MECANISMUL CURSULUI

VALUTAR
 CUPRINS

 Modelul actual al etalonului monetar.

 Cursul valutar: concept, conţinut valoric,
clasificare, funcţii.
 Metode de determinare a cursului valutar.
 Formarea cursului oficial al leului
moldovenesc.
 Riscul valutar.
 BIBLIOGRAFIE

 Bran, Paul. Relaţii financiare şi monetare internaţionale. –Bucureşti:

Editura Economică, 1995.-P. 65-119
 Burnete Sorin, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Alma
Mater, Sibiu, 2002, pag. 282-316
 Moisiuc Constantin (coordonator), Relaţii valutar-financiare
internaţionale, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2002,
pag. 59-72
 Voinea Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare
internaţionale, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, pag. 69-85
 Шмырева А.И., Колесников В.И., Климов А.Ю., Международные
валютно-кредитные отношения, Питер, Санкт-Петербург, 2002, c.
51-59
 Красавина Л.Н. Международные валютно-кредитные и
финансовые отношения, учебник, Москва, Финансы и статистика,
2003, с. 45-53.
 Berdilă Ana, Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale (note de curs în
scheme), ATIC, Editura Evrica, Chişinău, 2006, 135 p.
1. MODELUL ACTUAL AL ETALONULUI
MONETAR
Definirea monedelor naţionale şi
internaţionale
 ETALONUL PUTERE DE CUMPĂRARE

Puterea de cumpărare se foloseşte pentru: 1) definirea banilor naţionali şi

internaţionali;
2) stabilirea raporturilor valorice între
monede;
3) urmărirea şi explicarea fenomenului
valutar.
Paritatea dintre două monede se calculează ca  metalică (aur, argint);
raportul dintre valorile paritare sau valorile  valutară;
acestora. În funcţie de definirea valorii  DST.
monedelor comparate, paritatea poartă diferite
denumiri:
Tipuri de puteri de cumpărare (PC)  PC internă – se determină prin formula:
Pc = [100 – ( 100/p 100)]
în care:
Pc – modificare a etalonului putere de cumpărare ca
urmare a modificării indicelui preţurilor
p – indicele preţurilor (100 plus creşterea faţă de
perioada anterioară).
 PC externă – se determină prin raportarea PC
interne a unei ţări la PC internă a altei ţări.
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ETALONUL PUTERE
DE CUMPĂRARE

Factori la
nivel naţional

Factori la
nivel
internaţional
 ACCEPŢII PRIVIND CURSUL VALUTAR

 Cursul valutar reprezintă raportul de schimb

dintre două monede diferite.
 Cursul valutar reprezintă preţul unei unităţi
monetare, exprimat într-o altă monedă cu
care se compară valoric.
NECESITATEA CUSULUI VALUTAR
FUNCŢIILE CURSULUI VALUTAR
TIPURI DE CURSURI VALUTARE
IV. în raport cu evidenţa inflaţiei:
 Cursul nominal reprezintă cursul de
schimb valutar care este practicat la moment
pe piaţa valutară a ţării

 Curs real – reprezintă cursul valutar

nominal, corectat în dependenţă de
modificarea nivelului preţurilor în ţară, reflectă
coraportul preţurilor coşului de consum în
ţările de comparaţie.
TEHNICA DE CALCUL AL CURSULUI VALUTAR REAL
 4. FACTORII DETERMINANŢI AI CURSULUI
VALUTAR
Analiza factorilor ce influenţează cursul valutar
1. Competitivitatea Este determinată de factori tehnologici, care conduc la majorarea exportului,
mărfurilor pe la stimularea fluxu1ui în ţară a valutelor străine şi la consolidarea cursului
pieţele externe valutar al monedei naţionale.
2. Sporirea venitului Conduce la creşterea cererii la faţă de mărfuri străine, în timp ce importul de
naţional bunuri poate majora fluxul valutelor străine în afara ţării, iar puterea de
cumpărare a monedei naţionale scade.
3. Majorarea preţurilor Stimu1ează tendinţa de cumpărare a mărfurilor străine şi mai ieftine, în timp
interne comparativ ce dorinţa consumatorilor externi de a procura mărfuri externe mai scumpe
cu cele de pe pieţele scade semnificativ. În urma acestor schimbări se reduce oferta de valută
partenerilor străina şi prin urmare moneda naţională se ieftineşte.
4. Majorarea ratei Poate servi ca factor de atragere a capitalului străin, respectiv a valutelor
dobânzii străine, şi poate să contribuie la scumpirea monedei naţionale. Dar trebuie de
ţinut cont de faptul că majorarea cotelor procentuale duce la scumpirea
credite-lor şi, prin urmare, influenţează negativ asupra activităţii investiţionale
din interiorul ţării.
5. Masa monetară Dacă la un moment dat volumul acesteia creşte peste necesarul pieţei, adică
peste valoarea bunurilor şi serviciilor de pe piaţă, se produce o inflaţie, un
dezechilibru, care influenţează, de asemenea, direct puterea de cumpărare a
monedei respective.
6. Balanţa de plăţi Un deficit măreşte cererea la valută, ceea ce determină reducerea valorii
monedei naţionale pe piaţă.
Orice sold excedentar al balanţei comerciale provoacă o tendinţă de creştere a
valorii cursului valutar.
 METODA CURSURILOR ÎNCRUCIŞATE

Cotarea reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte cursul unei monede în

raport cu alta.
Cotare directă – este practicată de majoritatea
Cotare indirectă – indică câte unităţi
ţărilor lumii. Prin această metodă unitatea monetare străine fac o unitate monetară
monetară străină rămâne constantă, iar naţională (care rămâne constantă). Cotează
unitatea monetară naţională variază. indirect Anglia, Canada, Australia, Irlanda,
1 USD = 12,05 MDL Noua Zelandă
1 USD = 2,10 CHF 1GBP = 1,41USD
1EURO = 1,12 USD
Cursuri încrucişate (crosse-rate) – această metodă are la bază principiul că două
monede egale cu a treia sunt egale între ele.
Cotare directă Cotare indirectă
1 USD = 12,05 MDL 1 GBP = 1,6110 USD
1 USD = 29 RUR 1 USD = 2,10 CHF
1 RUR = 12,05/29 = 0,41 MDL 1 GBP = 1,6110 × 2,10 = 3,3831
12,05–12,20 MDL/USD 1,61–1,68 USD/GBP
2,10–2,26 CHF/USD 2,10–2,26 CHF/USD
SĂ SE CALCULEZE: MDL/USD SĂ SE CALCULEZE: CHF/GBP
Formulele de calcul: Formulele de calcul:
Cc = Cc m/n / Cv m/s Cc = Cc m/n × Cc m/s
Cv = Cv m/n / Cc m/s Cv = Cv m/n × Cv m/s
 Metoda fixingului

Tehnica de stabilire a cursului valutar prin

metoda fixingului
constă în determinarea punctului la care cererea şi
oferta pentru o valută se echilibrează sau se
apropie cel mai mult. Pentru aflarea cursului de
echilibru, cererea se cumulează în sens
descrescător al cursului, iar oferta – în sens
crescător al cursului.
 METODA COŞULUI VALUTAR

Metoda coşului valutar – asigură monedei în cauză o relativă

stabilitate a cursului ei valutar, întrucât deprecierea unei valute din
coş este compensată în mare parte de reprecierea celorlalte valute
din coş în raport cu primele.
Esenţa metodei constă în: 1. Alegerea valutelor care urmează să
constituie coşul;
2. Determinarea ponderii pe care fiecare
monedă o va avea în coş.
Influenţa cererii şi ofertei de valută
asupra cursului valutar
Cerere Oferta Cursul

Creşte Scade Creşte

Scade Constantă Scade

Constantă Creşte Scade

Constantă Scade Creşte

Formarea cursului oficial al leului
moldovenesc.
Instrucţiunea cu privire la procedura de
formare, distribuire şi arhivare a cursului
oficial al leului moldovenesc,
nr. 399 din 23.12.1999
 Prin risc valutar se subînţelege
probabilitatea unui câştig sau unei pierderi în
urma modificării dimensiunilor valorice ale
etaloanelor monetare sub influenţa factorilor
economici, monetari, financiari, sociali şi
politici.
 Caracteristica riscului valutar:
 Este un risc deosebit de mare;
 Există permanent în activitatea băncii;
 Este un risc cuantificabil;
 Poate fi evitat doar în condiţiile existenţei unor
limite de lucru şi risc, bine stabilite şi riguros
respectate;
 Impune păstrarea unui contact permanent cu
piaţa internaţională, cu cele mai noi metode şi
instrumente folosite, atât teoretice, cât şi practice
etc.
Factorii de bază ce determină riscul
valutar
Macro (economiilor
naţionale)
1. Ritmul creşterii
economice
2. Nivelul inflaţiei
3. Situaţia finanţelor
publice
4. Situaţia balanţei
comerciale şi de plăţi
5. Migrarea capitalului
6. Situaţia rezervei
valutare
7. Datoria de stat (internă
şi externă)
8. Schimbări în legislaţie
9. Evenimente politice
Nivelul
Mezo (instituţii bancare) Micro (firme)
1. Fluctuaţiile ratei 1. Situaţia economică a
dobânzii clientului
2. Nivelul dezvoltării 2. Nivelul dezvoltării
pieţei valutare la pieţei valutare la
vedere şi la termen vedere şi la termen
3. Nivelul modernizării 3. Nivelul informării
decontărilor externe operative a evoluţiei
4. Situaţia economică a cursului valutar
clienţilor 4. Factori subiectivi
5. Nivelul informării
operative a evoluţiei
cursului valutar
6. Factori subiectivi
Administrarea riscului valutar poate fi
realizată prin mai multe metode care pot fi
grupate în două categorii mari:
 metode extracontractuale (în afara
contractului): opţiunea valutară, SWAP,
FORWARD, heidjing etc.
 metode contractuale – înscrierea în contract
a unor clauze de protecţie.
 Clauza valutară

este o condiţie înscrisă în contractul comercial

internaţional ce presupune dreptul exportatorului de a
solicita corectarea preţului contractului stabilit la data
încheierii lui în funcţie de modificarea cursului valutar
al monedei de evaluare/plată faţă de o altă monedă-
etalon, faţă de un coş de valute sau faţă de o
monedă internaţională în momentul plăţii.
Scopul utilizării clauzei este de a recupera parţial sau
total pierderea de valoare ce poate interveni în urma
modificării cursului valutar pentru cei doi parteneri,
exportatorul şi importatorul bunurilor contractate.
 Tipuri de clauze valutare:
 Clauza valutară - moneda de plată este legată strâns de
altă monedă mai stabilă, se face printr-un raport stabilit în
contract;
 Monedei internaţionale – moneda de plată este legată
printr-un raport de DST sau de altă monedă internaţională;
 Aur - legarea monedei de plată de preţul aurului;
 Preţului provizoriu – preţul ferme va fi stabilit la momentul
livrării mărfurilor;
 Temporizării – plata va fi anticipată sau la un moment dat
când cursul valutar este favorabil;
 Coş valutar - moneda de plată este legată de o monedă
din coş.
Riscurile care pot apărea în urma
introducerii clauzelor:
 În cazul în care la data plăţii (încasării) cursul
valutar are o evoluţie contrară celei
prognozate, câştigul se transformă în
pierdere, iar pierderea - în câştig;
 Introducerea clauzelor presupune o poziţie
consolidată a celui care solicită introducerea
clauzei;
 Introducerea clauzei poate duce la pierderea
clientului.