Student: Popa Marius Leonid

MUSCHII CORPULUI UMAN

SUNT TESUTURI CONTRACTILE DE CULOARE ROZ-ROSIATICA FORMATE DIN

CELULE MUSCULARE CE ALCATUIESC CORPUL. LA CAPATUL FIECARUIA SE AFLA
TENDOANELE. ROLUL LOR ESTE DE A GENERA FORTA SI DE A INTRETINE
LOCOMOTIA.
MUȘCHII POT FI VOLUNTARI (LUCREAZA SUB ACTIUNEA
SISTEMULUI NERVOS SOMATIC) SAU INVOLUNTARI (CARE LUCREAZĂ
SUB ACTIUNEA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV). ESTE ALCĂTUIT DIN
CELULE NUMITE FIBRE MUSCULARE CARE CONȚIN MIOHIBRILE CU ROL
IN CONTRACTIE MUȘCHII SE AȘEAZĂ UNUL LÂNGĂ ALTUL SAU SE
SUPRAPUN PE PLANURI.
Clasificare in trei grupe:

Muschiul cardiac - Denumit si miocard, acesta are o structura apropiata de cea a muschilor striati, dar
contractiile sale sunt autonome si involuntare.

muschii netezi - Denumiti si muschi albi, acestia sunt prezenti in peretele a numeroase organe (uter,
intestin, bronhii, vezicula, vase sangvine etc,). Contractia lor este involuntara, autonoma sau asigurata
prin sistemul nervos vegetativ.
Unii muschi netezi pot fi atinsi de spasme (contractii involuntare).

muschii striati - Denumiti si muschi rosii sau muschi scheletici sau ai scheletului, acestia unesc oasele
unele de altele si permit mobilitatea corpului. Contractia lor este voluntara, supusa unui control
cerebral, fiecare fibra musculara este conectata la o terminatie nervoasa care primeste ordinele ce
provin din creier, impulsia nervoasa stimuleaza muschiul eliberand un neurotransmitator chimic
(substanta secretata de unii neuroni pentru a transmite influxul nervos spre alte celule), acetilcolina.
Acesti muschi sunt mentinuti constant intr-o stare de contractie moderata tonusul muscular.
În alcătuirea unui muşchi scheletic se disting 3 tipuri de fibre musculare, diferenţiate în funcţie de structură, viteză
de contracţie şi rezistenţă la oboseală.

Fibrele de tip I - fibrele roşii au contracţii lente şi prelungite şi sunt rezistente la oboseală. Predomină în muşchii
posturali ai trunchiului şi gâtului.

Fibrele de tip II - fibrele albe au contracţii rapide şi de scurtă durată, iar prin acumularea de acid lactic, oboseala
musculară se instalează rapid. Fibrele albe intră cu precădere în constituţia muşchilor membrelor inferioare.

Fibrele de tip II B - fibrele musculare intermediare - sunt rezistente la oboseală şi au contracţii mai rapide decât
fibrele roşii.
Mușchii profunzi acoperă articulațiile; cei superficiali vin în
raport cu pielea prin intermediul fasciei de înveliș a
segmentului respectiv. Unii mușchi însoțesc în mod constant
anumite vase sangvine, contractând cu ele raporturi precise:
sunt mușchi-sateliți ai vaselor respective. Ei au o mare
importanță practică, constituind repere prețioase în
descoperirea acestora (de exemplu, croitorul este satelitul
arterei femurale).

Numărul mușchilor este dat diferit în surse, fiind greu de

stabilit dacă un fascicul poate fi considerat un mușchi aparte
sau aparține altui mușchi. Ar fi aproximativ 560 de mușchi în
corpul uman.
Biblografie :
- http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/muschi_4259
- http://www.corpul-uman.com/2012/08/muschii-corpului-uman-imagini-detaliate.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Mu%C8%99chi_(anatomie)
- http://www.florinchindea.ro/2014/02/tipuri-de-fibre-musculare-scheletice.html
- http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/08/Muschii.jpg – poza