TEMA: CONCEPTUL DE PROMOVARE A

SĂNĂTĂȚII.
PLAN:
 Promovarea sănătății – noțiune, principii, modele, domenii
de interes .
 Măsuri posibile pentru promovarea sănătății.

 Educația pentru sănătate – noțiune, obiective, educație

sanitară.
 Abordările în educația pentru sănătate.

 Marketingul social și promovarea sănătății

 Obiectivele politicii "Sănătate globală în secolul 21"

1
 PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII
 Definiție: strategia de mediere între persoane și
mediul lor (ecosistem), care sintetizează alegerea
personală și responsabilitatea societății față de
sănătate. Promovarea sănătăţii este procesul care
oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-
şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi,
prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.

2
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ESTE UN CONCEPT
MULTIDISCIPLINAR
Acest model prezintă 3
sfere de activitate distincte
dar care, în acelaşi timp, se
Educaţie pentru
sănătate suprapun:

Protejarea
Prevenţie
sănătăţii

3
 1.Modelul
bazat pe
întelegerea
2.Modelul etiologiei
epidemiolog bolilor.
ic.

3.Modelul
etapelor
vieții.

Exista 3 modele posibile de abordare a

promovării sănătății și prevenirii bolilor 4
1.CONTROLUL BOLILOR BAZAT PE ÎNȚELEGEREA ETIOLOGIEI BOLILOR.

a.Bolile ●

●
sunt determinate la fecundare
Aceste boli nu pot fi în mod practic influențate.
prenatale ele nu pot fi prevenite ci doar interceptate.

b.Bolile după fecundare

●

determinate de factori ce apar în perioada intranatală prin interferarea

determinate
●

acestor faze cu unii factori infecțioși, toxici, fizici, rezultă că unele

afecțiuni din această grupă pot fi controlate.
prenatal

c.Bolile ca urmare a unor carențe sau agresiuni a factorilor de risc din mediu.
●

Aici se regăsesc cele mai multe afecțiuni ce domină modelul de morbiditate din
determinate
●

tările în curs de dezvoltare și în țările în care nivelul de dezvoltare socio-

economic și cel al serviciilor sanitare tinde să ajungă la modelul țărilor dezvoltate.
postnatal
d.Boli postnatale
caracteristic țărilor dezvoltate
●

determinate de defecte model de viață determinat de tehnologia nouă, cerințe sociale noi, incapacitatea
●

5
adaptării organismului la viteza cu care societatea absoarbe tehnologii noi. Apar
de adaptare a modificări de comportament și bolile legate de stilul de viață.
organismului
2.MODELUL EPIDEMIOLOGIC.

Modelul tradițional al bolilor transmisibile

(agent cauzal-efect). Măsurile de intervenție se
vor adresa fie receptorului prin creșterea
rezistenței specifice și/sau nespecifice, fie
vectorului, prin întreruperea căilor de
transmitere.

Acest model este valabil pentru un numar

limitat de boli și cuprinde frecvența
bolilor și factorii care condiționează
fiecare clasă de boli (factori biologici, de
mediu, stil de viață, servicii de sănătate).

Măsurile de intervenție vor fi luate în

funcție de acești factori. Se poate
admite ipoteza unor acțiuni orientate
asupra mai multor factori de risc
comuni mai multor boli.
6
 3.MODELUL ETAPELOR VIEȚII.
Este modelul la care se face tot
mai mult apel, fiind adaptat
problematicii actuale a stării de
sănătate și nu celei tradiționale.
Ideea de la care s-a pornit a fost
următoarea: elementele
nefavorabile apar aleator, dar cu
o probabilitate diferită în
diferitele momente ale vieții, în
funcție de condițiile biologice,
ocupaționale, medicale, etc. 
Această abordare permite
elaborarea unor pachete de
servicii preventive specifice
diferitelor grupe de vârstă.
7
8
 PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:

EXPERIENŢA SPECIALIŞTILOR DIN

DOMENIU, ÎNCEPÂND CU ANUL 1974, A
PERMIS IDENTIFICAREA A CINCI PRINCIPII
CARE STAU LA BAZA PROMOVĂRII
SĂNĂTĂŢII (ASHTON, 1988):

9
PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:
1.Necesitatea ca populația să fie informată. Folosirea strategiilor preventive populaţionale ecologice, care

încearcă să scadă incidenţa bolilor prin modificarea distribuţiei factorilor de risc în populaţie.

2.Principiul determinanților sănătății. Factori care influențează sănătatea: biologici, ambientali, mod de viață,

servicii de sănătate.

3.Principiul implicării diferitor metode/abordări diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu poate

singur să promoveze sănătatea. Acestea includ informarea şi educarea, dezvoltarea comunităţii, organizarea;

4. Principiul încadrării populație în promovarea sănătățiideoarece promovarea sănătății este posibilă numai

dacă indivizii iși transformă cunoștințele dobândite în comportamente.

5. Principiul implicării cadrelor medico-sanitare în promovarea sănătății, mai ales la nivelul serviciilor

primare.

10
DOMENII DE INTERES:
1.Accesul la sănătate.

2.Dezvoltarea unui mediu sanogen:

3.Intărirea rețelelor sociale și a sprijinului social.

4.Promovarea comportamentelor favorabile sănătății.

5.Dezvoltarea cunoștințelor privind sănătatea.

11
 MĂSURI POSIBILE PENTRU
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII:   -țările din vestul Europei
au dezvoltat comisii
parlamentare menite să
promoveze sănătatea;
  -stimularea coparticipării
factorilor de răspundere și a
2.Dezvoltarea
populației (structuri de stat,
resurselor comunității:
astfel încât celelalte grupuri sociale formale);
resurse ale comunității   -dezvoltarea rețelei de
(agricultura, comerțul,
învățământul)
învățământul) să să
1.Dezvoltarea serviciilor 'orase sanătoase' cu rol în a
susțină
susțină șiși să
să potenteze
potenteze personale: persoanele trebuie deveni structuri
un
un program
program de de demonstrative pentru
alimentație
alimentație rațională. informate,
3.Dezvoltarea structurilor
rațională. convinse de
organizatorice favorabile promovarea sănătății prin
4.Reglementări de ordin
eficacitatea socio-economic,
anumitor metode legislativ.
de cooperare intersectorială;
sănătății:
 -dezvoltarea rețelei de 'școli
promovare a sănătății. sănătoase': în care
componente de igienă
personală, igiena scolară și
a procesului de învățământ,
comportament sanogenetic
și cunoștințe favorabile
sănătății sunt integrate într-
un efort comun al elevilor,
părinților, școlii și
comunității. 12
ÎN PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII EXISTĂ PATRU SFERE
DE ACȚIUNE:

1. Educația pentru sănătate.

2. Intervențiile de politici publice (legale și fiscale).

3. Dezvoltarea și împuternicirea comunității.

4. Intervenții clinice (screening). 13

 PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI REFORMA
SISTEMELOR DE SĂNĂTATE
Obiectivul Strategiile naționale pentru
principal al sănătate
reformelor
sistemelor de
sănătate:
• pun în evidență faptul
• ameliorarea că sănătatea reprezintă
o resursă foarte
stării de
importantă pentru
sănătate.
dezvoltarea personală,
socială și economică și
o dimensiune esențială
a calității vieții.

14
 REFORMA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE SE
COMFRUNTĂ CU CINCI PROBLEME MAJORE:

ameliorarea
stării de
opinia și sănătate și
descentrali- dreptul menținerea
zarea cetățenilor acestei
limitarea ameliorări.
de a alege
metodele cheltuielil
de or
finanțare

15
ACTIVITĂȚILE CARE CONTRIBUIE CEL MAI MULT LA
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII SUNT:

Creșterea
capacitățilo
r Dezvoltare
orientarea Crearea de
colectivități a
politicilor condiții
lor locale în aptitudinil
din toate de viață și
ceea ce or fiecărui
sectoarele de muncă
privește individ de
sociale favorabile
asigurarea a avea
spre unei stări
unei stări grijă de
ameliorare de sănătate
bune de sănătatea
a sănătății. mai bune.
sănătate proprie.
populației
lor.
16
ACTIVITĂȚILE CARE CONTRIBUIE CEL MAI MULT LA
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII SUNT:
Orientarea sistemelor de Crearea și susținerea unuia sau mai
îngrijiri de sănătate și al multor centre de promovare a
serviciilor individuale spre sănătății cu rol în efectuare de
promovarea unei mai bune analize, acțiuni, programe
stări de sănătate. naționale/regionale, locale.

Crearea și susținerea de Definirea calificărilor și

competențe locale în compețentelor necesare,
domeniul promovării organizarea de programe de
sănătății. instruire adecvate.

Ameliorarea posibilităților în
disciplinele și sistemele de 17
informare.
 Educația pentru sănătate.

Definiție: educația pentru sănătate

       
este un sistem care include: conștiința
stării de sănătate, procesul de
predare/învățare, participare.

fiind orientată strict asupra

Educația sanitară se referă la individului și având un caracter
dobândirea de cunoștințe și deprinderi prescriptiv
de igienă personală și a colectivității
cu scopul de a preveni apariția bolilor
18
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ARE
URMĂTOARELE SCOPURI:

ridicarea nivelului de cunoștințe medicale al populației în

principal în domeniul sanogenezei, protecției mediului și
prevenției bolilor;

-formarea și dezvoltarea unor deprinderi corecte care să

promoveze sănătatea;

-crearea unei poziții active față de sănătatea individuală și

față de problemele sănătății publice, în sensul atragerii și
capacitării maselor la participarea activă în realizarea
consolidării sănătății. 19
 EDUCAŢIA SANITARĂ EDUCAŢIA PENTRU
SĂNĂTATE

Prioritate acordată prevenirii Promovarea unui stil de viaţă

îmbolnăvirilor şi dobândirii unor principii sănătos.
igienice.  

Activităţi punctuale, neorganizate. Abordare integrată, coordonată şi

progresivă.

Prevenirea primară, secundară şi terţiară Prioritate prevenirii primare în

– folosite numai ca şi concepte cadrul unei concepţii globale.
medicalizate şi individualizate.

Individul e considerat pasiv (determinare Individul considerat active

externă) şi rational. (autonomie) şi national.

Strategie directă (cunoştinţe). Strategie indirectă (motivare). 20

OBIECTIVELE EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE:

dezvoltarea cunoștințelor

dezvoltarea de aptitudini (îndemânări)

dezvoltarea atitudinilor,
convingerilor ce vizează sănătatea. 21
 EXISTĂ DOUĂ TIPURI DE EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE:

Educația pentru sănătate

Educația pentru sănătate formală
nonformală (comportamente
(proces planificat de transmitere, de
formate prin experiență sau
cunoaștere, experiențe)
imitație)

Educația pentru sănătate Educația pentru sănătate formală

nonformală vizează acele
componente din conduita
indivizilor care se formează
prin experiență sau imitație
(socializarea primară a
individului).
este rezultatul unui proces
planificat de transmitere de
experiențe, cunoștințe, ce vizează
toată populația (socializare
secundară a individului, cu efort
de predare/învățare).

Nu necesită efort cu caracter de Necesită educatori.

educație, de transmitere a 22
cunoștințelor.
 ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

1.Abordarea medicală

- Medicul este cel ce pune

diagnosticul de boală sau
incapacitate, deci el este cel ce
prescrie măsuri cu caracter
preventiv sau de control și le
realizează prin autoritatea de
care dispune față de bolnav.
Medicul urmărește formarea la
pacient a unor atitudini,
comportamente conforme cu
principiile sale pentru
sănătate.

23
 1.ABORDAREA MEDICALĂ
Avantaje:
medicul are mai multe cunoștinte decât
bolnavul;
-medicul răspunde de decizia luată atât
față de bolnav cât și în fața legii;
-bolnavul este liber să aplice sau nu
recomandarea medicului.
Limite:
ține de opinia medicului: pot exista
mai multe opinii în aceeași problemă;
-medicul iși impune până la urmă
punctul de vedere pentru că pacientul
este ignorant, e pus să aleagă într-un
domeniu în care nu se pricepe;
-bolnavul este de vină?;
24
-pot să apară reacții adverse
 ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

2. Abordarea educațională
Transmite cunoștințe
Cel ce primește Facilitează adoptarea unor
asupra unor
informații este liber să decizii comportamentale,
comportamente
facă ceea ce dorește, să nu impune un anumit
favorabile sănătății sau comportament.
aleagă.
defavorabile sănătății.

Acesta abordare ține însă de condițiile socio-economice care 25

favorizează un anumit comportament.
ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

Abordarea
orientată spre
individual
(personalizare)

Rolul profesionistului
(educatorului) este de a
explica, de a transmite
persoanei care dorește să
știe, pentru a adopta o 26

anumită decizie.
 ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

4.Abordarea ce necesită o schimbare de mediu

Medicul transmite cunoștințe, individul înțelege, dar

societatea nu-i favorizează schimbarea sau alegerea
comportamentului.

Elementul esențial în comunicație este de a te convinge

că cei ce te ascultă înțeleg mesajul transmis.
27
 Funcţiile majore ale educaţiei
pentru sănătate:

funcţia
funcţia prevenţională
sanogenică

Funcţia sanogenică Ea se adresează

Funcţia
are ca scop populaţiei
prevenţională
optimizarea sănătoase, educaţia
vizează atingerea
sănătăţii individuale sanogenică
obiectivelor
şi comunitare, constituind o parte
prevenţiei primare,
pentru atingerea integrantă a
secundare şi
idealului de medicinii omului
terţiare. 28
sănătate. sănătos.
 frecvent
campaniile de
informare a
populației nu au
a apărut ca avut succes, pe
Marketingul urmare a când campaniile
social concluziei de publicitate a
că
produselor
comerciale sunt
foarte frecvent
încununate de
succes.
29
 DE LA ACESTE CONCLUZII S-A EXTINS
MARKETINGUL SOCIAL:

 un grup de persoane care nu știu nimic nu pot fi influențate numai prin
campanii publicitare

 probabilitatea de a obține un răspuns individual crește dacă subiectul

companiei prezintă interes pentru individ. Dacă sunt interesate puține
persoane, puțini vor răspunde

 receptivitatea la informații noi depinde de atitudinile existente în

prealabil. Oamenii evită informațiile dezagreabile

 oamenii înțeleg diferit informația pe care o primesc în funcție de

valorile lor personale și de credințele pe care le au. Oamenii diferiți
reacționeaza diferit la același tip de informație 30
MARKETINGUL SOCIAL ÎN PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII :

 cercetarea trebuie făcuta de persoane specializate în domeniul

promovării sănătății
 nu este rapid și nici ieftin.

 este limitat de calitatea cercetării pieței.

 implică munca coordonată cu o varietate de instituții și

sectoare.
 procesul este limitat de nivelul cunoștințelor

 specialistii în promovarea sănătății trebuie să fie conștienți de

limitele cunoștințelor sale.
 materialele educative trebuie să fie adecvate grupului țintă ,
același mesaj putând fi transmis în diferite forme
 cercetarea permanentă a eficienței campaniei. 31
OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ
ÎN SECOLUL 21"

21 Obiective care stau la  baza

politicilor de sănătate în toate
ţările Europei pe următorii 20 de
Ani.

32
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

1.Solidaritate în favoarea 2. Reducerea inechităţilor între

sănătăţii, prin partajarea diferitele grupuri umane
viziunii, resurselor, cunoaşterii folosind politici, legislaţie şi
şi expertizei la nivel european. activităţi specifice.

3.Viață sănătoasă prin investiţii

sociale şi economice în viaţa
părinţilor şi familiilor, acces la
servicii de reproducere şi
sănătatea copilului. 33
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

5.Îmbătrânire sănătoasă prin

4.Sănătatea tinerilor prin asigurarea
unui mediu fizic, social şi economic
sigur şi susţinător folosind
cooperarea dintre serviciile de
sănătate, educative şi sociale.
asigurarea locuinţei, venitului şi
altor necesităţi destinate
îmbunătăţirii autonomiei şi
productivităţii sociale folosind
promovarea şi protecţia sănătăţii pe
tot timpul vieţii.

6. Îmbunătăţirea sănătăţii mintale prin

adaptarea condiţiilor de lucru şi viaţă
pentru a obţine şi întării relaţiilor sociale și
depășirii stresurilorn sociale. 34
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

7.Reducerea bolilor transmisibile 8. Reducerea bolilor netransmisibile

prin eradicarea sau eliminarea  prin prevenirea şi controlul factorilor
poliomelitei, pojar şi tetanos de risc al acestora folosind noi
neonatal folosind monitorizarea politici de sănătate publică inclusiv
agreată internaţional, imunizare şi noua mişcare europeană pentru un
strategii de control. stil de viaţă sănătos. 

9.Reducerea  vătămărilor provocate

de violenţă şi accidente prin
acordarea unei atenţii deosebite
siguranţei şi coeziunii sociale la
locul de muncă şi în comunităţile 35
umane.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

10. Un mediu fizic sănătos şi

sigur prin planuri naţionale şi
regionale referitoare la mediu şi
sănătate folosind instrumente
legale şi economice pentru
reducerea deşeurilor şi poluării.
11.O viaţă sănătoasă prin
activităţi de sprijinire a opţiunilor
sănătoase în nutriţie, exerciţii
fizice şi sexualitate + cooperare
cu stresul.

12.Reducerea răului provocat de

alcool, droguri şi tutun prin
strategii de prevenire a
dependenţelor şi tratare a celor
36
dependenţi.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

14.Responsabilitate
13.Stabilimente pentru sănătate
multisectorială pentru sănătate
prin mecanisme multisectoriale
prin evaluarea impactului
de a face locuinţele, şcolile,
asupra sănătăţii a tuturor
locurile de muncă şi oraşele
sectoarelor din viaţa şi
mult mai sănătoase.
activitatea umană. 

15.Un Sistem de sănătate care

integrează serviciile de sănătate
primară a familiilor şi
comunităţilor cu un sistem
37
spitalicesc flexibil.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

16.Gestionarea calităţii îngrijirilor

medicale prin folosirea eficienţei 17.Finanţarea serviciilor de sănătate
dovedite a îngrijirilor medicale în şi alocarea resurselor financiare
programele de dezvoltare a suficiente nevoilor de sănătate.
serviciilor de sănătate. 

18.Dezvoltarea resurselor umane

pentru promovarea şi îngrijirea
sănătăţii iar profesioniştii din
sănătatea publică să acţioneze ca
iniţiatori cheie şi avocaţi ai sănătăţii
de la comunitatea locală până la 38
nivel national.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

19.Cercetarea şi orientarea către 20.mobilizarea partenerilor din

nevoile prioritare ale acestor sănătate prin realizarea unor
obiective, oferind mecanismele coaliţii şi acţiuni reunite in
practicii medicale folosind promovarea şi refacerea
cercetarea ştiinţifică. sănătăţii.

21.Politici şi strategii destinate

sănătăţii pentru ca toţi să fie
formulate şi implementate de la
nivel naţional la nivel local.   39
CONCLUZII:
Oamenii trebuie informați cu
privire la sănătate și modul lor
de viață, având ca obiectiv
prevenirea îmbolnăvirilor înainte
ca procesele de deteriorare a
sănătății să înceapă.
  Educația pentru sănătate
constă în programe planificate
pentru ca oamenii să învețe
despre problemele legate de
sănătate cu scopul de a favoriza
asumarea unor modificări
voluntare ale comportamentelor
  Promovarea sănătății
reprezintă punerea în
practică bazată pe
informație a intervențiilor
desemnate să promoveze
sănătatea.
  Principii importante în acțiunile de
educație pentru sănătate: mesaj clar;
mesaj care poate fi înțeles; mesaj
adaptat mediului (fond și formă);
evitarea mesajelor care folosesc frica,
judeca comportamente; sublinierea
aspectelor pozitive; comunicarea în
dublu sens; participarea grupului țintă;
un singur mesaj nu este suficient, el 40
trebuie repetat, în forme diferite.
 BIBLIOGRAFIE:

 “Medicina Internă ” (L.Gherasim)Vol.2, partea a II-a,

Editura Medicală
 “Psihologie medicală” (Ioan Bratu Iamandescu) Editura
Info Medica
 “ Sănătate publică”, UMF Carol Davila.

41
Mulțumesc pentru atenție!

42