se referă la ceva care este pus într-un sistem. Prin urmare,
teologia sistematică este împărţirea teologiei în sisteme care
explică diferitele sale domenii de studiu. De exemplu, multe
dintre cărţile Bibliei oferă informaţii despre îngeri. Dar nici una
dintre cărţi nu oferă toată informaţia despre îngeri.
 (1) Domeniul Teologiei creştine

• Teologia sistematică ia toate aceste informaţii despre îngeri din toate

cărţile Bibliei şi le organizează într-un sistem care poartă numele de
angelologie. Aceasta înseamnă teologia sistematică – organizarea
învăţăturilor Bibliei în categorii, reprezintă un instrument important în
a ne ajuta să înţelegem Biblia în mod organizat.
• Paterologia reprezintă studiul lui Dumnezeu-Tatăl.
• Cristologia este studiul lui Dumnezeu-Fiul, adică a Domnului Iisus
Hristos.
• Pneumatologia se ocupă cu studiul lui Dumnezeu-Duhul Sfânt.
• Bibliologia reprezintă studiul Bibliei.
• Soteriologia se ocupă cu studiul mântuirii.
 (1) Domeniul Teologiei creştine

• Eclesiologia studiază biserica.

• Escatologia se ocupă cu studiul evenimentelor finale ale pământului.
• Angelologia cu studiul îngerilor.
• Demonologia cu studiul demonilor din perspectivă creştină.
• Antropologia creştina cu studiul omenirii.
• Hamartiologia se ocupă cu studierea păcatului.
• Teologia biblică constă în studierea unei anumite cărţi (sau a mai
multora) din Biblie şi pe evidenţierea variatelor aspecte teologice
tratate. De pildă, Evanghelia după Ioan este centrată pe Hristos
(cristocentrică) întrucât tratează foarte mult dumnezeirea lui Hristos
(Ioan 1:1,14; 8:58; 10:30; 20:28).
 (1) Domeniul Teologiei creştine

• Teologia istorică studiază doctrinele şi modul lor de manifestare

de-a lungul istoriei bisericii creştine.
• Teologia dogmatică studiază doctrinele denominaţiilor creştine
care sunt grupate în anumite curente sistematizate, cum ar fi
teologia calvinistă sau teologia dispensaţională.
• Teologia modernă studiază doctrinele care au fost dezvoltate
recent din punct de vedere istoric.
 (1) Domeniul Teologiei creştine

Există câteva metode de studiere a teologiei, printre acestea se ordonează:

Teologia biblică - studiul teologiei așa cum este prezentată și dezvoltată de-a
lungul Bibliei; accentul e pus pe revelația progresivă
• Teologia sistematică - studiază teologia pe teme specifice.
• Teologia constructivă - este o abordare postmodernă a teologiei
sistematice, aplicând, printre altele, teoria feministă, teologia queer,
deconstrucționismul creștin.
• Teologia istorică - studiază teologia așa cum s-a dezvoltat (și se dezvoltă) în
istorie
• Teologia dogmatică - studiază teologia (sau dogma) așa cum s-a dezvoltat
în diferitele confesiuni și denominațiuni religioase
 (1) Domeniul Teologiei creştine

Există câteva metode de studiere a teologiei, printre acestea se ordonează:

• Teologia pragmatică sau practică - studiază teologia în legătură cu slujirea
ca slujitor bisericesc
• Apologetica - studiază teologia în comparație cu alte concepții despre lume,
cu scopul de a formula o apărare a credinței și de a da o provocare altor
credințe
• Teologia narativă - studiază o prezentare narativă a credinței, nu o
dezvoltare dogmatică
• Hermeneutica biblică - studiază Biblia din prisma unor seturi de reguli
prescrise sau principii de interpretare (strâns înrudită fiind cu exegeza
creștină).
 (2) Teologia ascetică

• Asceza este practica abţinerii (controlul patimilor unei persoane şi a

instinctelor de bază) pentru intrarea în Împărăția Cerurilor. Practica
ascezei este adesea asociată în exclusiv cu monahismul, cu toate că toţi
credincioşii sunt datori să practice forme mai uşoare de asceză prin
practica Bisericii de rugăciune, post, priveghere şi pocăinţă.
• Cuvântul „asceză” vine din rădăcina greacă ἀσκητικός, care îşi trage
forma din verbul ἀσκέω, ceea ce înseamnă „eu antrenez, instruiesc”
Apostolul Pavel aseamănă viaţa creştinilor de rugăciune şi pocăinţă cu
antrenamentul pentru diverse evenimente sportive (1 Cor. 9:24-27; 2
Tim. 4:7). De aceea, metodele de asceză nu trebuie folosite pentru ele
însăşi, ci ca mijloace care duc la mântuire, „premiul” pe care Apostolul îl
menţionează în I Corinteni.
 (2) Teologia ascetică

• Prin termenul „asceză”, în Tradiția ortodoxă înțelegem strădania, lupta

credincioșilor să supună voia lor voii lui Dumnezeu, să pună în practica
Legea Lui, să-și trăiască viața după cuvântul Evangheliei. Asceza este
acceptarea de bunăvoie a suferințelor și nevoințelor de către
credincioși, cu scopul de a izbuti păzirea cu acrivie a poruncilor lui
Dumnezeu și de a ajunge la ținta finală a vieții lor, care este
îndumnezeirea, adevărata unire cu Creatorul nostru. Nu doar ca
asceza ortodoxă nu este ceva greu de suportat, împovărător și de
neizbutit, ci că, dimpotrivă, cu ajutorul acesteia credinciosul
dobândește adevarata fericire, putere și libertate. Asceza dă sens și
valoare reală vieții omului, fiindcă îl ajută la propriu să se vindece și să
se preschimbe sufletește și astfel să atingă scopul principal al vieții
sale, îndumnezeirea.
 (3) Teologia istorică

• Teologia istorică studiază doctrinele şi modul lor de manifestare

de-a lungul istoriei bisericii creştine
Teologia istorică – priveşte istoria poporului biblic vechi-
testamental şi a Bisericii nou-testamentale, originea şi dezvoltarea
lor.
Ea este este ajutată de istoria biblică, istoria bisericească, istoria
doctrinelor, istoria apologetică şi istoria misiunilor. În mare
teologia istorică se ocupă cu evoluţia din punct de vedere istoric al
poporului mesianic.
 (4) Teologia sistematică

• Teologia sistematică studiază dogmele creştine pe baza

materialului furnizat de exegetică şi teologia istorică bazându-se
pe o ordine logică şi un sistem teologic.
 (5) Teologia practică

Teologia practică cuprinde aplicarea teologiei la viaţa de toate zilele

a credincioşilor (naşterea din nou, conduita etc)
Ea cuprinde mai multe ramuri:
• omiletica
• teologia pastorală
• organizarea şi administrarea bisericească
• programul serviciilor divine
• educaţia şi conducerea creştină
• misiunea şi evanghelismul personal
 (5) Teologia practică

• Teologia pastorală face parte din ramura teologiei practice şi are ca scop
studierea celor mai bune metode de lucru cu sufletele credincioşilor.
Ea studiază metodele de administrare a Bisericii şi conducerea celor mântuiţi
spre moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Numai cunoscând principiile care guvernează omul şi întrebuinţând metode
iscusite pentru a realiza o adevărată terapie spirituală putem satisface
nevoile Bisericii, în general, cât şi ale păstorului, în particular. Dacă celelalte
ramuri se pot baza pe principii fixe care n-au nevoie de modificări
determinate de împrejurări istorico-geografice sau de altă natură, teologia
pastorală îmbinând ştiinţa cu arta trebuie să ţină cont de mai mulţi factori
pentru a pune la îndemâna păstorului cele mai bune şi actuale metode.
Lucrul cu oamenii s-a dovedit a fi cea mai grea muncă.
 (5) Teologia practică

• Teologia pastorală ne învaţă cum să lucrăm cu Biserica, ca şi organism

spiritual cât şi cu fiecare credincios în parte.
Domnul Isus în activitatea Lui ne-a lăsat modelul demn de urmat aplicând
metodele pastorale nu numai în lucrul cu mulţimile ci şi cu persoane
individuale (Nicodim, Samariteanca).
Nu se poate lucra cu succes fără a ţine cont de psihologia lor, de vârstă, de
condiţiile de viaţă sau de faptul că sunt bărbaţi sau femei.
Mântuitorul ne-a lăsat un exemplu ilustru atunci când reabilitându-l pe Petru
pentru iubire, i-a încredinţat: mieluşeii, oiţele şi oile.
Într-un fel se poate trata cu un om sănătos şi în alt fel cu un bolnav indiferent
dacă boala e fizică sau psihică.
 (5) Teologia practică

• Importanţa şi rolul teologiei pastorale

Legătura dintre teologia pastorală şi celelalte ramuri ale teologiei
Importanţa teologiei pastorale rezultă din însăşi caracterul ei, făcând parte
din ramura teologiei practice.
Dacă fiecare din celelate discipline ne furnizează material documentar despre
Dumnezeu care odată relevate nu se mai modifică, teologia pastorală ne
ajută să transpunem în viaţă şi să aplicăm practic doctrinele biblice.
Fără cunoaşterea teologiei pastorale oricât de iscusit ar fi un predicator el nu
va reuşi să obţină rezultate bune şi să aibă succes în activitatea lui. Prin
faptul că ne ajută să cunoaştem psihologia credinciosului, punându-ne la
îndemână cele mai adecvate metode, teologia pastorală ne deschide
drumul spre inima celor păstoriţi.
 (5) Teologia practică

• Nu rareori rezultatele activităţii pastorale sunt determinate, nu atât de

erudiţia păstorului şi de talentul lui oratoric, ci de talentul pastoral.
Lucrând cu sufletele oamenilor păstorul este chemat a fi un adevărat
medic sufletesc, care să aplice terapia spirituală păstoriţilor, îmbinând
cu tact metodele cele mai eficiente. Cunoaşterea şi stăpânirea
spiritului de pastoraţie s-a dovedit a fi un factor determinant în
activitatea bisericească.
 (5) Teologia practică
• Teologia pastorală este separată de celelalte ramuri teologice. Ea are
legătură indisolubilă cu teologia sistematică, cu dogmatica precum şi
cu teologia morală. Pe lângă cunoştinţele ce ni le oferă aceste
discipline teologice, teologia pastorală este legată şi de alte ramuri
laice care au caracteristici sufleteşti (psihologia, sociologia, pedagogia).
Numai cunoaşterea sufletului uman şi a condiţiilor de viaţă în care
păstoriţii sunt chemaţi să-şi ducă existenţa, face din păstor o persoană
extrem de importantă şi necesară pentru fiecare credincios. Dacă
teologia dogmatică şi sistematică creează teologi, şi dacă teologia
morală modelează caractere, atunci teologia pastorală formează
adevăraţi medici sufleteşti care se pot ridica nu numai la nivelul unor
medici în sensul strict al cuvântului, ci îi pot depăşi rezolvând probleme
inaccesibile lor.
 Întrebări de control pentru Tema 1:

• Definirea termenului de Teologie creştină

• Determinarea rolului şi valorii Teologiei Creştine
• Caracteristica succintă a celor patru diviziuni majore ale
teologiei creştine