Funcţionarea şi dizabilitatea unei persoane sunt văzute ca o interacţiune dinamică între starea de sănătate, starea de boală (diverse tulburări, leziuni, traumatisme, etc.) şi factorii contextuali. Afectările pot fi temporare sau permanente; evolutive, regresive sau staţionare; intermitente sau continue. Deviaţia de la normele umane obişnuite poate fi uşoară sau severă şi poate fluctua în timp. Afectările sunt, din punct de vedere al sferei de aplicare, mult mai largi şi mult mai incluzive decât tulburările şi bolile; de exemplu, pierderea unui picior este o afectare care ţine de anatomia organismului, fără a fi o tulburare sau o boală. Afectările sunt clasificate în categorii adecvate pe baza utilizării unor criterii de identificare bine definite (de exemplu, prezenţa sau absenţa unei tulburări conform unui nivel limită). Cauzele deficiențelor și incapacităților fizice În prezent, circa 15% din populația globului este direct afectată de o stare de dizabilitate fizică, mintală sau senzorială. Factorii generatori de deficiențe sunt împărțiți în patru mari categorii: 1) factori genetici; 2) factori biologici (diferite afecțiuni); 3) accidente; 4) condiții socio-culturale. Factorii genetici și biologici Factorii genetici reprezintă unul din principalii factori, ce favorizează apariția deficiențelor și incapacităților fizice și mentale (sindromul Down, sindromul Larsen, Sindromul Hunter). Factorii biologici generatori de deficiențe se referă la bolile infecto-contagioase, în special poliomielita, tuberculoza, infecții ale urechilor și ale ochilor, care duc la surditate și cecitate. Accidentele și cauzele socio-culturale Accidentele ocupă un loc secundar între cauzele de incapacitate. Majoritatea accidentelor sunt accidente de circulație, de muncă și cele casnice, care de multe ori duc la o stare de dizabilitate. Cauzele socio-culturale sunt cauzele generate de mediu, de sărăcie, ignoranță, urbanizare, abuz de droguri sau alcoolism. UE adaugă, pe lângă acestea, și poluarea mediului și a apei prin substanțe toxice sau manipularea incorectă a unor substanțe periculoase. OMS: cauze deficiențe OMS consideră că două treimi dintre deficiențele pot fi atribuite următoarelor patru cauze: leziuni apărute în timpul nașterii; boli infecțioase; accidente; malnutriție. În afară de aceste patru cauze, OMS face referire și la tulburările congenitale, afecțiunile somatice, tulburările psihiatrice, consumul de droguri și alcool. Pe lângă toate cele enunțate, putem adăuga, de asemenea, deficiențele cauzate de conflictele armate și violența de stradă, ce afectează cel puțin 3 milioane de oameni. Clasificare deficiențelor fizice După originea lor, deficiențele fizice sunt clasificate în: 1. osteo-articulare; 2. neurologice; 3. boli cronice. 1) Deficiențele fizice de origine osteo-articulară cuprind: - malformații congenitale, care fac referire la lipsa congenitală a membrelor (amelia – lipsa totală a unui braț, ectromelia – lipsa unui segment de membru, artrogripoza multiplă congenitală – probleme musculare, neurologice, articulare și variate diformisme, luxația congenitală de șold etc.) Deficiențe fizice de origine osteo-articulară deficiențele fizice mai cuprind deformările osoase apărute în cadrul procesului de creștere, acestea fiind reprezentate de deformări ale coloanei vertebrale, osteocondrodistrofii (leziuni la nivelul epifizelor oaselor lungi, leziuni la nivelul oaselor scurte, leziuni ale apofizelor, afectări la nivelul suprafețelor articulare), picior plat, rahitism, deformarea oaselor, inegalitatea membrelor (pot duce la instalarea scoliozei lombare); sechele după accidente (amputații în urma unor traumatisme grave sau tumori). Deficiențe de natură neurologică și bolile cronice
2) Deficiențele de natură neurologică
Infirmitate Motrice Cerebrală (IMC) – dificultăți motorii și neurologice asociate; Boli ale neuronului motor periferic (poliomielita spinabifid și paraplegia); Afecțiuni neurologice evolutive: miopatiile și distrofiile neuromusculare. 3) Bolile cronice se referă îndeosebi la poliartritele reumatismale și artropatiile.