Despre o persoană se spune că este liberă atunci când:
• nu este constrânsă de alte persoane și are posibiltatea de a acționa conform propriilor sale decizii și proiecte • poate dispune de ea însăși și de bunurile pe care le posedă poate avea și exprima păreri personale Înțeleasă astfel, libertatea înseamnă dreptul la inițiativă, autonomia persoanei, integritatea proprietății și a domiciliului. Libertatea înseamnă lipsa coerciției sau coerciția redusă la minim. COERCIȚIE= ANSAMBLUL MĂSURILOR FOLOSITE PENTRU A DETERMINA O PERSONĂ SĂ ÎNDEPLINEASCĂ ANUMITE OBLIGAȚII. Individul este protejat împotriva coerciției atunci când: • nu poate fi arestat arbitrar; • are dreptul de a munci oriunde dorește; • are dreptul de mișcare conform propriei; dorințe; • are drept la proprietate; O persoană liberă poate acționa din inițiativă proprie, cu mijloacele pe care le-a ales ea însăși și în modalitățile pe care le consideră cele maia decvate. Ea nu este împiedicată de alții să facă ceea ce vrea sau constrânsă să facă ceea ce nu vrea. În plus poate dispune de ea însăși, se poate mișca și comporta fără a fi reținută de nimeni. O persoană poate dispune de corpul său și, în virtutea acestui fapt, ea poate decide, de exemplu, dacă participă la diferite cercetări sau dacă acceptă transplantul de organe și țesuturi umane. (1)Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege. (3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore. CONSTITUȚIA ROMANIEI Articolul 24 Nici o persoană nu poate fi reținută arbitrar. Autoritățile au dreptul să rețină o persoană numai pentru motive bine întemeiate și în conformitate cu prevederile legii. O persoană autonomă și independentă are libertate de gândire și credință, este capabilă să judece ea însăși, să formuleze opinii și aprecieri personale, să accepte sau să respingă opiniile altora, are dreptul să împărțească o anumită credință. Mulți oameni asociază libertatea cu dreptul la viață privată, la intimitate. În intimitatea lor, acolo unde nu pot fi controlați și dirijați de alții, oamenii se pot bucura de independență personală și siguranță. În Antichitate, viața privată nu reprezenta o valoare. Pentru cei mai multi oameni, aceasta se reducea doar la activitaţile gospodaresti legate de satisfacerea necesitatilor biologice si materiale. Era o viaţa de nevoi si constrângeri, de care cetatenii se eliberau participând la treburile cetatii. Spre deosebire de viata privata, viata publica reprezenta o valoare ce presupunea asumarea de roluri si responsabilități, stabilirea unor relatii oficiale, participarea la rezolvarea problemelor comunitații, manifestarea calitații de cetaţean. Inviolabilitatea domiciliului Inviolabilitatea domiciliului inseamna interdicția de a patrunde in locuinta unei persoane, in camerele pe care le ocupa si le foloseste impreuna cu familia sa, precum si în curtea. garajul sau in orice loc imprejmuit care tine de acestea. O persoana poate dispune de domiciliul sau, în sensul ca isi poatE amenaja locuinta dupa cum crede de cuviinta, poate invita sau poate refuza sa primeasca musafiri, poate cere unor persoane aflate in vizita sa plece. Pentru a patrunde in locuinta unei persoane chiar si autoritatile au, in mod normal, nevoie de acordul acesteia. În mod exceptional, se poate intra intr-o locuinta pentru salvarea vietii sau averii cuiva, pentru apararea ordinii publice sau a siguramei naţionale. (Constituția României, Articolul 27) Cetaţenilor le este garantat secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice, ceea ce inseamna ca ei au posibilitatea sa comunice cu alte persoane fara ca informatiile transmise sa fie facute publice. Nimanui nu ii este permis sa citeasca scrisorile, telegramele sau cărțile poștale trimise altcuiva sau sa-i asculte convorbirile telefonice. De asemenea, nu-i este permis sa retina, sa deschida, sa distruga sau sa dea publicitatii corespondenta care nu-i este adresată. Libertate inseamna şi posibiliutea de a alege. Oamenii vor sa aleaga ei insisi casa in care vor locui, localitatea unde sa se stabileasca, medicul care sa-i ingrijeasca atunci când sunt bolnavi, scoala unde sa invete copiii lor, cartile sau ziarele pe care sa le citeasca, conducatorii carora sa le incredinteze puterea.