Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova

TEMA: BAZELE KINETOTERAPIEI

Continuare partea V
 2.Bazele fiziologice ale kinetoterapiei
2.1.Fiziologie generală
Aparatul cardio-vascular asigură transportul sângelui în organism. Din punct de vedere al sângelui
interesează: elemente constitutive, proprietăţile fizice (culoare, temperatură, densitate, vâscozitate, gust,
miros), proprietăţile chimice (pH-ul, presiunea osmotică, presiunea coloidosmotică), funcţiile (nutritivă,
excretorie, respiratorie, de termoreglare, imunitară, menţinerea echilibrului acido-bazic şi menţinerea
echilibrului osmotic). Se insistă asupra aspectelor de:
Coagulare a sângelui - proces biochimic complex în cursul căruia sângele trece din starea lichidă într-o stare
semisolidă; are 4 faze şi se produce doar în cazuri patologice.
Hemostază - proces de oprire al sângerarii, atunci cand arborele vascular a fost lezat; în acest proces
participă pe lângă sânge, vasele sanguine şi sistemul nervos.
Grupe sanguine - în funcţie de prezenţa aglutininelor sau aglutinogenilor pe membrana hematiei sau în
plasma sanguină se disting patru grupe (0, A, B şi AB); importanţă deosebită în transfuziile de sânge.
Factor Rh - spre deosebire de sistemul AB0 nu este prezent în plasmă în mod normal; persoanele care au
factorul Rh sunt Rh+ (85%) iar cele care nu au, sunt Rh- (15%).
Circulaţie a sângelui - asigurată prin activitatea inimii şi sistemul circulator (artere, vene, capilare).
Ciclu cardiac - ansamblul fenomenelor mecanice care duc la expulzarea sângelui din cavităţile cardiace.
•Zgomote cardiace - fenomene mecanice produse de deplasarea sângelui, mişcarile pereţilor cardiaci şi
ale valvulelor cardiace; pot fi auzite aplicând urechea pe peretele toracic sau cu ajutorul stetoscopului.
•Electrocardiogramă - înregistrarea grafică a activităţii electrice a inimii; este alcatuită din unde (P, Q, R, S,
T), segmente (PQ, ST, TP) şi intervale.
•Presiune sau tensiune arterială - presiunea cu care este expulzat sângele în artera aorta şi ramurile sale;.
măsurată prin înregistrarea diferenţei de presiune a sângelui din artera humerală şi aerul introdus în
manşeta tensiometrului; ea depinde de debitul cardiac, forţa de contracţie a miocardului, elasticitatea
peretelui arterial, rezistenţa periferică arterială; valorile normale ale presiunii arteriale sistolice sunt
cuprinse între 120-150 mm.Hg.) iar cele ale presiunii arteriale diastolice cuprinse între 60-90 mm.Hg
(variază funcţie de vârstă, condiţii meteo, altitudine, poziţie corporală, sex); creşterea constantă a
tensiunii peste valorile normale duce la suspiciunea de hipertensiune arterială.
•Puls arterial - expansiuni (vibraţii) ritmice ale pereţilor arterelor cauzate de coloana sanguină, urmare a
expulziei sângelui din inimă; se consideră normal un puls amplu, bine bătut şi ritmic, de 62-72 bătăi/min.
la bărbat şi 68-78 bătai/min. la femei.
•Vase limfatice - situate în spaţiile libere ale sistemului lacunar (interstiţial) îşi au originea în capilarele
limfatice; circulaţia limfatică se desfaşoară într-un singur sens - de la periferie spre centru; ganglionii
limfatici sunt interpuşi pe căile limfatice şi au rolul de a opri invadarea organismului de corpuri străine.
 Respiraţia - realizează schimburile gazoase dintre organism şi mediul înconjurător
prin 3 procese fiziologice:
respiraţia externă (pulmonară) alcătuită la rândul ei din ventilaţia pulmonară (prin care
se realizează inspiraţia şi expiraţia) şi schimburile gazoase la nivelul alveolelor pulmonare
(pe baza diferenţei de presiune a gazelor din capilarele sangvine şi acinii pulmonari);
transportul gazelor prin sânge se face sub forma legăturilor labile cu hemoglobina:
oxihemoglobina (oxigen legat) şi carbohemoglobina (dioxid de carbon legat)
respiraţia internă sau tisulară prin care ţesuturile absorb din sânge cantitatea de O2
necesară şi cedeaza surplusul de CO2; cantitatea de O2 absorbită, respectiv de CO2
cedată, pe unitatea de timp depind de fluxul sanguin prin ţesutul respectiv şi de
diferenţa de presiune parţială a acestor gaze (din sânge şi ţesuturi).
Reglarea respiraţiei se realizează pe cale nervoasă, reflexă şi umorală.
Termoreglarea - funcţia fiziologică de păstrare constantă a temperaturii corpului; se
realizează prin termogeneză (producere de caldură) şi termoliză (pierdere de caldură
prin: conducţie, convecţie, radiaţie şi evaporare).