Curs 5

Sportul pentru persoane cu deficiențe de auz

Persoanele cu deficiență de auz, indiferent de gravitatea
acestuia, pot practica excelent sportul, acesta fiind cel mai
important mijloc de integrare in comunitate. Sportul este
foarte iubit, dând posibilități de afirmare cu mult mai mari
decât în alte domenii. Se pot practica toate sporturile, iar
majoritatea lor pot fi practicare împreuna cu valizii, ceea ce
constituie un avantaj în integrarea persoanelor cu handicap
de auz. Mai ales că, de-a lungul vieții, aceste persoane sunt
învățate să comunice prin descifrarea limbajului
interlocutorului prin mișcarea buzelor – acel ”citit pe buze”.
Această metodă va fi foarte folosită în munca cu persoana cu
handicap de auz, alături de cea a demonstrației, a imaginii.
Din rândul sporturilor contraindicate se pot număra
sporturile unde auzul este foarte solicitat, ca, de
exemplu, automobilismul, sau cele cu violență
sportivă, ca, de exemplu, Boxul, Karate-ul și altele.
Rolul responsabilului sportiv:
1. Să dea dovadă de mult calm, răbdare – atribuții fără de care
activitatea sportivă cu persoanele cu deficiență de auz nu este ușor
de desfășurat;
2. Să folosească ambele limbaje – mimico-gestual și al vorbirii clare
cu posibilitatea citirii de pe buze de către sportivul cu surditate;
3. Să caute să fie cât mai mult timp în fața sportivului pentru ca
acesta să-l poată vedea atunci când vrea să comunice cu el.
4. Limbajul folosit, ca și demonstrația trebuie să fie clare, simple
pentru a fi înțelese, iar dacă este un exercițiu mai complicat acesta
trebuie să fie împărțit pe fragmente pentru a fi învățat.
5. Să cunoască psihologia persoanei cu handicap de auz și, mai ales,
să cunoască persoana cu care lucrează în mod direct.
Organizarea și conducerea activităților de
educație fizică și sport adaptat pentru persoanele
cu deficiență de auz
Sub aspect educațional, este important ca acest tip de
deficienți să fie identificați, atent investigați, astfel
încât să nu fie prematur considerați retardați mintal,
ca având tulburări de învățare sau de comportament.
Principalele obiective ale educației fizice și sportului
adaptate vor fi asemănătoare cu cele ale activităților
desfășurate cu copiii normali, dar li se vor adăuga și
unele obiective specifice:
1. Dezvoltarea musculaturii cutiei toracice și a
elasticii acesteia;
2. Educarea actului respirator și mărirea capacității
vitale;
3. Dezvoltarea componentelor psihomotricității, pe
baza valorificării simțurilor valide;
4. Dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter;
5. Formarea și consolidarea încrederii în posibilitățile
individuale, a dorinței de integrare socială și de
participare la acțiunile colective.
În programarea activităților fizice adaptate,
profesorul trebuie să aibă în vedere rezolvarea
următoarelor probleme:
a. Care este nivelul deficienței? În funcție de răspuns, profesorul
poate valorifica auzul rezidual prin diferite adaptări ale
metodelor și mijloacelor de instruire.
b. Care este modul de comunicare preferat de subiecți și cum
poate fi el îmbunătățit? Dacă nu cunoaște limbajul mimico-
gesticular, profesorul va apela la un interpret până își va crea
propriul limbaj specific relației de comunicare dintre el și copii
în activități fizice adaptate.
c. Există contraindicații, restricții privind participarea la lecțiile
de educație fizică sau antrenament sportiv? În acest sens, cei care
utilizează proteze auditive vor avea grijă să renunțe la ele în
cadrul lecțiilor de înot, înlocuindu-le cu dopuri protectoare.
Subiecții cu probleme de echilibru se vor implica în
activitatea de escaladă, sărituri de pe trambulină sau
sărituri în apă numai dacă s-au luat măsuri suficiente
de protecție; activitățile gimnice care presupun
rostogoliri, întoarceri, se vor exersa de asemenea, sub
stricta supraveghere a profesorului.