CONŢINUTUL ECONOMIC AL

EVALUĂRII ÎNTREPRINDERII
 PLANUL LECŢIEI:
1. SPECIFICUL AFACERII ŞI
ÎNTREPRINDERII CA OBIECT AL
EVALUĂRII
2. NECESITATEA ŞI SCOPURILE
EVALUĂRII ÎNTREPRINDERII
3. TIPURI DE VALORI
4. PRINCIPIILE DE EVALUARE ŞI
FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ
VALOAREA ÎNTREPRINDERII
 Afacerea reprezintă o activitate,
organizată în cadrul unei structuri,
scopul principal fiind obţinerea
profitului.
Afacerea îmbracă o formă
organizatorico-juridică în cadrul unei
întreprinderi.
 Elementele de bază care
stau la baza valorii afacerii:

UTILITATEA CHELTUIELILE
Afacerea,
Afacerea întreprinderea şi firma deţin toate calităţile mărfii:

-marfă investiţională, adică o marfă, procurarea

căreia se efectuează în scopul obţinerii unui venit în
viitor

- este un sistem care poate fi vândut atât integral,

cât şi separat pe subsisteme sau elemente aparte

- utilitatea şi necesitatea existenţei afacerii depind

de procesele ce au loc atât în interiorul mărfii, cât
şi în mediul extern
 Întreprinderea în calitatea sa de
complex patrimonial, include toate
tipurile de bunuri necesare activităţii
sale: trenuri de pământ, clădiri şi
edificii, maşini şi utilaje, materie primă
şi producţie gata, active nemateriale,
datorii şi creanţe.
 Evaluarea întreprinderii presupune
determinarea în formă bănească a
costului care poate deveni preţ de
vânzare şi trebuie să reflecte ambele
calităţi a întreprinderii ca marfă, adică
utilitatea şi cheltuielile efectuate pentru
a întreţine această utilitate.
 Deoarece pentru fiecare
cumpărător utilitatea este diferită,
evaluatorul este nevoit să
determine diverse tipuri de valori:

 De piaţă;
 De reconstituire;

 De lichidare;

 Investiţională etc.
 EVALUAREA CALITATIVĂ
ia în considerare:
1. Imaginea economică, adică locul
întreprinderii pe piaţă;
2. Evidenţa cheltuielilor legate de
producerea mărfii;
3. Factorul timp;
4. Factorul risc;
5. Nivelul de concurenţă.
 Evaluatorul va determina valoarea de pe poziţia
concepţiei economice a întreprinderii (firmei).
Concepţia economică, contrar modelului contabil,
permite a considera faptul cât de necesară şi importantă
pe piaţă este această întreprindere.
Modelul contabil presupune:
A* +AN* = P* +CP* prin urmare CP*= (A* - P*) + AN*
în care:
 A* - active (valoarea de piaţă),

 AN* - active nesesizabile (valoarea de piaţă)

 P* - pasivele,

 CP* - capital propriu de piaţă

Scopul evaluării constă în
determinarea unei valori,
care este necesară
beneficiarului pentru a
primi o anumită decizie.
 PROPRIETARII
acţionarii
Instituţii Managerii
statale

Instituţii de EVALUAREA
asigurare ÎNTREPRINDERII Furnizorii

Instituţii de
creditare Investitorii

Fig.1. Părţile cointeresate în evaluarea afacerii

Necesitatea evaluării întreprinderii apare în cazul:

• necesităţii sporirii eficienţei gestiunii curente a

întreprinderii, firmei;
• determinării valorii hârtiilor de valoare în cazul
comercializării acestora pe piaţă;
• determinării valorii întreprinderii în cazul vânzării-
cumpărării integrale sau parţiale;
• restructurării întreprinderii;
• elaborării planului de dezvoltare a întreprinderii;
• determinării capacităţii creditoriale a întreprinderii şi
determinării valorii gajului;
• asigurării întreprinderii;
• impozitării;
• pentru a adopta decizii manageriale argumentate;
• efectuării unui proiect investiţional de dezvoltare a
întreprinderii / afacerii.
 Curentul fondist (A. Smith) -
valoarea întreprinderii este dată
de fondul de muncă investit în bunurile
întreprinderii şi stocul de produse finite
destinate vânzării, generatoare
de profit

CURENTE (ŞCOLI DE GÂNDIRE)

AFERENTE VALORII
ÎNTREPRINDERII

Curentul neofondist –
Curentul materialist (realist) –
pune la baza valorii
valoarea de piaţă a
întreprinderii fluxurile viitoare pe care
întreprinderii este dată de
le generează activele corporale şi
activele sale în care apare capitalul
necorporale în procesul
investit
de exploatare a lor
 Estimarea valorii de piaţă este practic cel
mai întâlnit tip de evaluare pentru achiziţii,
privatizare, fuziuni, înregistrări în documentele
financiar-contabile etc.
Valoarea de piaţă este suma estimată
pentru care un obiect al evaluării poate fi
schimbat, la data evaluării, între un
cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător
hotărât să vândă, după un marketing adecvat,
într-o tranzacţie liberă (nepărtinitoare), în care
fiecare parte va acţiona competent, cu
prudenţa necesară (în cunoştinţă de cauză) şi
neconstrâns.
 În categoria altor valori Standardele
Internaţionale includ:
 Valoarea de utilizare „sumă maximă care se
poate obţine din utilizarea unui activ pînă la
sfârşitul termenului util de serviciu şi din
vînzarea lui ulterioară”
 Valoarea de investiţie care este definită:
"Valoarea proprietăţii pentru un anumit
investitor, pentru o categorie de investitori sau
pentru obiecte (scopuri) de investiţii
identificate” sau „valoare a patrimoniului
determinată în baza valorii veniturilor viitoare
pentru un investitor concret”
 Valoarea de asigurare reprezintă valoarea unei
proprietăţi ce face obiectul unui contract de asigurare.
 Valoarea impozabilă - se bazează, în general, pe definiţia
şi accepţiunea dată în legislaţia fiscală referitoare la taxele
pentru proprietăţi. Conform SME „Valoare ce serveşte
pentru calcularea bazei impozabile a bunului”.
 Valoare de recuperare reprezintă valoarea unei
proprietăţi (exclusiv terenul) vândută pentru materialele
recuperabile şi nu pentru utilizarea în continuare. Această
valoare poate fi exprimată în mărime brută şi netă
(exclusiv cheltuielile pentru comercializare).
 Valoarea de lichidare sau de vânzare forţată reprezintă
suma ce poate fi obţinută în mod rezonabil din vânzarea
unei proprietăţi sau afaceri într-un interval de timp scurt. În
unele ţări, valoarea de vânzare forţată, în particular, poate
implica, de asemenea, un vânzător obligat să vândă şi un
cumpărător sau nişte cumpărători care cumpără, fiind
conştienţi de dezavantajul vânzătorului".
 Valoarea pentru garanţii bancare. Pentru garantarea creditelor bancare,
noţiunea utilizată este valoarea ipotecii (mortgage lending value), definită de
Directiva Consiliului Europei, referitoare la ratele de solvabilitate pentru
creditarea proprietăţii comerciale şi pentru leasing-ul financiar.
 Valoarea specială este un termen legat de un element excepţional de
valoare, peste valoarea de piaţă. Valoarea specială poate apărea, de
exemplu, ca urmare a asocierii fizice, funcţionale sau economice a
proprietăţii cu altă proprietate (cu una învecinată). Este un surplus de
valoare, care poate fi aplicabil, unui anumit proprietar, unui potenţial
cumpărător sau utilizator al proprietăţii, decât pieţei în general.
 Valoare de utilizare alternativă: valoare cu cea mai bună utilizare a
obiectului evaluării, alta decât cea prezentă, cea intenţionată sau cea care
ar corespunde unei redezvoltări de către proprietarul bunului, de către
ocupantul presupus sau compania de dezvoltare imobiliară.
 Valoare iniţială: sumă a cheltuielilor totale necesare pentru procurarea sau
crearea obiectului evaluării la momentul cînd se începe utilizarea lui.
 Valoare reziduală: valoare a proprietăţii luînd în consideraţie uzura lui.
 Valoare de reconstituire: sumă a cheltuielilor totale necesare pentru
crearea unei copii exacte a clădirii sau a construcţiei de evaluat, calculată în
baza preţurilor de piaţă existente la data evaluării, cu aplicarea materialelor
şi tehnologiilor identice celor utilizate pentru construirea obiectului evaluării.
 Valoare de înlocuire: sumă a cheltuielilor totale necesare pentru
construcţia unei clădiri sau construcţii similare obiectului evaluării, calculată
în baza preţurilor de piaţă existente la data evaluării.
 Tipuri de proprietăţi/active:
Proprietatea cu piaţă
limitată
reprezintă acea proprietate
sau afacere care,
din cauza condiţiilor pieţei,
atrage relativ puţini
cumpărători potenţiali,
la un anumit moment.
Vânzarea unor astfel de
proprietăţi sau afaceri
necesită
o durată de marketing
mai mare.
Proprietăţi speciale,
cu destinaţie specială
sau proiectate specială
au o utilizare restrânsă
şi sunt rareori vândute
pe piaţa liberă, în afara
cazului când
reprezintă parte dintr-o
întreprindere.
Această categorie vizează:
rafinăriile, centralele
atomoelectrice,
utilităţile publice,
bisericile, muzeele etc
PRINCIPII DE EVALUARE:

1. principii axate pe considerentele proprietarului;

2. principii dependente de exploatarea proprietăţii;

3. principii determinate de acţiunea conjuncturii pieţii.

 Principiul anticipării
ne sugerează
că valoarea provine
din beneficiile viitoare anticipate
care urmează a fi generate
de proprietatea deţinută.

principii axate pe
considerentele proprietarului

Principiul substituţiei Principiul utilităţii

menţionează că atunci când ne sugerează că cu cât
pe piaţă sunt disponibile întreprinderea este capabilă
mai multe bunuri similare să satisfacă mai deplin
cu preţuri diferite, necesităţile proprietarului
cel care are preţul mai mic cu atât valoarea ei
se va vinde primul. va fi mai mare.
 principii dependente de exploatarea proprietăţii

Principiul contribuţiei: valoarea unei componente

a unei proprietăţi/afaceri depinde de cât de mult contribuie
aceasta la valoarea întregului, sau de cât de mult reduce valoarea
întregului absenţa sa.

Principiul productivităţii marginale:

odată cu sporirea factorilor de producţie sporesc câştigurile,
sporul fiind mai mare decât costurile suportate.

Principiul proporţionalităţii
ne indică faptul că venitul maxim poate fi atins doar
în cazul asigurării unor mărimi optime ale factorilor de producţie.
principii determinate de acţiunea conjuncturii pieţii

Principiul corespunderii

Principiul regresiei şi progresiei

Principiul cererii şi ofertei

Principiul concurenţei

Principiul schimbării

Principiul divizării economice

Principiul utilizării eficiente

 Factorii ce influenţează valoarea întreprinderii

La nivel microeconomic:
La nivel macroeconomic:
-Venitul din vânzări;
-Creşterea economică la nivel de
-Profitul;
economie naţională şi
-Rentabilitatea afacerii;
la nivel de ramură;
-Activul total;
-Rata dobânzii;
-Datoriile;
-Inflaţia;
-Politica de dividend;
-Comportamentul agenţilor;
-Timpul dintre momentul procurării
-Cererea pentru afacerea respectivă;
şi momentul înregistrării câştigurilor;
-Riscul afacerii;
-Riscul;
-Limitările impuse afacerii de
-Controlul asupra activităţii afacerii;
organele statale sau de către piaţă;
-Lichiditatea afacerii etc.
- Raportul dintre cerere şi ofertă etc.
 ?????
Diferenţa dintre preţ şi
valoare
?????