Realizarea mişcărilor cu amplitudine ridicată implică simultan mai multe structuri diferite, începând cu musculatura care trebuie întinsă, fasciile şi ţesutul conjunctiv prezent la nivelul acesteia, tendoanele grupelor musculare implicate în mişcare, ligamentele şi capsula articulară, tegumentele etc. Posibilitatea de efectuare a mişcărilor cu amplitudine crescută are denumiri variate în literatura de specialitate, fiind definită prin termeni ca mobilitate, elasticitate, supleţe sau flexibilitate.
LIMITAREA AMPLITUDINII MIŞCĂRILOR PRESUPUNE CĂ ACESTEA SE VOR REALIZA DOAR PE O PARTE A
CURSEI NORMALE DE MIŞCARE, DECI SE MICŞOREAZĂ ŞI NU TREBUIE SUPRAPUSĂ TERMENULUI DE REDOARE, UNDE DATORITĂ RIGIDITĂŢII ŢESUTURILOR SE AJUNGE LA SENZAŢIA DE ÎNŢEPENIRE A ARTICULAŢIILOR ŞI CU TOATE ACESTEA MIŞCAREA POATE FI REALIZATĂ PRIN MOBILIZAREA SEGMENTULUI RESPECTIV, CHIAR DACĂ ÎN CONDIŢII DE DIFICULTATE. SEDENTARISMUL, LIPSA DE MIŞCARE GENERATĂ DE ACCIDENTĂRI ŞI IMOBILIZĂRI ALE ARTICULAŢILOR PE PERIOADE LUNGI, NEEFECTUAREA MIŞCĂRILOR PE TOATĂ CURSA/AMPLITUDINE REDUSĂ SUNT CAUZELE CELE MAI FRECVENTE CARE CONDUC LA INSTALAREA REDORILOR ŞI CHIAR LA APARIŢIA FENOMENULUI DE ANCHILOZĂ ‒CARE ESTE IREVERSIBILĂ ‒ DACĂ NU SUNT LUATE MĂSURI. Ţesuturile moiperiarticulare vor genera o rezistenţă la alungirea fibrelor de colagen şi mai puţin a celor musculare. Se consideră că în limitarea mişcărilor şi apariţia redorilor sunt implicate următoarele structuri: capsula şi ligamentele ‒47%, fasciile musculare ‒41%, tendoanele ‒10%, iar pielea doar 2%. Noţiunea de redoare este deseori asociată cu cea de tixotropie, care este proprietatea unui material gelatinos de a-şi pierde/reduce acea stare de vâscozitate prin mişcare/agitaţie internă şi de a se lichefia, urmând ca, în cazul unor noi perioade de repaus, să capete iar consistenţa vâscoasă. Situaţia este prezentă deseori pentru articulaţiile neutilizate ore în şir ca urmare a inactivităţilor de la birou, deplasărilor de lungă durată, somnului prelungit etc., când se remarcă senzaţia de blocare sau ruginire la nivel articular, atunci când se încearcă reluareaactivităţilor fizice. Explicaţiile constau în: rearanjarea macromoleculară la nivelul ţesuturilor implicate, iar această nouă dispunere va frâna mişcările, reducerea hidratării ţesuturilor care afectează negativ flexibilitatea, lubrifierea prin intermediului lichidului sinovial este deficitară, punţile din miofibrele/actomiozină nu se mai desfac uşor şi muşchiul se alungeşte cu dificultate etc. Reluarea activităţilor fizice cu solicitarea progresivă a articulaţiilor unde se manifestă redoare va conduce la reducerea şi dispariţia acestui fenomen. Bibliografie :