https://www.youtube.com/watch?

v=Vg9rDIcgw74

1
http://nicoleta.esy.es/index.php/ansamblul-monumental-de-la-tirgu-jiu/
2
 Constantin Brâncuşi (19.02.1876 – 16.03.1957)

“Să creezi ca un zeu,

să poruncești ca un rege,
să muncești ca un rob.”

https://vorbinddespre.wordpress.com/2014/12/01/constantin-brancusi-si-ansamblul-monumental-de-la-targu-
jiu/ 3
https://vorbinddespre.wordpress.com/2014/12/01/constantin-brancusi-si-ansamblul-monumental-de-la-targu-jiu /
 Constantin Brâncuşi
Când nu mai eşti copil, ai murit de mult.
Eu nu creez Păsări - ci zboruri.

În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci
numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând.
Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul
permanentei noastre copilării în viaţă.

La umbra marilor copaci nu creşte nimic.

Trebuie să încerci
necontenit să urci foarte
sus, dacă vrei să poţi să
Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este
vezi foarte departe.
să te pui în starea de a le face.

Viaţa se aseamănă cu o spirală.

Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei,
dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.
4
CURS & seminar:

Didactica chimiei
Curs: joi, 16:00 – 18:00, Amfiteatrul R1
Delia Popescu: deliapopescu02@yahoo.com

0740 192 964

seminar:
joi, 18:00 – 20:00, Amfiteatrul R1
joi, 18:00 – 20:00, Amfiteatrul R2
5
 TEMATICA
Importanța şi principiile didacticii chimiei
Procesul de învățământ. Obiectivele procesului de învățământ
Principiile predării-învățării chimiei
Conținutul învățământului chimic
Competențe generale. Competențe specifice. Competențe
cognitive derivate. Obiective operaționale
Metodele de predare-învățare utilizate în predarea chimiei
Mijloace de învățământ folosite în predarea-învățarea chimiei
Evaluarea rezultatelor scolare. Teste docimologice
Proiectarea activității didactice
Proiectarea lecțiilor de chimiei. Tipuri fundamentale de lecții
Curriculum la decizia şcolii. Abordări interdisciplinare şi
transdisciplinare
6
 BIBLIOGRAFIE
Fătu, S., Didactica chimiei, Ed. Corint, București, 2008 *
Pruteanu, L.-M., Metode interactive folosite în studiul chimiei, Ed.
Vladimed-Rovimed, 2010
Fătu S., Jinga I., Învăţarea Eficientă a Conceptelor Fundamentale
de Chimie, Editura Corint, Bucureşti, 1997 *
Fătu S., Metodica Predării Chimiei în Liceu, Editura Corint,
Bucureşti, 1997
*** Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu; Cadru de
referinţă M.E.C.;
*** Programele analitice şi ghidurile metodice pentru programele
şcolare MEC; Consiliul Naţional pentru Curriculum
Manualele de Chimie clasele VII-X (XI-XII) în vigoare
Articole de specialitate din reviste naţionale și internaţionale
https://manuale.edu.ro/
* Se pot împrumuta de la Lector Dr. Delia Popescu
7
EVALUAREA

8
 Suportul de curs
(care include slide-urile, precum şi alte
materiale didactice utilizate)
se va trimite după fiecare şedinţă de curs
şi seminar

Materialele sunt doar pentru uz personal!

9
10
 https://www.youtube.com/watch?v=ji5_MqicxSo

http://www.cmu.edu/randyslecture/videos/index.html

11
 Randy Pausch (23 oct.1960 – 25 iulie 2008)

18 Septembrie 2007 – “The LAST LECTURE”

la Carnegie Mellon University

http://www.goodreads.com/author/quotes/287960.Randy_Pausch

The "Last Lecture"

“I am flattered and embarrassed by all the recent attention to my "Last Lecture.”
I am told that, including abridged versions, over six million people have viewed
the lecture online. The lecture really was for my kids, but if others are finding
value in it, that is wonderful. But rest assured; I'm hardly unique. Send your kids
to Carnegie Mellon and the other professors here will teach them valuable life
lessons long after I'm gone.”
Randy Pausch
12
http://www.cmu.edu/

13
14
15
16
 DIDACTICA CHIMIEI – CURS 1

1. Noţiuni introductive
 Educaţia – obiectul de studiu al ştiinţelor educaţiei
 Pedagogia – concept, aspecte caracteristice
 Perspectiva pedagogică de abordare a educaţiei
 Didactica - teorie generală a procesului de învăţământ
 Etapele principale în evoluţia didacticii
 Deosebiri între didactica tradiţională şi cea modernă
 Caracteristicile didacticii
 Obiectul de studiu al didacticii
 Didactica generală şi didacticile speciale
17
 Educaţia – obiectul de studiu al ştiinţelor educaţiei
Etimologie: lat. educo-educere = a scoate din ..., a ridica, a înălţa, a
modela într-un sens determinat, a dirija pe cineva de la o stare spre alta)
„Omul nu poate deveni om decât prin educaţie” (I. Kant)
Educaţia este o componentă a existenţei socio-umane şi, totodată, o activitate de
esenţă psihosocială care vizează formarea şi dezvoltarea permanentă a
personalităţii umane şi, prin aceasta, dezvoltarea şi perfecţionarea societăţii umane.
Ca fenomen social, educaţia este un proces în desfăşurare, un dat nemijlocit,
intrinsec existenţei socio-umane, „un fenomen ontic (= care ține de domeniul
existenței) ce fiinţează în cadrul sistemului social” (Nicola, I., 2000). Dar, educaţia
nu se „dizolvă” în celelate componente ale sistemului social, ci îşi păstrează relativa
sa autonomie şi se implică în transformarea şi evoluţia acestora.
De aceea, într-o accepţiune largă, educaţia poate fi concepută ca o „întâlnire”
între individ şi societate, întrega viaţă socială fiind marcată de acest schimb
permanent (Chombart de Lauve, P.H., 1982).
Definiţie DEX: Ansamblu de metode și de măsuri aplicate sistematic și în cadru
organizat cu scopul formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale,
fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivităților umane.
18
 Pedagogia – concept, aspecte caracteristice

Etimologie: gr. paidagogia (pais, paidos = copil, agoge = acţiune de a

conduce) - semnifică activitatea de creştere/conducere/educaţie a
copilului

Pedagogia - ştiinţa care studiază educaţia sau fenomenul educaţional.

 ştiinţă umană - obiect de cercetare: diversele activităţi umane, instituţiile

şi relaţiile rezultate în contextul acestora;
 ştiinţă socială - studiază comunitatea umană la nivel macrostructural
şi/sau microstructural;
 ştiinţă a comunicării - analizează raporturile de informare şi de formare
realizabile în diferite contexte socio-umane prin raţionalizarea acţiunii în
sens teleologic (teleos = scop) şi tehnologic.

Pedagogia acţionează la nivelul unui sistem deschis, care presupune

înţelegerea educaţiei în contextul unor relaţii permanente cu mediul.
19
 Didactica - teorie generală a procesului de învăţământ
Instruire - interacţiunea profesorului cu elevii, orientată spre atingerea unui
scop determinat; activitatea cognitivă a elevilor intenţionat organizată și
orientată spre formarea cunoștinţelor, priceperilor și deprinderilor.
Învatamînt - sistemul de cunoștinţe, priceperi și deprinderi dobândite prin
instruire.
Procesul de învăţământ reprezintă ansamblul activităţilor organizate,
dirijate şi evaluate în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea
cadrelor didactice, care sunt special pregătite în acest scop, în vederea
realizării unor obiective instructiv-educative.
Cu studiul ştiinţific al acestui proces se ocupă o ramură distinctă a
pedagogiei denumită didactica sau teoria instruirii.
Teoria instruirii „este o subteorie despre educaţie” care defineşte
conceptele de bază ale didacticii generale: procesul de învăţământ,
obiectivele pedagogice, conţinutul învăţământului, metodologia didactică,
evaluarea didactică, proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ.
(Noveanu, E. în Didactica, coordonator Salade, D.)

20
 Didactica - teorie generală a procesului de învăţământ
Didactica - parte componentă a pedagogiei care studiază problemele
instruirii și procesului de învăţământ.
Originea termenului
- din greaca – didaske – didaskein – a învăţa; didasko = învăţare, didactikos =
instruire, instrucţie; didaktike = stiinţa/arta învăţării;
- din latina – didactica – stiinţa învăţării
 
Termenul de DIDACTICA s-a generalizat odata cu publicarea lucrării lui J.
A. Komensky (Comenius) (1592–1670) Didactica Magna (Marea didactică) - cu
subtitlul “Omnes omnia docendi artificium” - ştiinţa sau arta de a-i învăţa pe toţi
totul.
Comenius: didactica este ştiinţa organizării şi desfăşurării instrucţiei şi educaţiei
în şcoală.
Astăzi termenul a cunoscut extinderi asupra problematicilor abordate:
Didactica este „ştiinţa dar şi arta (în sens de măiestrie didactică) conceperii,
organizării şi desfăşurării cu succes a procesului de învăţământ sau a predării–
învăţării eficiente” (I. Bontaş) şi este una dintre disciplinele fundamentale, de o
importanţă majoră pentru formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice.
21
 Jan Amos Komensky (Comenius)
1592-1670

profesor,
educator, pedagog,
filosof, scriitor,
teolog, gramatician

• s-a născut în Cehia,

• a studiat în Germania,
• a trăit şi muncit în Polonia, Suedia, Anglia, Ungaria (4 ani
a trăit şi în Ardeal), Olanda
22
 Jan Amos Komensky (Comenius)
Opere importante:
 Didactica Magna (Marea didactică), 1657 - cu subtitlul “Omnes omnia
docendi artificium” - ştiinţa sau arta de a-i învăţa pe toţi totul.
 Orbis sensualium pictus (Lumea în imagini), 1658 - despre învățarea
latinei;

 Informaţii pentru şcoala mamelor, 1633 - prima parte cuprinde gânduri

teoretice şi a doua instrucţiuni practice pentru creşterea copiilor - reiese
foarte clar pedagogia orientată spre copil a lui Comenius.
23
 Comenius – idei importante
 învăţarea limbilor straine
 dezvoltarea gândirii logice
 experinţa dobândită din practică
 accesul femeilor la educaţie
 învăţarea pe tot parcursul vietii
 oportunităţi egale pentru cei din categorii defavorizate
 şcoala universala – tota vita schola est
Prima copilărie – şcoala maternă
A doua copilărie – şcoala elementară sau şcoala limbii materne
Adolescenţa – gimnaziul sau şcoala latină
Tinereţea – academia şi călătoriile
 organizarea procesului de învăţământ - gruparea elevilor în clase,
dupa vârsta; cărţi speciale pentru fiecare clasă; stabilirea unei structuri a
anului şcolar precum şi o anumită structură a lecţiei care să cuprindă trei
etape ale procesului didactic: demonstrarea, explicarea, aplicarea.
24
 Comenius – Principii educative
 Educaţia se va începe de timpuriu, înainte ca mintea să fie coruptă;
 Se va proceda de la general la special;
 Se va proceda de la uşor la greu;
 Nimeni nu va fi încărcat cu prea multă materie;
 Totul se va preda intuitiv;
 Cunoştinţele se vor aşeza pe o bază solidă;
 Tot ce succede se va baza pe ceea ce precede;
 Totul va fi organizat pe măsura minţii, a memoriei şi a limbii;
 Toate se vor consolida prin exerciţii continue;
 Tot ceea ce este unit laolaltă se va preda împreună;
 Tot ce se învaţă trebuie predat aşa cum este şi cum apare, adică prin
prezentarea cauzelor;
 La fiecare lucru ne vom opri atât timp cât este necesar spre a fi
înţeles.
Este considerat părintele fondator al educaţiei moderne.
25
 Comenius – CITATE
 Didactica este arta de a învăţa pe alţii bine.

 A întreba pe mulţi, a ţine minte cele spuse şi a învăţa

pe alţii, aceasta formează secretul învăţământului.

 Cu cât sunt mai numeroase problemele la care te

gândeşti, cu atât creşte riscul de a nu înţelege niciuna.

 Cerând elevului numai să tacă, nu vei reuşi niciodată

să-l faci atent, nu-l vei face să progreseze, oricât te-ai
chinui, dimpotrivă, cu cât îl sileşti să fie atent pe muţeşte,
cu atât îl vei tâmpi mai mult... Dar dacă îi dai să lucreze
ceva, îndată mintea i-o vei cuceri, facând-o să se fixeze la
obiectul tău.
26
https://www.scribd.com/doc/84377261/Jan-Amos-Comenius-Didactica-
Magna-Public-PDF

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/08/jan-amos-comenius-
didactica-magna-public-pdf.pdf

27
 Etapele principale în evoluţia didacticii

 etapa didacticii tradiţionale – secolele XVII - XIX – este o didactică

de tip magistrocentrist – unde accentul se punea pe activitatea de
predare; sursa principală de cunoaştere era percepţia şi se constata o
dirijare autoritară a învăţării.
 etapa didacticii moderne – sfârşitul sec. XIX – prima jumătate a sec.
XX – este o didactică de tip psihocentrist sau sociocentrist – accentul se
punea pe activităţile de predare-învăţare, sursa principală a cunoaşterii
era acţiunea determinată psihologic (curentul psihocentrist) sau social
(curentul sociocentrist); se constată o dirijare psihologică sau socială a
învăţării.
 etapa didacticii postmoderne – a doua jumătate a sec. XX – de tip
curricular – accent pe activitatea de predare-învăţare-evaluare; sursa
principală a cunoaşterii: acţiunea determinată psihosocial, interiorizată
deplin prin strategii adecvate.
S. Cristea, Dicţionarul de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, p. 106

28
 Deosebiri între didactica tradiţională și cea modernă

Didactica tradiţională
• a studiat esenţa procesului de învăţământ cu scopul și sarcinile sale,
procesul de învăţământ și factorii acestuia; conţinutul învăţământului;
• principiile, metodele și formele organizatorice ale instrucţiei;
• organizarea învăţământului: clasa, școala și sistemul instrucţional;
• profesorul.

Didactica moderna
• include tot ce didactica clasică a sintetizat și și-a extins preocupările
prin includerea și abordarea a noi teme;
• utilizarea mijloacelor tehnice de instruire;
• folosirea instruirii programate;
• extinderea instruirii și autoinstruirii asistate de calculator;
• cercetarea și utilizarea formelor de lucru complementare lecţiei;
• abordarea unor teme de instruire a adulţilor;
• preocupari sistematice privind autoinstruirea scolarilor și a adulţilor;
• formarea stilului raţional al muncii școlare independente.
29
 Caracteristicile didacticii

 Este descriptivă - oferă explicaţii ştiinţifice, elaborează bazele

teoretice ale organizării, conducerii, desfăşurării procesului de
învăţământ;

 Este prescriptivă (reflexivă) - emite un set de reguli privind modul cel

mai eficient de atingere a unui anumit nivel de cunoştinţe, abilităţi,
atitudini; emite judecăţi de valoare asupra principalelor componente ale
procesului de învăţământ;

 Este normativă - stabileşte criterii generale, standarde, precum şi

condiţiile necesare atingerii lor; elaborează norme, recomandări
referitoare la activitatea educativă din şcoli, fără a avea pretenţia că
oferă reţete, soluţii infailibile şi general valabile.

30
 Obiectul de studiu al didacticii

 Conţinutul procesului de învăţământ

 volumul şi calitatea cunoştinţelor,
 criterii de selectare şi ordonare a cunoştinţelor,
 metodologia întocmirii planurilor de învăţământ, a programelor şi
manualelor şcolare.

 Tehnologia desfăşurării procesului de învăţământ

 principiile, metodele, mijloacele şi formele de organizare folosite
în procesul transmiterii/asimilării cât mai eficiente a cunoştinţelor.

 Asigurarea unui echilibru funcţional dintre predare şi învăţare

 crearea condiţiilor în care predarea favorizează apariţia unei
atmosfere coparticipative între profesor şi elev, între elevii înşişi.

31
 Obiectul de studiu al didacticii
 Evaluarea randamentului procesului de învăţământ
 măsurarea şi aprecierea progresului în activitatea de învăţare,
 preocuparea pentru aplicarea unor procedee cât mai adecvate de
evaluare a randamentului şcolar şi de perfecţionare continuă a
tehnicilor folosite.
 Conducerea acţiunii didactice, relaţia profesor-elevi
 aspecte privind personalitatea profesorului,
 rolul cadrului didactic în procesul de învăţământ,
 funcţiile celor doi poli (profesor-elev) în realizarea unei cooperări
între ei şi a unui schimb reciproc de mesaje.

Domeniile menţionate ale didacticii reprezintă în acelaşi timp

şi direcţii ale cercetării ştiinţifice, din acest motiv
problematica didacticii este într-o permanentă restructurare.
32
 Didactica generală şi didacticile speciale
Didactica generală studiază procesul de învăţământ în ceea ce are el
esenţial şi general, independent de obiectul de învăţământ.

Didacticile speciale (metodicile) studiază şi orientează practica

predării, învăţării si evaluării la diferite discipline de învăţământ
(didactica/metodica predării limbii române, didactica/metodica predării
matematicii, didactica/metodica predării chimiei, didactica/metodica
predării fizicii etc.).

Didacticile speciale (metodicile) sunt considerate teorii speciale ale

procesului de învăţământ.

Didactica chimiei este ştiinta care indică experiențele cele mai eficace
de organizare a învăţării şi predarii chimiei; arată cum trebuie stucturate
cunoştințele pentru a fi mai uşor reținute şi ințelese de elevi; determină
succesiunea optimă de prezentare a materiei, sugerează combinații de
metode şi materiale didactice eficiente; indică unele modalități de
realizare a evaluării, etc. (Didactica chimiei, Sanda Fatu, Ed. Corint, 2008) 33
 Didactica generală şi didacticile speciale

Didactica generală reprezintă baza teoretică a didacticilor

specialităţilor (metodicilor) şi le orientează în descoperirea şi rezolvarea
problemelor specifice legate de predarea/asimilarea cunoştinţelor,
priceperilor, deprinderilor la o disciplină de învăţământ.

Didacticile specialităţilor (metodicile), ocupându-se cu relaţia

de predare-învăţare-evaluare într-un câmp de fenomene circumscrise
de logica internă a obiectului de învăţământ, oferă la rândul lor material
concret pentru generalizările ce se elaborează în cadrul didacticii
generale. În acest fel didacticile specialităţii, prin studiile întreprinse
privind predarea fiecărei discipline, ajută didactica generală să-şi
aprofundeze cercetările şi să ajungă la noi generalizări pe un fond
bogat de date concrete.

Între didactica generală şi didacticile specifice există raporturi de

complementaritate şi interdependenţă.
35
 REFLECŢIA ZILEI

Astăzi am învăţat ……….................................................

Astăzi mi-am reamintit ...................................................
Astăzi am descoperit ......................................................
Astăzi mi-am dat seama .................................................
Astăzi m-a surprins ...…..................................................
Astăzi m-am bucurat …..................................................
Astăzi m-a dezamăgit ....................................................
Astăzi eu …….................................................................
36