Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

TENIS DE CÂMP
Autor: conf univ. dr. ADRIAN COJOCARIU

 Vă sugerăm să folosiţi un caiet special în care să faceţi notaţii asupra problemelor studiate. În
acest caiet puteţi scrie răspunsurile la întrebările puse în text. Temele care vor fi evaluate de către tutori
sunt marcate în text.

3
 CAPIT OLUL 1

EVOLUŢIE ŞI TENDINŢE ACTUALE

SCURT ISTORIC

Nu se ştie cu exactitate când a apărut jocul de tenis, dar cert este că o

formă a acestuia era jucată de egipteni, apoi de greci. Călugării francezi sunt
adevaraţii pionieri ai tenisului, ei fiind cei care în sec. al XII-lea au manifestat un
interes deosebit pentru acest sport. Jocul era numit “jeu de paumme”.
În Anglia, tenisul s-a numit la început “Court Tennis”, apoi a devenit
“Royal Tennis”, deoarece foarte mulţi membri ai familiei regale jucau tenis.
Până la începutul sec. al XX-lea, tenisul a devenit un sport jucat atât de
bărbaţi cât şi de femei deopotrivă, în toate ţările vorbitoare de limbă engleză.
În anul 1874, Walter Wingfield a introdus tenisul in Anglia ca mai apoi, in
1884 Wimbledon-ul sa-si deschida terenurile atat pentru competitiile masculine
cat si feminine.
În S.U.A. jocul a fost introdus in vara lui 1874, Dr. James Dwight
devenind ulterior parintele tenisului american.

FACTORII CARE AU INFLUENTAT EVOLUTIA JOCULUI DE TENIS

 MINGILE
Iniţial, mingile erau confecţionate din bucăţi de haine înfăşurate
una peste alta, pentru a forma o minge solidă. Odată cu apariţia
rachetelor, mingile trebuiau sa fie mai grele şi au fost umplute cu
nisip sau păr şi înfăşurate în piele, având culorile alb sau negru,
în funcţie de culoarea suprafeţei terenului.

Jocul de tenis a fost revoluţionat în anul 1845, în momentul în

care s-a descoperit că mingile pot fi confecţionate din cauciuc,
acestea din urma fiind mai uşoare, mai rapide şi mult mai ieftine.
Implicit, această modificare a dus şi la schimbări majore în ceea
ce priveşte racheta de tenis.

4
 RACHETA DE TENIS

La început, călugării francezi îşi foloseau mâinile pentru a lovi mingea.

Familiile regale au început a folosi mănuşile din piele, care ulterior s-au
transformat în rachete. Rachetele au suferit diverse modificări de-a lungul
timpului, în funcţie de mingile cu care s-a jucat.

Astfel, odată cu apariţia mingilor de cauciuc, dimensiunile şi formele

rachetelor s-au modificat, acestea fiind confecţionate cu cordaj, în diferite culori,
mai întâi din lemn, apoi din aluminiu. În ultimii 20 de ani, rachetele au fost
confecţionate din materiale compozite, uşoare şi cu modul de elasticitate ridicat
(grafit, fibra de sticla, kevlar, carbon etc.), în toate formele şi mărimile,
înlocuindu-le complet pe cele din lemn şi aluminiu.

Capul (lobul) rachetei a fost proiectat

pentru a ajuta jucătorul să lovească şi să taie
mingea, având o suprafaţă cât mai largă de lovire,
în mod obişnuit aceasta fiind ţinută de mâner cu o
priza semiînchisă, pentru a contrabalansa
greutatea capului rachetei.

5
 ECHIPAMENTUL:

Echipamentul a suferit şi el transformări majore. Astfel, în trecut

echipamentul consta din pantaloni lungi, cămaşi cu mânecă lungă, cravate,
jachete, veste şi chiar pălării, pantofii de tenis fiind confecţionaţi din piele
neagră sau maro.

Trecerea la pantalonii scurţi în tenisul masculin, a fustei în cel feminin şi

a tricoului sau maieului a reprezentat o idee radicală în ce priveşte calitatea şi
tipul echipamentului folosit, astfel încât jucatorul se va mişca cu o mai mare
lejeritate şi viteză în teren, pe parcursul întregului meci de tenis.

6
 TERENUL DE TENIS:

Primele terenuri erau atât în aer liber, cât şi în săli, dar niciodată două
terenuri nu erau la fel. La inceput, terenurile au avut diverse forme, în cea mai
mare parte a lor fiind rectangulare, iar din 1877 terenurile arătau aproape la fel
ca cele de astăzi, acestea fiind construite din ciment, zgură sau iarbă.

Timp de câţiva ani, fileul era ajustat în funcţie de viteza jocului, astfel
încât, dacă jocul era prea rapid, fileul era ridicat iar dacă jocul era prea lung şi
plictisitor, fileul era lăsat mai jos. În 1882, înălţimea fileului a fost stabilită la
0,914 m în centru şi 1,06 m la capete.

***

Toţi aceşti factori au dus la creşterea vitezei şi calităţii în execuţia

loviturilor şi implicit la cresterea spectaculozităţii acestui sport, care a atras de-a
lungul anilor un număr mare de oameni, tenisul fiind practicat în zilele noastre
atât la nivel profesionist, cât şi amator, in timpul liber, ca mijloc de relaxare.
Serviciul a fost îmbunătăţit, acesta căpătând diverse forme de execuţie,
de la un jucător la altul, atingând viteze de peste 100km/h, uneori chiar peste
200km/h. Apariţia primelor campionate şi, implicit, a premiilor mari puse în joc,
au fost factori motivaţionali importanţi in practicarea competitivă a tenisului de
câmp, făcând ca jocul de tenis să ajungă la forma actuală, dinamic, necesitând
o foarte bună mobilitate în teren, cu execuţii tehnice de mare acurateţe.

7
 CAPITOLUL 2
NOŢIUNI DE REGULAMENT

2.1. Materiale şi instalaţii

a. Terenul de joc (Fig. 1)

Fig. 1 – Teren de tenis (https://playtech.ro/2018/roland-garros-nume-origine-turneu-

tenis/)

Terenul pentru jocul de simplu este în formă dreptunghiulară, având

lungimea de 23,77 metri şi lăţimea de 8,23 metri (Fig. 2). Liniile care marchează
extremităţile terenului de o parte şi de alta a terenului de numesc linii de fund.
Cele care marchează părţile laterale ale terenului se numesc linii laterale. De
fiecare parte a plasei, la o distanţă de 6,40 m şi paralel cu ea se marchează
liniile de serviciu. Spaţiul cuprins de fiecare parte între plasă, linia de serviciu şi
liniile laterale este împărţit în două părţi egale de linia de mijloc de serviciu,
paralelă cu linia laterală, rezultând două spaţii (terenuri) de serviciu. Proiecţia
(prelungirea) imaginară a liniei de mijloc de serviciu pe linia de fund este
marcată prin semnul de mijloc, o linie în interiorul terenului lungă de 10 cm.
Terenul pentru jocul de dublu prezintă aceleaşi linii plus liniile laterale de
dublu care stabilesc lăţimea terenului la 10,97 m (câte 1,37 m de o parte şi de
alta şi în afara liniilor laterale de simplu).
Toate liniile terenului au lăţimea de 5 cm, cu excepţia liniei de fund, care
poate avea 10 cm. Măsurătorile se fac din partea exterioară a liniilor, deci liniile
fac parte din terenul de joc.
8
 În competiţiile oficiale, în spatele liniilor de fund se lasă un spaţiu de 6,40
m iar lateral minimum 3,66 m.
Suprafeţe de joc pot fi din beton, zgură, gazon sau suprafeţe sintetice,
dar turneele oficiale se dispută în general pe zgură si terenuri sintetice.

b. Fileul (plasa) şi suporturile lui

Fileul împarte terenul de joc în două părţi egale. El este susţinut la
marginea superioară de un cablu metalic acoperit de o bandă de 5-6,3 cm
lăţime, iar capetele sale sunt ancorate de doi stâlpi de 1,07 m înălţime, fixaţi la
0,914 m de linia laterală. Înălţimea plasei la centru, unde este susţinută de o
bandă (chingă) verticală de maximum 5 cm lăţime, este de 0, 914 m.

c. Mingea
Mingea de tenis de câmp are formă sferică şi o suprafaţă exterioară
uniformă, netedă. Diametrul ei variază între 6,350 cm şi 6,668 cm iar greutatea
între 56,70 g şi 58,47 g. Căzând de la o înălţime de 254 cm pe o suprafaţă
dură, mingea trebuie să sară la o înălţime de 134,6 cm – 147,3 cm.

d. Racheta
Rachetele de tenis de câmp, iniţial confecţionate din lemn, sunt în
prezent fabricate din materiale compozite, mai uşoare şi cu modul de
elasticitate ridicat, cum ar fi grafitul, borul, fibra de sticlă sau kevlarul. Ele
prezintă două părţi componente: capul rachetei (cordajul) şi mânerul rachetei.
Suprafaţa capului rachetelor folosite în prezent este de 580-710 cm2 (90-110
inch2), ramele având dimensiuni mijlocii (midsize) sau mari (oversize).
Tensiunea la care se racordează rachetele variază între 18 şi 31 kg, în funcţie
de preferinţele personale şi de nivelul de instruire (pentru începători se folosesc
tensiuni de 21-24 kg, pentru avansaţi – până la 27 kg). Mânerul rachetei are, în
secţiune transversală, o suprafaţă octogonală, deci, la exterior, el prezintă 8
planuri (suprafeţe), delimitate de muchii.

9
 10,97 m

1,37 m
8,23 m

LINIA DE SERVICIU

LINIA DE MIJLOC
SPAŢIU DE SPAŢIU DE

DE SERVICIU
SERVICIU SERVICIU
6,40 m

0,914

FILEUL
23,77 m

SPAŢIU DE SPAŢIU DE

LINIA LATERALA DE SIMPLU

LINIA LATERALA DE DUBLU

SERVICIU SERVICIU

SEMN DE MIJLOC

LINIA DE FUND

Fig. 2 - TERENUL DE JOC

10
 2.2. Principalele reguli de desfăşurare a jocului

1. Meciul
O partidă de tenis de câmp se poate desfăşura după sistemul 2 seturi din
3, în care este declarat învingător jucătorul care îşi adjudecă două seturi, sau
după sistemul 3 seturi din 5 în care câştigător este jucătorul care îşi adjudecă
trei seturi. La meciurile de feminin se joacă numai după sistemul 2 din 3, la
masculin se joaca 2 din 3 sau 3 din 5.

2. Setul
Setul este câştigat de jucătorul care acumulează primul 6 jocuri (game-
uri), cu condiţia să aibă un avantaj de minimum 2 jocuri faţă de jucătorul advers.
Dacă nu este îndeplinită această condiţie, se procedează după cum urmează:
- dacă scorul este 6-5, se dispută încă un joc;
- în situaţia de 7-5 se câştigă setul;
- în situaţia de 6-6 se joacă tie-break iar cine îşi adjudecă tie-break-ul
va câştiga setul cu 7-6.

3. Game-ul (jocul)
Dacă un jucător câştigă primul său punct se numără „cincisprezece” în
favoarea sa; la câştigarea celui de-al doilea punct se numără „treizeci”, la
câştigarea celui de-al treilea punct se numără „patruzeci” iar la al patrulea punct
câştigat se consideră joc, cu excepţia cazului în care ambii jucători câştigă câte
3 puncte („egal patruzeci”), caz în care se va proceda după cum urmează:
- următorul punct câştigat de un jucător se consideră „avantaj” pentru
acel jucător;
 dacă acelaşi jucător câştigă şi punctul următor, el
câştigă game-ul;
 dacă celălalt jucător câştigă punctul următor, se
consideră „egalitate”, jocul continuând până ce unul
din jucători, în situaţia de „avantaj”, va reuşi să-şi
adjudece punctul următor, câştigând astfel game-ul.

4. Succesiunea la serviciu şi schimbarea terenului

Jucătorii servesc alternativ, câte un game, pe parcursul întregului meci,
astfel că după fiecare joc disputat servantul devine primitor iar primitorul
servant. Excepţie de la această regulă o face disputarea tie-break-ului (vezi

11
punctul 5 – tie-break-ul). În cadrul fiecărui game, serviciul pentru primul punct
se execută întotdeauna din partea dreaptă şi apoi se continuă alternativ, pentru
al doilea punct din partea stângă, pentru al treilea punct din partea dreaptă
ş.a.m.d. Excepţie, de asemenea, o face disputarea tie-break-ului. Pentru fiecare
punct ce urmează a fi disputat, jucătorul are dreptul la un al doilea serviciu,
efectuat din aceeaşi parte a terenului, numai în cazul în care primul serviciu
fost greşit. Dacă îl greşeşte şi pe al doilea, servantul pierde punctul.
Jucătorii vor schimba terenul la sfârşitul primul, celui de-al treilea, celui
de-al cincilea game (joc) ş.a.m.d. al fiecărui set şi la sfârşitul fiecărui set, în
afară de cazul în care numărul total al jocurilor unui set este cu soţ, caz în care
schimbarea terenului se va face la sfârşitul primului joc din setul următor. Deci,
cu excepţia schimbării de teren de după primul joc din primul set, se va schimba
terenul după fiecare 2 jocuri disputate pe tot parcursul meciului. Excepţie face
schimbul terenului în tie-break (punctul 5).

5. Tie-break-ul
Jucătorul aflat la rând după ultimul game serveşte numai pentru primul
punct, din partea dreaptă. Pentru următoarele două puncte serveşte adversarul
său, pentru punctul al doilea din partea stângă şi pentru punctul al treilea din
partea dreaptă. Urmează la serviciu jucătorul care a început tie-break-ul pentru
punctele 4 (serviciu din partea stângă) şi 5 (serviciu din partea dreaptă) ş.a.m.d.
După 6 puncte disputate, apoi după 12, 18 etc. se schimbă terenul, păstrându-
se ordinea la serviciu. Pentru primul punct câştigat de un jucător se numără
”unu”, pentru al doilea se numără ”doi” ş.a.m.d. (observaţi diferenţele faţă de
modalitatea de disputare şi numărare a punctelor în cadrul unui game). Câştigă
jucătorul care acumulează primul 7 puncte, cu condiţia sa aibă avantaj de
minimum 2 puncte. În cazul neîndeplinirii acestei condiţii, se continuă până se
ajunge la diferenţa de 2 puncte în favoarea unui jucător (8-6, 9-7, 10-8 ş.a.m.d.)

6. Efectuarea serviciului
Serviciul se execută astfel: înaintea începerii serviciul, jucătorul va sta în
poziţie de repaus în spatele liniei de fund, între prelungirea imaginară a
semnului de mijloc şi a liniei laterale respective. Servantul va arunca mingea în
aer cu o mână într-o direcţie oarecare şi o va lovi cu racheta înainte ca aceasta
să atingă solul. Serviciul se consideră complet executat în momentul când
racheta loveşte mingea.
Serviciul este greşit dacă:
- se încalcă una din prevederile de mai sus;
12
 - servantul nu nimereşte mingea, încercând să o lovească;
- mingea nu cade în interiorul spaţiului (terenului) de serviciu opus (în
diagonală) din terenul adversarului.

Serviciul se repetă dacă:

- mingea servită atinge fileul, banda sau chinga şi cade în terenul de
serviciu opus (în diagonală);
- mingea servită atinge fileul, banda sau chinga apoi loveşte pe
primitor înainte de a atinge solul;
- un serviciu este executat bine sau greşit, atunci când primitorul nu
era pregătit;
- arbitrul central poate decide repetarea unui serviciu daca:
 există neclarităţi în privinţa locului în care a căzut
mingea;
 în timpul efectuării serviciului, servantul este
incomodat de un zgomot sau de un obiect care a
ajuns pe terenul de joc.

7. Mingea în joc
O minge este în joc din momentul în care este servită şi rămâne în joc
până ce punctul este câştigat.

O lovitură este bună:

- dacă mingea trimisă cade în terenul advers;
- dacă mingea atinge plasa, stâlpii sau banda şi apoi cade în terenul
advers;
- dacă mingea cade în terenul advers dar sare înapoi sau e trimisă de
vânt peste plasă şi dacă jucătorul care urmează să o joace loveşte pe
deasupra plasei fără ca el, îmbrăcămintea sau racheta să atingă
plasa, stâlpii, banda sau terenul adversarului;
- dacă racheta unui jucător trece peste plasă după ce el a retrimis
mingea (cu condiţia ca mingea să fie în terenul propriu în momentul
loviturii);
- dacă un jucător reuşeşte să retrimită mingea în terenul advers şi
aceasta atinge o minge rămasă pe teren.

13
 Un jucător pierde punctul:
- dacă nu a retrimis mingea peste plasă înainte ca aceasta să fi atins
pământul de 2 ori consecutiv;
- dacă retrimite mingea în afara terenului advers;
- dacă atinge sau loveşte cu racheta mai mult decât o singură dată
mingea, în momentul loviturii;
- dacă în tot timpul când mingea se află în joc, jucătorul sau racheta
sa (indiferent dacă o ţine în mână sau nu) atinge plasa, stâlpii,
banda sau terenul adversarului;
- dacă ia mingea din aer, înainte ca aceasta să fi trecut peste plasă
în terenul propriu;
- dacă mingea ce se află în joc îl atinge pe jucător sau orice obiect
purtat de acesta afară de racheta pe care o ţine cu o mână sau cu
ambele mâini;
- dacă aruncă racheta după minge şi o loveşte.
O minge care cade pe o linie este considerată că a căzut în interiorul
terenului mărginit de acea linie.

8. Meciul de dublu
Toate regulile pentru jocul de simplu se aplică şi la dublu.
Pentru meciurile de dublu, terenul va fi de 10,97 m lăţime, cu 1,37 m de
fiecare parte a terenului de simplu.
Ordinea la serviciu se stabileşte la începutul fiecărui set, după cum
urmează:
Echipa care urmează să servească în primul joc va stabili jucătorul care
va începe, iar echipa adversă va stabili jucătorul care serveşte în game-ul al
doilea. Partenerul jucătorului care a servit în primul joc va servi în cel de-al
treilea iar partenerul jucătorului care a servit în ce de-al doilea joc va servi în al
patrulea joc ş.a.m.d., păstrându-se ordinea de-a lungul setului.
Ordinea primirii serviciului se va decide de asemenea la începutul
fiecărui set, după cum urmează:
Perechea care va primi serviciul în primul joc va hotărî partenerul care
trebuie să primească primul serviciul şi acesta va continua să primească primul
serviciul la în toate jocurile fără soţ din acel set.
Perechea adversă va hotărî care partener va primi serviciul în al doilea
joc şi acest partener va continua să primească primul serviciul în toate jocurile
cu soţ ale acelui set. Partenerii vor primi serviciul alternativ în tot timpul jocului.
14
2.3. Noţiuni de terminologie

 backhand – lovitură pentru care dreptacii deplasează racheta prin

faţa corpului, ajungând în partea stângă
 break – pierderea game-ului de către jucătorul care a servit
 demi-vole – lovitură executată imediat ce mingea a luat contactul cu
terenul
 forehand – lovitură executată de către dreptaci de pe partea dreaptă
a corpului, iar de către stângaci de pe partea stângă
 lovitură liftată – lovitură realizată cu o mişcare de jos în sus a
braţului de joc, oblică spre înainte şi care imprimă mingii un
efect spre înainte (mingea este lovită înapoi şi sub înălţimea
centrului său de greutate)
 lovitură tăiată – lovitură realizată cu o mişcare de sus în jos a
braţului de joc, oblică spre înainte, imprimându-se mingii o
rotaţie spre înapoi, în sens invers direcţiei de zbor
 lovitură dreaptă (plată) – lovitura prin care mingea nu capătă nici
un fel de efect, ea realizându-se cu planul rachetei
perpendicular pe direcţia de înaintare a acesteia
 lob – lovitură liftată înaltă, peste adversar
 rachetă „deschisă” – racheta al cărei plan este înclinat spre înapoi
faţă de un plan perpendicular pe suprafaţa de joc
 rachetă „închisă” – racheta al cărei plan este înclinat spre înainte,
faţă de un plan perpendicular pe suprafaţa mesei
 smash – lovitură puternică, executată de deasupra capului
 topspin – rotaţie a mingii spre înainte, ca urmare a lovirii acesteia
înapoi şi deasupra centrului său de greutate („acoperire”
pronunţată)
 vole – lovitură executată înaintea contactului mingii cu suprafaţa de
joc, în terenul propriu

15
 CAPITOLUL 3
TEHNICA DE BAZĂ A JOCULUI DE TENIS DE CÂMP

Efectele mingii

În marea majoritate a cazurilor, loviturile din tenisul de câmp imprimă

mingii o mişcare de rotaţie în jurul axei sale, în diferite planuri. Această rotaţie
este determinată de:
- direcţia şi forma traiectoriei rachetei care loveşte mingea;
- înclinarea planului rachetei pe traiectoria de lovire şi în momentul
lovirii;
- locul de lovire pe suprafaţa mingii (faţă de centrul său de greutate).

Aceşti factori determină rotaţii înainte, înapoi sau lateral faţă de direcţia
de înaintare.
Rotaţia spre înainte a mingii este obţinută în urma loviturilor liftate sau
topspinate.
Loviturile liftate au ca particularitate lovirea mingii dinapoi spre înainte
şi de jos în sus, contactul făcându-se înapoi şi sub centrul de greutate al mingii.
Traiectoria mingii este curbată iar după ce atinge solul va sări înalt. Aceste tipuri
de lovituri permit executarea unor lovituri puternice, fără ca mingea să cadă în
afara (spatele) terenului. Sunt foarte eficiente pentru a pasa adversarul aflat la
fileu, caz în care vor avea o traiectoria mai înaltă (ex. lobul).

Traiectoria loviturii liftate

Locul lovirii mingii

şi înclinarea rachetei Traiectoria loviturii liftate înalte (lobului)

16
 În cazul loviturilor topspinate, mingea este lovită de asemenea dinapoi
spre înainte, dar contactul rachetei cu mingea se face deasupra centrului ei de
greutate. Aceste lovituri se folosesc pentru a lovi mingi înalte (ex. lovitura de
smash).

Traiectoria loviturii topspinate

Locul lovirii mingii

şi înclinarea rachetei

Rotaţia spre înapoi a mingii este dată de loviturile cu efect tăiat. Acestea
se execută cu o mişcare de sus în jos şi spre înainte iar contactul rachetei cu
mingea se face înapoi şi în partea inferioară. Planul rachetei este orientat uşor
în sus iar traiectoria mingii este lungă, paralelă cu solul. Săritura mingii din sol
are loc sub un unghi aproximativ egal cu cel al căderii mingii. Înclinând planul
rachetei mai mult în sus şi modificând traiectoria rachetei mai mult dinapoi spre
înainte decât de sus în jos obţinem un efect subtăiat (ex. stopul).

Traiectoria loviturii cu efect tăiat

Locul lovirii mingii

şi înclinarea rachetei

Traiectoria loviturii cu efect subtăiat (stop)

Locul lovirii mingii

şi înclinarea rachetei

17
 Rotaţia laterală a mingii este produsă de lovituri cum ar fi smash-ul sau
serviciul. În cazul acestor efecte laterale, mingea capătă – pe lângă rotaţia spre
înainte sau spre înapoi – şi o rotaţie laterală.

3.1. Priza rachetei

Literatura de specialitate menţionează trei tipuri clasice de prize:

* priza vestică
* priza estică
* priza continentală

Descrierea prizelor se va face pentru dreptaci, deci e de la sine înţeles

că stângacii vor adopta prizele în mod simetric.

1. Priza vestică (western) – închisă

Această priză are vârful unghiului format de degetul mare şi cel arătător
deplasat accentuat spre faţa lateral-superioară dreaptă (FLSdr) a mânerului
rachetei (la dreptaci), determinând o înclinare mare spre stânga (privind racheta
în lungul ei, de la mâner spre vârf) a părţii superioare a ramei rachetei. Este o
priză utilă executării procedeului liftat.

FS
FLSst FLSdr

Mânerul rachetei –
secţiune transversală

Priza vestică

2. Priza estică (eastern) – semiînchisă

Este priza recomandată începătorilor şi celor de valoare medie.

Are două variante:
- estică pentru lovitura de dreapta (forehand)
- estică pentru lovitura de rever (backhand)

18
 Priza estică pentru lovitura de dreapta se ia apucând mânerul rachetei ca
şi cum am strânge mâna unei persoane (strângem mânerul oblic în palmă).
Vârful unghiului format de police şi index trebuie să fie situat pe muchia dreaptă
a suprafeţei superioare (FS) a mânerului (la dreptaci). În această poziţie,
racheta va avea partea superioară a ramei uşor înclinată spre stânga.

Priza estică pentru lovitura de dreapta

Priza estică pentru lovitura de rever

Pentru rever, priza trebuie schimbată, rotând mâna spre stânga (la
dreptaci) în jurul mânerului, până când vârful unghiului dintre police şi index se
va afla pe muchia stângă a suprafeţei superioare (FS) a mânerului. În această
poziţie, racheta va avea partea superioară a ramei uşor înclinată spre dreapta.

Priza estică pentru lovitura de rever

3. Priza continentală (unică, intermediară)

Pentru această priză este necesar ca vârful „V”-ului format de police şi
index să fie situat la mijlocul suprafeţei superioare (FS) a mânerului. În această
poziţia racheta va fi orientată perpendicular faţă de sol.

19
 Priza continentală

În afară de aceste prize clasice, mai este utilizată destul de des o priză
cu ambele mâini pe mânerul rachetei, mai ales pentru executarea loviturilor de
rever. În această situaţie, mâna stânga va prinde mânerul deasupra mâinii
drepte, în imediata sa apropiere, de asemenea uşor oblic. Priza cu ambele
mâini este folosită pentru a îmbunătăţi controlul asupra rachetei şi, implicit,
asupra traiectoriei mingii.

3.2. Poziţia de aşteptare

Este poziţia în care revine jucătorul după ce a efectuat o lovitură, pentru

a aştepta răspunsul adversarului. Ea este folosită atât pe fundul terenului, cât şi
la venirea la plasă, favorizând efectuarea oricărui procedeu de lovire sau
deplasare pe teren în timp minim. Picioarele sunt depărtate la o lăţime de umeri
pe aceeaşi linie, greutatea corpului egal repartizată pe ambele picioare pe
partea anterioară a tălpilor, genunchii uşor îndoiţi, braţele, îndoite din coate,
susţin racheta perpendicular pe fileu, trunchiul este uşor înclinat spre înainte,
capul ridicat iar privirea urmăreşte mingea. Poziţia de aşteptare la fileu este
identică cu cea de la jocul de pe fundul terenului, numai că genunchii sunt
îndoiţi ceva mai accentuat.

20
 3.3. Lovitura de pe partea dreaptă (forehand)

În analiza tehnicii principalelor lovituri din jocul de tenis de câmp se va

ţine cont de ce două faze ale loviturii:
- faza pregătitoare (retragerea rachetei);
- faza lovirii propriu-zise a mingii.

Atenţie: Toate loviturile din tenisul de câmp se execută având articulaţia

pumnului blocată la contactul rachetei cu mingea. De asemenea, se înţelege că
descrierile tehnice sunt pentru jucătorii dreptaci, stângacii vor proceda simetric.

Lovitura de pe partea dreaptă poate fi liftată, plată sau tăiată.

3.3.1. Lovitura de dreapta liftată, cea mai des utilizată, este una din
loviturile de bază ale jocului.
Priza indicată a fi folosită este priza estică pentru lovitura de dreapta
(priza semiînchisă).

Descriere tehnică
- Faza pregătitoare (retragerea rachetei) – se realizează din timp,
imediat ce jucătorul a sesizat traiectoria pe care va veni mingea.

 Din poziţia de aşteptare, braţul drept execută rotaţie externă din

articulaţia umărului, odată cu trecerea piciorului stâng înainte cu vârful
uşor orientat spre interior, racheta ajungând înapoi, în prelungirea axei
umerilor.
 Cotul este uşor îndoit, astfel ca vârful rachetei să fie situat între umăr
şi cap; greutatea corpului este pe piciorul drept.
 Uşoara pivotare spre dreapta va permite orientarea axei umerilor
perpendicular pe plasă.

2 1

21
 - Lovirea propriu-zisă este determinantă în executarea corectă a
loviturii.

 Prima parte a traiectoriei rachetei (circa un sfert din rotaţia de la

dreapta spre stânga) este descendentă, până la contactul cu mingea.
 Contactul cu mingea se realizează în faţa piciorului stâng şi la nivelul
şoldului, cu planul rachetei perpendicular pe fileu.
 După contactul cu mingea continuă rotaţia braţului cu racheta spre
partea stângă pe o traiectorie ascendentă, orientând treptat în jos
planul rachetei cu care lovim, pentru a „acoperi” mingea, imprimându-i
efectul liftat.
 Finalul loviturii ne va găsi cu greutatea corpului pe piciorul stâng, axa
umerilor paralelă cu fileul iar racheta în partea stângă, deasupra
umărului stâng.
 Pe toată traiectoria mişcării este necesar ca vârful rachetei să fie
deasupra nivelului pumnului iar articulaţia pumnului trebuie să fie
blocată în momentul loviturii.

1 2 3 4

3.3.2. Lovitura de dreapta plată este mai rar întâlnită în timpul jocului.
Se poate utiliza aceeaşi priză sau priza continentală. Retragerea rachetei este
identică cu cea de la lovitura liftată, în schimb traiectoria rachetei în faza lovirii
propriu-zise este mai mult orizontală (după contactul cu mingea, racheta nu mai
„urcă”, ci de deplasează paralel cu solul spre înainte, ridicându-se abia spre
finalul mişcării cu mânerul ajungând la înălţimea umărului).

22
 3.3.3. Lovitura de dreapta tăiată
Priza cea mai des folosită este priza estică de rever, care permite ca
planul rachetei să fie orientat în sus (deschis). Retragerea rachetei este la fel ca
la loviturile precedente. Traiectoria rachetei în faza de lovire a mingii este la
început orizontală (cam 1/5 din traiectorie), apoi racheta coboară în jos şi spre
înainte spre piciorul stâng. Contactul cu mingea are loc ceva mai înapoi faţă de
precedentele lovituri iar în finalul loviturii racheta se ridică sus, în faţa corpului.
Dacă mingea nu este trimisă în locul unde se află jucătorul, acesta este
nevoit să se deplaseze la minge. Deplasările la minge de realizează prin paşi
adăugaţi (înainte, lateral, înapoi, oblici), dacă distanţa nu este foarte mare, sau
prin alergare, combinată, odată cu apropierea de minge, cu paşi adăugaţi (dacă
distanţa este mai mare).

Locul (momentul) lovirii mingii

Deplasare spre înainte

Deplasări laterale

23
 3.4. Lovitura de pe partea stângă (rever, backhand)

Lovitura de pe partea stângă poate fi, de asemenea, liftată, plată sau

tăiată.

3.4.1. Lovitura de rever liftată se execută folosind de obicei priza estică

de rever.

Descriere tehnică

- Retragerea rachetei se face de asemenea timpuriu, odată ce am

sesizat traiectoria mingii venită de la adversar.

 Din poziţia de aşteptare, se duce piciorul drept înainte cu vârful uşor

spre interior.
 Braţul cu racheta se retrage spre înapoi, mâna stângă fiind
menţinută pe rachetă pe tot timpul retragerii.
 Spre deosebire de lovitura de dreapta, se execută, pe lângă
pivotare, şi răsucirea trunchiului de la dreapta spre stânga, astfel
încât axa umerilor şi fileul să formeze un unghi de circa 120 0.
 Finalul mişcării de retragere găseşte racheta la nivelul umărului
stâng (înclinare de 30-400 a capului rachetei), cu braţul şi cotul drept
lipite de corp, iar greutatea corpului este pe piciorul stâng.

1 2

- Lovirea propriu-zisă a mingii se realizează dinapoi spre înainte şi

de jos în sus.
 Braţul stâng se desprinde de rachetă.
 Prin întinderea cotului, racheta coboară sub punctul de lovire în prima
parte a mişcării (la fel ca la forehand-ul liftat). Vârful rachetei se află
pe aceeaşi linie sau chiar mai sus decât mânerul pe toată traiectoria
mişcării de lovire.
24
  Urmează deplasarea rachetei ascendent spre înainte şi lovirea mingii,
moment în care planul rachetei trebuie să fie perpendicular pe sol.
Contactul cu mingea se face la nivelul şoldului, în faţa piciorului drept
iar articulaţia pumnului este de asemenea blocată în momentul
loviturii.
 După contact, racheta este dusă înainte şi în sus, pumnul drept fiind
la nivelul feţei, planul cordajului cu care se loveşte fiind uşor îndreptat
spre sol; axa umerilor este perpendiculară pe fileu, mâna stângă este
dusă la spate iar greutatea corpului se află pe piciorul drept.

4 3 2 1

Notă: La loviturile de rever, punctul de lovire a mingii este cu 20-30 cm

înaintea (mai spre fileu) celui de la loviturile de pe partea dreaptă.

Lovitura de rever liftată cu două mâini prezintă două deosebiri faţă

de lovituri de rever cu o mână:
- vom folosi tot o priză estică de rever, dar cu două mâini (vezi priza
cu ambele mâini), mâna stânga, în egală măsură cu cea dreaptă,
contribuind la lovirea mingii;
- finalul mişcării găseşte racheta în partea dreaptă, deasupra
umărului, planul cordajului cu care s-a lovit mingea fiind îndreptat
uşor în jos.

25
 3.4.2. Lovitura de rever plată
Se poate utiliza aceeaşi priză (estică de rever) sau priza continentală.
Retragerea rachetei este identică cu cea de la lovitura liftată, în schimb
traiectoria rachetei în faza lovirii propriu-zise este mai mult orizontală (coboară
până la nivelul punctului de lovire, parcurgând circa 1/5 din traiectorie, după
care racheta de deplasează paralel cu solul spre înainte, luând contact cu
mingea, ridicându-se abia spre finalul mişcării cu mânerul ajungând la înălţimea
umărului, planul cordajului rămânând perpendicular pe sol).

3.4.3. Lovitura de rever tăiată

Se execută utilizând de obicei priza estică de dreapta, care permite ca
planul rachetei să fie uşor orientat în sus (se mai foloseşte şi priza
continentală).
Retragerea rachetei este la fel ca la celelalte lovituri de rever precedente.
Traiectoria rachetei în faza de lovire a mingii este la început orizontală (cam 1/5
din traiectorie), apoi racheta coboară în jos şi spre înainte spre piciorul drept
(chiar şi după contactul cu mingea, care are loc ceva mai înapoi faţă de
precedentele lovituri de rever); în finalul loviturii racheta se ridică sus prin lateral
dreapta, cu braţul la înălţimea axei umerilor.

În cazul în care mingea se îndreaptă spre o altă zonă, avem nevoie, de

asemenea, de procedee adecvate de deplasare (paşi adăugaţi, încrucişaţi,
alergare etc.).

3 2

Deplasare spre înainte Deplasare laterală

26
 3.5. Serviciul

Rolul serviciului s-a accentuat mult în tenisul modern, având un rol

hotărâtor în obţinerea victoriei.
Serviciul poate fi plat, liftat sau tăiat.
În general, pentru serviciu se foloseşte priza continentală.

3.5.1. Serviciul plat

Descriere tehnică

- Poziţia iniţială:
 jucătorul se aşează oblic cu umărul stâng spre linia de fund, cu piciorul
stâng înainte, oblic faţă de această linie iar piciorul drept înapoi, paralel
cu ea;
 racheta este orientată spre înainte, mâna stângă ţine mingea sprijinită
de cordajul rachetei;
 coatele sunt uşor îndoite, trunchiul drept iar greutatea corpului pe
ambele picioare;
 privirea urmăreşte locul unde va fi trimisă mingea.

- Faza pregătitoare:
 Se execută o balansare a braţului cu racheta, care începe prin
întinderea lentă a coatelor, racheta coborând, deplasându-se spre
înapoi prin jos sau prin lateral, apoi ridicându-se şi continuând
mişcarea până ce rama ei atinge mijlocul spatelui, braţul cu cotul îndoit
ajungând paralel cu solul;
 aproximativ la jumătatea acestei pendulări, braţul stâng cu mingea
se ridică întins spre înainte şi lansează mingea pe verticală, la o

27
 înălţime care nu trebuie să depăşească cu 30-40 cm înălţimea maximă
a jucătorului cu braţul întins şi racheta sus;
 întregul ritm de execuţie al acestei faze este lent, spre deosebire de
ritmul fazei de lovire propriu-zisă (foarte rapid, brusc).
 Dacă iniţial, odată cu coborârea braţului cu racheta, ducem
greutatea înapoi, pe piciorul drept, spre finalul fazei vom împinge
bazinul înainte, greutatea trecând pe piciorul stâng (piciorul din faţă).

- Lovirea propriu-zisă a mingii:

 se îndoaie cotul stâng şi se lipeşte braţul stâng de trunchi;
 braţul drept se întinde rapid, unghiul antebraţ-braţ mărindu-se
considerabil; se trece pe vârfurile picioarelor, cu greutate pe piciorul din
faţă;
 racheta ajunge în prelungirea braţului aflat, la rândul său, în prelungirea
trunchiului - acesta este şi momentul lovirii mingii (deci corpul este
întins complet, pentru a lovi mingea cât mai de sus);
 în finalul mişcării, racheta ajunge în stânga piciorului stâng, cu vârful
îndreptat în jos, celălalt braţ rămâne lipit de corp, iar piciorul drept
avansează în teren;
 aşa cum aminteam mai sus, ritmul de execuţie al acestei faze este
foarte rapid, brusc, pentru a imprima mingii o viteză cât mai mare.

28
 1 2 3 4

3.5.2. Serviciul tăiat

Pentru serviciul tăiat, mingea trebuie aruncată puţin spre dreapta şi în

faţă. Prima fază de execuţie este identică, apoi braţul cu racheta se ridică în
dreapta, deasupra şi în spatele locului unde urmează a fi lovită mingea, fără a
înainta prea mult. Traiectoria rachetei în continuare va fi de sus în jos şi de la
dreapta spre stânga şi înainte.
În prima parte a acestei mişcări se execută o mişcare de supinaţie din
articulaţia pumnului, pentru a da înclinaţia necesară loviturii.
Finalul mişcării va găsi racheta în stânga piciorului stâng, la fel ca şi la
serviciul plat.
Pentru acest serviciu este indicată folosirea prizei estice de rever.

3.5.3. Serviciul liftat

Spre deosebire de celelalte procedee de serviciu, serviciul liftat se

execută de jos în sus, dinapoi spre înainte şi de la stânga la dreapta.
Pentru executarea lui, mingea trebuie aruncată spre stânga şi puţin în
faţă.
Prima fază a loviturii este identică cu cele prezentate anterior la
celelalte procedee se serviciu. Apoi, racheta este dusă de la stânga spre
dreapta, de jos în sus şi dinapoi spre înainte, momentul lovirii mingii găsind
cotul întins iar lovirea se execută deasupra capului. După lovire, racheta se
deplasează încă o porţiune scurtă în sus şi spre dreapta, apoi va coborî de la
dreapta spre stânga şi înainte.
În finalul mişcării, racheta se va găsi în partea stângă a piciorului stâng,
ca şi la celelalte lovituri de serviciu.

29
 3.6. Vole-ul

Este utilizat pentru a trimite mingea din apropierea plasei, înaintea

căderii ei în terenul propriu.
Cea mai indicată priză pentru efectuarea vole-ului, atât de pe partea
stângă cât şi de pe partea dreaptă, este priza continentală.

3.6.1. Vole-ul de dreapta

Descrierea tehnicii
- Poziţia de aşteptare la fileu este asemănătoare cu cea de pe fundul
terenului, numai că genunchii sunt ceva mai îndoiţi.
- Retragerea rachetei:
 jucătorul îndoaie uşor cotul drept şi îl apropie de trunchi, apoi
efectuează o rotaţie externă a braţului drept, mult mai puţin amplă
decât la loviturile de pe partea dreaptă executate de pe fundul
terenului, însoţită de extensia pronunţată a articulaţiei pumnului, în aşa
fel încât racheta să ajungă paralelă cu fileul; axa umerilor ajunge
perpendiculară pe fileu prin pivotarea pe piciorul drept, de la stânga
spre dreapta;
 retragerea rachetei se realizează în funcţie de înălţimea la care
urmează a fi lovită mingea (spre deosebire de loviturile de pe parte
dreaptă de pe fundul terenului, la care retragerea se face la punct fix),
prin întinderea sau îndoirea genunchilor, dacă mingea este mai înaltă,
respectiv mai joasă.

1 2

30
- Lovirea propriu-zisă:

 Constă într-o mişcare rectilinie, pe direcţia în care dorim să trimitem

mingea;
 Se realizează cu articulaţia pumnului blocată în extensie, prin
întinderea treptată a cotului;
 Momentul lovirii mingii este şi momentul terminării mişcării, deci
traiectoria rachetei este foarte scurtă;
 Mişcarea braţului este completată de trecerea greutăţii spre înainte
şi de uşoara răsucire a trunchiului spre stânga;
 La voleurile înalte, mişcarea se continuă după lovirea mingii, până
se ajunge cu racheta aproape perpendicular pe plasă;
 La voleurile joase se va imprima mingii un efect uşor tăiat, dat de
înclinarea planului cordajului în sus din articulaţia pumnului; după
lovire, racheta se ridică înainte sus, păstrându-se planul cordajului
deschis (îndreptat în sus);
 Spre deosebire de loviturile de forehand de pe fundul terenului,
timpul scurt de reacţie determină ca piciorul stâng să fie dus înainte
odată cu lovirea propriu-zisă;
 În poziţia finală, axa umerilor este paralelă cu fileul.

1 2

31
 3.6.2. Vole-ul de pe partea stângă

Descriere tehnică

- Retragerea rachetei:

 ca şi la vole-ul de dreapta, ea este mai puţin amplă decât la loviturile

de pe fundul terenului;
 mâna stângă este menţinută pe rachetă pe tot parcursul retragerii;
 în momentul final al retragerii, axa umerilor este la 450 faţă de planul
fileului, racheta este aproape la verticală iar planul ei este paralel cu
fileul;
 de asemenea, înălţimea la care vine mingea determină înălţimea
retragerii rachetei, realizată în special prin întinderea sau îndoirea
genunchilor.

2 1

- Lovirea propriu-zisă:

 presupune, de asemenea, o mişcare rectilinie pe direcţia pe care se

intenţionează a se trimite mingea;
 punctul de lovire este ceva mai în faţă comparativ cu vole-ul de
dreapta, puţin în faţa genunchiului drept;
 momentul lovirii reprezintă şi momentul terminării mişcării;

32
  piciorul drept este dus înainte odată cu lovirea mingii iar greutatea se
trece pe piciorul din faţă;
 la voleurile înalte, racheta îşi continuă traiectoria după lovirea mingii,
ajungând perpendiculară pe fileu;
 voleurile joase se execută cu uşor efect tăiat, mişcarea continuând şi
după lovirea mingii spre locul unde urmează a fi trimisă, cu planul
corzilor deschis (orientat în sus).

2 1

3.7. Smeciul

Este lovitura cu care se lovesc mingile înalte venite de la adversar. Se

pot executa atât înainte, cât şi după ce mingea atinge solul.
Pentru executarea smeciului se foloseşte priza continentală.
Este o lovitură destul de asemănătoare cu serviciul, dar care prezintă şi
particularităţi:
 racheta în faza pregătitoare se duce direct sus prin înainte, mingea fiind
aşteptată în poziţia finală a acestei faze, cu mâna stângă menţinută pe
rachetă;
 în faza lovirii propriu-zise, braţul drept nu mai este lipit de corp, ci întins
(„arată” mingea), contribuind la echilibrarea corpului;
 lovirea mingii găseşte trunchiul în poziţie verticală, apoi acesta se
apleacă puţin în faţă;
 acţiunea picioarelor este mai complexă faţă de serviciu: retragere cu paşi
adăugaşi, încrucişaţi până la locul de lovire, terminată pe piciorul drept,
aşezat înapoi;

33
  în timpul lovirii propriu-zise piciorul stâng se duce înapoi, imediat în
spatele piciorului drept, iar dreptul se ridică pentru a echilibra mişcarea
(dacă jucătorul nu este nevoit să se retragă rapid, el va face o simplă
pivotare de la stânga la dreapta iar în timpul lovirii propriu-zise va trece
greutatea corpului de pe piciorul drept pe cel stâng).

3.8 Lobul

Reprezintă o adaptare a loviturilor de pe fundul terenului la cerinţele

tactice, fiind folosit pentru trimiterea unor mingi înalte în terenul advers, de
regulă peste adversarul venit la fileu.
Atât pe partea dreaptă cât şi pe partea stângă retragerea rachetei este
identică cu loviturile de pe fundul terenului. Lovirea propriu-zisă se execută
dinapoi spre înainte şi de jos în sus, planul cordajului fiind deschis, prin
răsucirea pumnului. Contactul cu mingea are loc înapoia ei şi dedesubtul axului
său median (deci este vorba de o lovitură liftată cu traiectorie înaltă).

34
 CAPITOLUL 4
METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR LOVITURI DIN JOCUL DE TENIS
DE CÂMP

4.1. Exerciţii de acomodare cu deplasările în teren, mingea şi

racheta

Este indicat ca aceste exerciţii să se desfăşoare pe suprafaţa terenului

de tenis şi, treptat, să se apropie tot mai mult de structura deplasărilor din
timpul jocului.

Pentru învăţarea deplasărilor în teren putem folosi:

- mers obişnuit cu rulare şi alte variante de mers;

- alergare uşoară;
- alergări accelerate pe distanţe scurte;
- diferite variante de alergare;
- sărituri pe un picior, pe ambele etc.;
- alergare cu paşi adăugaţi în toate direcţiile (înainte, înapoi, lateral,
oblic);
- alergare cu paşi încrucişaţi în toate direcţiile;
- diferite combinaţii de paşi adăugaţi cu paşi încrucişaţi;
- combinaţii de asemenea paşi cu alergare şi cu intrarea în poziţia de
aşteptare la fileu sau pe fundul terenului;
- jocuri şi ştafete cu utilizarea procedeelor de deplasare în teren.

Importantă este obişnuirea subiecţilor cu ritmul, rapid de cele mai

multe ori, de execuţie a acestor deplasări.
Pentru consolidare-perfecţionare, procedeele de deplasare se vor
utiliza apoi în cadrul exerciţiilor tehnico-tactice şi în cadrul jocului.

35
 Exerciţii pentru acomodarea cu mingea:

- rostogolirea mingii pe sol;

- aruncarea mingii între doi parteneri, la distanţe diferite, cu procedee
de aruncare variate;
- aruncări şi prinderi ale mingii executate la peretele de antrenament;
- aruncări la ţintă de pe loc şi din deplasare;
- bătaia mingii în sol (driblingul) cu o mână, cu cealaltă, apoi
alternativ;
- aruncarea mingii în sus cu o mână (cu palma orientată în sus) şi
prinderea ei cu ambele mâini, apoi prindere cu aceeaşi mână sau
cu mâna cealaltă;
- aceleaşi exerciţii efectuate din deplasare: din mers, din alergare
obişnuită, apoi cu paşi încrucişaţi, paşi adăugaţi, cu efectuarea de
sărituri diferite etc.;
- diferite jocuri: suveica cu mingea de tenis, jocuri cu aruncare la
ţintă, ştafete cu deplasări, aruncări şi prinderi etc.

Exerciţii pentru acomodarea cu racheta:

- subiectul dă mâna cu antrenorul, acesta din urmă arătându-i astfel

modul de ţinere a rachetei şi poziţia braţului;
- acelaşi exerciţi, „dând mâna” cu racheta oferită de antrenor;
- mers, alergări şi sărituri diferite cu racheta în mână;
- exerciţii de prelucrare analitică a aparatului locomotor executate cu
racheta (vezi exerciţiile cu bastoane din cursul de gimnastică);
- exersarea prizelor, ridicând racheta de pe sol la comanda
profesorului şi întrând în poziţia de aşteptare;
- idem cu diferite deplasări în teren, cu preocuparea menţinerii prizei
corecte;
- din poziţie de aşteptare, imitarea deplasărilor efectuate de profesor,
situat dincolo de fileu, cu o anumită priză a rachetei;
- deplasări cu mingea ţinută pe cordajul rachetei, cu menţinerea
diferitelor prize;
- idem sub formă de concurs;
- bătaia mingii în sol cu racheta, cu priză estică de dreapta;
- jonglarea mingii pe cordaj (în sus);
36
 - aruncarea mingii în sus şi prinderea ei pe cordaj;
- idem ultimele trei exerciţii cu diferite deplasări, ocoliri de obstacole
etc.;
- ridicarea mingii de pe sol cu muchia ramei;
- pasarea mingii cu racheta între 2 jucători;
- diferite jocuri cu racheta şi mingea.

4.2. Lovitura de pe partea dreaptă (forehand)

Este prima lovitură care se învaţă, dată fiind accesibilitatea ei.

În învăţarea loviturilor din tenisul de câmp trebuie ţinut cont de faptul
că, mişcările fiind destul de complexe, este dificilă exersarea integrală. De
aceea, iniţial se utilizează exerciţii specifice pe faze componente ale loviturilor.

Exerciţii pentru etapa de învăţare a loviturilor de dreapta

În învăţarea oricărei lovituri din tenis, avem la dispoziţie 4 categorii de

exerciţii:
 exerciţii imitative fără minge şi fără rachetă;
 exerciţii numai cu mingea;
 exerciţii numai cu racheta;
 exerciţii cu rachetă şi minge.

Exerciţii fără minge şi fără rachetă:

- din poziţia de aşteptare, trecere în poziţia de la finalul fazei

pregătitoare;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, imitarea lovirii mingii (faza
a II-a), cu oprirea palmei perpendiculară pe sol în momentul
atingerii stâlpului de susţinere a fileului;
- idem cu execuţia integrală a fazei lovirii propriu-zise.

Exerciţii numai cu mingea:

- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, executarea fazei a II-a cu

prinderea mingii, susţinută până în acel moment, înainte şi lateral
dreapta, de braţul stâng întins;

37
 - idem, braţul stâng lasă mingea să cadă şi aceasta este prinsă după
ce ricoşează din sol;
- idem cu trimiterea mingii în gardul de sârmă, folosind palma întinsă
şi tensionată pe post de rachetă.

Exerciţii numai cu racheta (se execută la început lent, mărind treptat

viteza mişcării):

- execuţia retragerii rachetei;

- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, execuţia fazei a II-a cu
oprirea rachetei perpendiculară pe sol, lipită de stâlpul de susţinere
a fileului;
- execuţia fazei a II-a în întregime;
- execuţia integrală a loviturii de dreapta (deci legarea celor două
faze), fără minge, la viteză mică la început.

Exerciţii cu rachetă şi minge:

- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, lovirea mingii suspendate;

- idem, execuţia integrală a loviturii;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, lovirea mingii lăsate să
cadă din braţul stâng, cu trimiterea ei în gardul de sârmă;
- idem cu accent pe finalizarea mişcării, mărind treptat distanţa de
gardul de sârmă;
- idem, execuţia integrală a procedeului;
- execuţia integrală de pe loc, mingea fiind aruncată în locul optim de
către un partener (la gard, apoi la perete);
- idem, cu deplasare uşoară spre minge cu paşi adăugaţi;
- idem cu trimiterea mingii peste fileu în terenul advers;
- idem cu trimiterea mingii într-o zonă limitată;
- trimiterea mingii venite de din terenul advers din aruncătorul de
mingi, peste fileu, într-o anumită zonă.

38
 Exerciţii pentru consolidarea loviturii de dreapta

În această etapă, se utilizează deseori peretele de antrenament şi

aruncătoarele de mingi.
Acestea favorizează efectuarea unui număr mare de repetări în
unitatea de timp, lucru foarte important pentru stabilitatea deprinderii motrice
proaspăt învăţată.

PERETELE DE
ANTRENAMENT
(PROFIL)

Înclinările diverse ale peretelui permit efectuarea tuturor loviturilor în

serii de lovituri, lucru care nu este posibil dacă acest perete ar fi perpendicular.
Planul superior returnează mingile venite prin trimiterea de loburi, vole-uri joase
şi demi-vole-uri. Planul inferior facilitează returnarea de lovituri ca smeciul şi
voleurile înalte.

Exerciţii:
- execuţie integrală la perete, de pe loc, lăsând mingea să cadă din
mâna stângă;
- idem cu trimiterea spre zone delimitate pe perete;
- din deplasare, lovire cu trimiterea mingii succesiv în perete, de cât
mai multe ori numai cu lovitura de dreapta;
- idem, lovirea mingii la perete alternativ de către 2-3 jucători;

39
 - lovirea mingii venită de la aruncător în locuri diferite din propriul teren;
- suveică cu trimiterea peste fileu în lung de linie, numai cu lovitura de
dreapta;
- idem cu trimitere în diagonală;
- idem cu trimitere alternativă, în lung de linie şi pe diagonală;
- trimiterea mingii venită din aruncător alternativ, o dată cu lovitura de
dreapta, o dată cu o lovitură de rever;
- idem, suveică în lung de linie cu alternarea loviturilor;
- idem, suveică în diagonală;
- idem cu trimitere alternativă, în lung de linie şi pe diagonală.

Perfecţionarea loviturii de dreapta

Se realizează prin exersarea în condiţii variate şi prin joc.

Exersarea în condiţii variate se poate realiza prin:
- trimiterea mingii de către partener în zone îndepărtate sau
necunoscute de executant;
- efectuarea de schimburi de mingi peste fileu între 2 executanţi sau
între 3 executanţi (unul de o parte şi 2 de cealaltă a fileului) folosind
procedee variate de lovire;
- executarea unui anumit număr de lovituri în unitatea de timp, din
diferite zone şi spre diferite zone;
- executarea de servicii în condiţii nefavorabile (zgomote de fond,
muzică etc.).

Greşeli frecvente întâlnite în însuşirea loviturilor de dreapta

Greşeli
Posibilităţi de corectare
Priza greşită - mâna liberă trebuie folosită pentru corectarea
prizei între lovituri
Căderea capului rachetei - lucru pentru întărirea articulaţiei pumnului;
- folosirea unei rachete mai uşoare

Răsucirea rachetei în momentul - racheta trebuie ţinută mai strâns

lovirii
Retragere incompletă a rachetei - retragerea trebuie începută imediat ce mingea
a părăsit racheta adversarului
Trecerea piciorului drept înainte în - controlarea poziţiei şi păstrarea piciorului pe
timpul mişcării sol până la finalul loviturii
Mingea nu primeşte efectul dorit - trebuie executată, după caz, închiderea sau
deschiderea planului cordajului după contactul
cu mingea

40
 4.3. Lovitura de rever (backhand)

Primul procedeu care se învaţă de regulă, pentru dobândirea timpurie a

capacităţii de practicare a jocului, este lovitura de rever tăiată, fiind mai uşor de
executat. Dintre loviturile liftate, considerăm că este indicat să învăţăm mai întâi
lovitura de rever liftată cu două mâini, datorită transferului pozitiv de la lovitura
de dreapta liftată.

Exerciţii pentru etapa de învăţare a loviturii de rever

Exerciţii fără minge şi fără rachetă:

- din poziţia de aşteptare, trecere în poziţia de la finalul fazei
pregătitoare;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, imitarea lovirii mingii (faza
a II-a), cu oprirea dosului palmei perpendiculară pe sol în momentul
atingerii stâlpului de susţinere a fileului;
- idem cu execuţia integrală a fazei lovirii propriu-zise.

Exerciţii numai cu mingea:

- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, executarea fazei a II-a cu
lovirea mingii, susţinută până în acel moment, înainte spre gardul
se sârmă şi uşor lateral dreapta, de către braţul stâng întins;
- idem, braţul stâng lasă mingea să cadă şi aceasta este lovită după
ce ricoşează din sol, fiind trimisă în gardul de sârmă, folosind dosul
palmei pe post de rachetă.

Exerciţii numai cu racheta (se execută la început lent, mărind treptat

viteza mişcării):
- execuţia retragerii rachetei;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, execuţia fazei a II-a cu
oprirea rachetei perpendiculară pe sol, lipită de stâlpul de susţinere
a fileului;
- execuţia fazei a II-a în întregime;
- execuţia integrală a loviturii de rever, fără minge, la viteză mică la
început.

41
 Exerciţii cu rachetă şi minge:
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, lovirea mingii suspendate;
- idem, execuţia integrală a loviturii;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, lovirea mingii lăsate să
cadă din braţul stâng, cu trimiterea ei în gardul de sârmă;
- idem cu accent pe finalizarea mişcării, mărind treptat distanţa de
gardul de sârmă;
- idem, execuţia integrală a procedeului;
- execuţia integrală de pe loc, mingea fiind aruncată în locul optim de
către un partener (la gard, apoi la perete);
- idem, cu deplasare uşoară spre minge cu paşi adăugaţi;
- idem cu trimiterea mingii peste fileu în terenul advers;
- idem cu trimiterea mingii într-o zonă delimitată;
- trimiterea mingii venite de din terenul advers din aruncătorul de
mingi, peste fileu, într-o anumită zonă.

Exerciţii pentru consolidarea loviturii de rever

De asemenea, se utilizează deseori exerciţii la peretele de

antrenament şi cu aruncătoarele de mingi.

Exerciţii:
- execuţie integrală la perete, de pe loc, lăsând mingea să cadă din
mâna stângă;
- idem cu trimiterea spre zone delimitate pe perete;
- din deplasare, lovire cu trimiterea mingii succesiv în perete, de cât
mai multe ori numai cu lovitura de rever;
- idem, lovirea mingii la perete alternativ de către 2-3 jucători;
- lovirea mingii venită de la aruncător în locuri diferite din propriul
teren;
- suveică cu trimiterea peste fileu în lung de linie, numai cu lovitura
de rever;
- idem cu trimitere în diagonală;
- idem cu trimitere alternativă, în lung de linie şi pe diagonală;
- trimiterea mingii venită din aruncător alternativ, o dată cu lovitura de
rever, o dată cu o lovitură de dreapta;
- idem, suveică în lung de linie cu alternarea loviturilor;

42
 - idem, suveică în diagonală;
- idem cu trimitere alternativă, în lung de linie şi pe diagonală.

Perfecţionarea loviturii de rever

Se realizează prin exersarea în condiţii cât variate şi prin joc.

Exersarea în condiţii variate se realizează prin:
- trimiterea mingii de către partener în zone îndepărtate sau
necunoscute în prealabil de executant;
- alternarea procedeelor de rever;
- schimburi de mingi peste fileu între 2 executanţi sau între 3
executanţi (unul de o parte şi 2 de cealaltă a fileului), cu alternarea
loviturilor;
- executarea unui anumit număr de lovituri în unitatea de timp, din
diferite zone şi spre diferite zone din terenul advers;
- executarea de lovituri în condiţii nefavorabile (zgomote de fond,
muzică etc.).

Greşeli frecvente întâlnite în însuşirea loviturilor de rever

Greşeli
Posibilităţi de corectare
Priza greşită - corectarea prizei, folosind mâna liberă
Căderea capului rachetei - lucru pentru întărirea articulaţiei pumnului;
- folosirea unei rachete mai uşoare

Cotul este sus, fiind prima parte a - retragerea rachetei până ce cotul se lipeşte
braţului care se deplasează spre de corp
înainte - introducerea unei mingi sub axila braţului cu
racheta
Răsucirea rachetei în momentul - racheta trebuie ţinută mai strâns
lovirii
Trecerea piciorului stâng înainte în - controlarea poziţiei şi păstrarea piciorului pe
timpul mişcării sol până la finalul loviturii

43
 4.4. Serviciul

Primul procedeu abordat în instruire este serviciul plat, celelalte două

procedee fiind vizate într-o treaptă superioară a învăţării jocului de tenis.

Exerciţii pentru învăţarea serviciului

Exerciţii fără minge şi fără rachetă:

- din poziţia iniţială, trecere în poziţia de la finalul fazei pregătitoare şi
revenire;
- cu faţa la gardul situat la 30-40 cm, din poziţia de la finalul fazei
pregătitoare, imitarea lovirii mingii (faza a II-a), cu oprirea palmei
(situată în prelungirea braţului) pe gard, uşor înclinată spre înainte;
- idem cu execuţia integrală a fazei lovirii propriu-zise.

Exerciţii numai cu mingea:

- aruncarea mingii spre diferite ţinte fixe;
- aruncarea mingii din spatele terenului spre terenul de serviciu
advers;
- din poziţia iniţială de la serviciu, aruncarea mingii pe verticală cu
braţul întins (fără a imprima rotaţie mingii) şi prinderea ei cu acelaşi
braţ;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, executarea fazei a II-a cu
lovirea cu palma a mingii aruncate în sus de către braţul stâng
întins;

Exerciţii numai cu racheta:

- execuţia retragerii rachetei, până la sprijinirea cadrului pe spate;
- de la 30-40 cm de gard, din poziţia de la finalul fazei pregătitoare,
execuţia fazei a II-a cu oprirea rachetei lipită cu vârful său de gard
(braţul întins, racheta în prelungirea braţului, uşor înclinată spre
înainte);
- execuţia fazei a II-a în întregime;
- coordonarea mişcării braţului în faza a II-a cu momentul aruncării
mingii;
- execuţia integrală a loviturii de serviciu, fără minge, la viteză mică
la început.

44
Exerciţii cu rachetă şi minge:
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, lovirea mingii suspendate;
- idem, execuţia integrală a loviturii;
- din poziţia de la finalul fazei pregătitoare, lovirea mingii aruncate pe
verticală de către braţul stâng, cu trimiterea ei în gardul de sârmă;
- idem cu accent pe finalizarea mişcării, mărind treptat distanţa de
gardul de sârmă;
- idem, execuţia integrală a procedeului, accent pe coordonarea
mişcării braţului cu racheta cu aruncarea mingii;
- execuţia integrală de pe loc, la gard);
- idem cu trimiterea mingii peste fileu în terenul advers;
- idem cu trimiterea mingii într-o zonă delimitată;

Exerciţii pentru consolidarea loviturii de serviciu

- execuţie integrală la perete;

- idem cu trimiterea spre zone delimitate pe perete;
- idem, folosind diferite efecte ale mingii;
- execuţia serviciului din spatele liniei de fund spre terenul de serviciu
advers;
- idem cu trimiterea mingii spre ţinte aşezate în terenul de serviciu
advers.

Perfecţionarea loviturii de serviciu

Se realizează prin exersarea în condiţii cât variate şi prin joc:

- serviciu executat cu husa pe rachetă, pentru creşterea forţei de
lovire;
- tot pentru creşterea forţei, serviciu executat din poziţie retrasă, cu
2-3 m înapoia liniei de fund;
- alternarea procedeelor de serviciu;
- executarea de servicii în condiţii nefavorabile (zgomote de fond,
muzică etc.)
- executarea unui anumit număr de lovituri în unitatea de timp;
- game-uri serviciu-retur: se utilizează numai serviciul şi returul;
serviciul corect (servantul are dreptul la al doilea serviciu în cazul în
care îl greşeşte pe primul) reprezintă un punct iar returul corect tot
un punct; câştigă jucătorul care acumulează primul 10 puncte.
45
 Greşeli frecvente întâlnite în însuşirea loviturilor de serviciu

Greşeli
Posibilităţi de corectare
Priză greşită - pentru începători se recomandă priză estică,
treptat se poate trece şi la priza continentală
Aruncarea mingii prea sus sau prea - exersarea separată a aruncării mingii cu
jos, lateral, înainte sau înapoi braţul stâng
Absenţa pendulării braţului spre - exersarea separată a fazei pregătitoare
înapoi
Cotul insuficient retras şi îndoit - exersarea separată a fazei pregătitoare cu
accent pe momentul final
Deplasarea înainte a piciorului stâng - aşezarea unui mingi pe sol înaintea piciorului,
minge care nu trebuie atinsă
Rachetă dusă în finalul mişcării în - exersarea fazei lovirii propriu-zise cu accent
alte direcţii decât cea recomandată pe finalul loviturii

4.5. Vole-ul

Trebuie învăţat şi pregătit în ideea folosirii lui în scop ofensiv, pentru

finalizare.
Învăţarea voleurilor, atât de pe partea dreaptă cât şi de pe partea stângă,
începe cu însuşirea voleurilor executate de la înălţime medie, continuă cu cele
înalte şi apoi cu cele joase. Primul se învaţă vole-ul mediu de pe partea
dreaptă.

Exerciţii pentru învăţarea vole-ului

Sunt mult mai reduse decât la loviturile de pe fundul terenului, limitându-
se la exersare numai cu racheta, apoi cu rachetă şi minge.
- explicarea şi demonstrarea loviturii;
- prinderea mingii pe rachetă, venită de peste fileu, de la partener;
- exersarea retragerii rachetei şi revenire în poziţia de aşteptare;
- exersarea fazei a II-a a loviturii, fără minge;
- exersarea integrală a vole-ului fără minge;
- din apropierea fileului (de la 2-3 m de acesta), exersarea fazei de
lovire propriu-zisă, lovind mingea aruncată de un partener de
dincolo de fileu;
- idem de la 4-5 m de fileu;
- idem folosind aruncătorul de mingi;
- vole-uri cu spatele la perete, pentru a nu retrage prea mult racheta.

46
 Consolidarea loviturilor de vole
- vole-uri consecutive la fileu, partenerul returnând cu lovituri din
spatele terenului;
- vole-uri succesive executate la perete;
- schimburi de vole-uri între 2 parteneri, de o parte şi de alta a
fileului, la circa 4-5 m de acesta;
- vole-uri doi la unu, trimiţând mingea alternativ către doi parteneri
aflaţi în zone diferite ale terenului;
- legarea vole-ului de dreapta cu vole-ul de pe partea stângă.

Perfecţionarea loviturilor de vole

- vole-uri trimise în zone delimitate, de dimensiuni din ce în ce mai

mici;
- executarea unui anumit număr de lovituri în unitatea de timp;
- vole-uri alternative cu partener care trimite mingea în zone
neanunţate;
- executarea de vole-uri în condiţii nefavorabile (zgomote de fond,
muzică etc.)
- legarea vole-urilor de celelalte lovituri şi cu acţiunile tactice
ofensive;
- alternarea loviturilor de vole cu smeciurile.

Greşeli frecvente întâlnite în însuşirea vole-urilor

Greşeli
Posibilităţi de corectare
Priză greşită - se foloseşte priza continentală
Retragerea exagerată a rachetei - se pot lucra vole-uri cu spatele la un gard sau
spre înapoi un perete, solicitând executantului să nu îl
atingă;
Lipsa blocării mişcării după lovirea - se va executa separat faza lovirii propriu-zise
mingii
Lipsa blocării articulaţiei pumnului în - se va executa separat faza lovirii propriu-zise
momentul lovirii fără minge, cu accentuarea strângerii
mânerului rachetei în mână în momentul lovirii,
apoi cu minge

47
 4.6. Smeciul
Însuşirea acestei lovituri este uşurată oarecum de însuşirea prealabilă a
serviciului.
Smeciul este, la fel ca şi vole-ul, utilizat pentru finalizarea punctului.

Exerciţii pentru învăţare-consolidare

- exersări cu racheta, fără minge, insistându-se asupra părţilor care

deosebesc smeciul de serviciu;
- retragerea jucătorului, urmată de forfecare, fără minge;
- execuţia smeciului înainte de săritură, în apropierea plasei, prin
autoaruncarea mingii;
- smeciuri executate din apropierea fileului din mingea aruncată
peste fileu de un partener;
- idem cu retragere şi forfecare, mărind treptat distanţa de aruncare a
mingii.

Perfecţionarea smeciurilor

- trimiterea smeciurilor în zone limitate din terenul advers;

- combinaţii lob-smeci – partenerul trimite loburi iar jucătorul execută
smeciuri;
- alternarea loviturilor de smeci cu vole-uri;
- game-uri smeciuri şi loburi – partenerul execută de la linia de fund
un lob direcţionat către jucător iar acesta returnează cu smeci; se
joacă în continuare punctul, fără a mai folosi aceste lovituri; câştigă
cine ajunge primul la 10 puncte.

48
 4.7. Lobul

Învăţarea lobului nu ridică probleme deosebite, dacă au fost bine însuşite

loviturile de pe fundul terenului.

Exerciţii:
- de pe fundul terenului, lăsăm mingea să cadă şi executăm lob în
terenul advers;
- trimiterea de loburi înalte peste partenerul de antrenament;
- idem, în plus partenerul va trimite mingi într-un colţ, apoi în celălalt
al terenului;
- loburi şi smeciuri succesive între doi parteneri;

Perfecţionarea loburilor
- trimiterea de loburi în zone precis delimitate în terenul advers;
- creşterea vitezei trimiterii mingii ce urmează a fi lobată;
- neanunţarea prealabilă a locului trimiterii mingii ce urmează a fi
lobată;
- legarea lobului cu celelalte lovituri de pe fundul terenului;
- game-uri loburi şi smeciuri (ca la perfecţionarea smeciului).

TEME:

1. Analizaţi comparativ tehnica loviturii de dreapta liftată şi tehnica loviturii de

rever liftată.
2. Prezentaţi grupele de exerciţii utilizate în metodica predării tenisului de
câmp în etapa de învăţare, folosind exemple.

49
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. Bota, I.; Colibaba, E. – Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Editura Alain,

Bucureşti, 1998.
2. Brown, J. – Tenis – trepte spre succes, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
3. Georgescu, Ş. – Tenis de câmp, Editura Stadion, Bucureşti, 1974.
4. Fiedler P. – Metodica educaţiei fizice şi sportului, Iaşi, 1998.
5. Moise, D.G., Antonescu, D. – Teoria tenisului modern, vol. I, Editura
PRINTnet, Bucureşti, 2002.
6. Moise, D.G., Antonescu, D. – Teoria tenisului modern, vol. II, Editura
PRINTnet, Bucureşti, 2002
7. Segărceanu, A. – Tenis pentru copii, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1989.
8. *** - Regulamentul jocului de tenis de câmp, Federaţia Română de Tenis
de Câmp, 1994.
9. Teodorescu, L. – Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive,
Editura Sport-Turism, 1975.
10. www.realtennis.com
11. www.tenisdefrance.com
12. www.tennis.gb.com

50