Vitamina D este acea vitamină care ajută la o mai
bună absorbție a calciului și a fosforului, având rol principal în remodelarea osoasă. Aceasta poate ajunge în organism prin intermediul alimentației sau se poate forma la nivelul pielii în urma expunerii adecvate la razele solare. Principalele forme de vitamină D cu importanță pentru om sunt vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (coleacalciferol). Atât vitamina D2 cât şi vitamina D3 nu au activitate biologică semnificativă, de aceea este nevoie să fie metabolizate în forme hormonal active. Activarea are loc în două etape, mai intâi la nivel hepatic şi apoi la nivel renal. Vitamina D având o structură liposolubilă este transportată în circulaţie sub forma unui complex cu o alfa1 globulină specifică – proteina transportoare a vitaminei D La nivel hepatic vitamina D suferă prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologică limitată. Determinare Metodă – metoda imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă; este măsurată vitamina D totală (vitamina D3, vitamina D2 şi alţi metaboliţi hidroxilaţi ai vitaminei D). Valori de referinţă
Carenţa: ≤ 20 ng/mL Nivel insuficient: 21-29 ng/mL Nivel optim: 30-55.5 ng/mL Interpretarea rezultatelor
Nivelul seric de 25-OH vitamina D reflectă ingestia de
vitamina D din alimentaţie şi sinteza cutanată din provitamine sub influenţa razelor ultraviolete; este influenţat de vârstă, sex, rasă şi locaţie geografică. De asemenea nivelul de 25-OH vitamina D poate avea variaţii sezoniere (valorile din sezonul rece pot fi cu 40- 50% mai scăzute decât cele din sezonul cald datorită reducerii expunerii la radiaţiile ultraviolete). Concentraţiile metaboliţilor vitaminei D sunt crescute in timpul sarcinii.