Cuprul este un mineral esențial, pe care organismul
îl încorporează în enzime. Aceste enzime joacă un rol în reglarea metabolismului fierului, formarea țesutului conjunctiv, producția de energie la nivel celular, producția de melanină (pigmentul care produce culoarea pielii) și funcția sistemului nervos. Test
Testul măsoară cantitatea de cupru din sânge și
urină. Pot fi efectuate teste precum analiza cuprului seric total, analiza cuprului seric nelegat, si chiar analiza ceruloplasminei Cuprul se găsește în multe alimente, inclusiv nuci, ciocolată, ciuperci, crustacee, și ficat. În mod normal, organismul absoarbe cuprul din alimente, îl transformă într-o formă netoxică prin legarea acestuia la o proteină și îl transportă în ficat. Ficatul stochează o parte din cupru, iar restul îl leagă de o altă proteină, numită apoceruloplasmină, pentru a produce enzima ceruloplasmina. Aproximativ 95% din cuprul din sânge este legat de ceruloplasmină, iar restul este legat de alte proteine cum ar fi albumina. Numai o cantitate mică este prezentă în mod normal în sânge în stare liberă (nelegată). Ficatul elimină excesul de cupru în bilă și este îndepărtat din corp prin scaun. O parte din cupru este eliminat în urină. Ceruloplasmina- proteina cu un singur lant polipeptidic, transporta 70% din cuprul seric. Atât excesul, cât și deficiența de cupru sunt rare. Boala Wilson, o tulburare moștenită rară, poate duce la depozitarea excesivă a cuprului în ficat, creier și alte organe. Deficitul de cupru poate apărea ocazional la persoanele care prezintă afecțiuni asociate cu o malabsorbție severă, cum ar fi fibroza chistică, boala celiacă și la sugarii hrăniți exclusiv cu formule de lapte de vacă. Interpretari
Rezultatele testelor de cupru trebuie evaluate în
context și sunt, de obicei, comparate cu nivelurile de ceruloplasmină Interpretarea poate fi complicată de faptul că ceruloplasmina este un reactant de fază acută și poate fi crescută atunci când sunt prezente inflamații sau infecții severe