Adenom tiroidian toxic (boala Plummer)

Adenomul tiroidian
• Glanda tiroidă este un organ cu secreție internă, situat în față și pe ambele laturi ale
cartilajului tiroidian. E de o consistență moale, are dimensiuni mici și poate fi simțit
cu mâinile. Anatomic, e compus din 2 părți, care sunt conectate prin istm. Această
glandă produce tiroxină și triiodotironină. Hormonii dați influențează metabolismul,
sistemul cardiovascular, capacitatea de muncă a intestinului, nivelul de glucoză.

• Adenomul tiroidian e o tumoare benignă, care crește din țesutul tiroidian. De multe
ori acest termen în clinică e înlocuit cu „adenomul nodul tiroidian”, care se dezvoltă
din țesuturi de un anumit tip. Tumoarea duce la creșterea activității glandei tiroide,
care decurge ca un hipertiroidism sau criză citotoxică.
Este un neoplasm, care are potențial de malignitate. Sub influența unor factori, ea
are înclinația spre malignitate, adică degenerarea în cancerul tiroidian. Prin urmare,
tratamentul adenoidelor tiroidiene ar trebui să înceapă cât mai curând posibil.
 Clasificarea adenom tiroidian

• Această tumoare se clasifică la nivelul de celule, din care ea poate

să crească:
1. Folicular – este un noduleț mic, rotund, care e acoperit de o capsulă.
2. Papillomatos – când se aseamănă cu un chist.
3. Toxic – Boala Plummer, produce un număr mare de hormoni,
simptomatologia este caracteristică.
4. Neoplasm — din celulele tiroidiene A, B, C.
 Cauzele bolii nu sunt bine înțelese. Factorii care
contribuie la apariția adenomului a glandei tiroide:
•Activitatea crescută a glandei pituitare. Adenomul de multe ori apare pe fondul impactului excesiv asupra
hormonilor de țesut mamar, care sunt produși in glanda pituitara.
• disfuncții ale sistemului nervos autonom, reglarea funcției organelor interne.
• riscurilor profesionale.
• dezechilibru hormonal general.
• disfuncția axei hipotalamo-hipofizo;
• disfuncții ale sistemului nervos autonom;
• factori ereditari;
• efecte toxice profesionale și de uz casnic;
• poluarea mediului înconjurător;
• deficit prelungit de iod din dieta
•
 Clasificări
o Clasificarea tireotoxicozei în funcţie de gradul de manifestare
• Forma uşoară (gradul I)
• Forma medie (gradul II)
• Forma severă (gradul III)
o Clasificarea guşei
• 1. Gradul 0 – glanda tiroidă nu se palpează.
•2. Gradul I – se palpează istmul tiroidian mărit.
• 3. Gradul II – se palpează ambii lobi.
• 4. Gradul III – sunt vizibili ambii lobi şi istmul tiroidian (îngroşarea gîtului).
• 5. Gradul IV – mărirea excesivă a glandei tiroide (guşă vizibilă la distanţă).
• 6. Gradul V – guşă de dimensiuni mari (care deformează configuraţia gîtului).
•Notă: gradele I şi II corespund hiperplaziei glandei tiroide, iar gradele III – V constituie guşa.
 Adenom tiroidian toxic
(boala Plummer)
• Adenomul toxic este o subspecie de аdеnоm al glandei
tiroide. Este neoplasm benign, care este capabil de a
produce o mare cantitate de hormoni. Această tumoare
poate fi renăscută din adenoidele inactive ale glandei
tiroide. Datorită hipersecreției hormonilor, funcțiile multor
organe și sisteme importante încep să suprime.Acest
diagnostic se pune după efectuarea multiplelor investigații ,
deoarece simptomele sunt similare cu semnele altor boli.
Adenomul toxic tiroidian este un nodul benign, de obicei de
tip folicular, ce determină hipertiroidie in contexul unei
gusi uninodulare si uneori poate evolua spre
adenochist.Nodulul are consistenta ferma si elastica, iar
clinic apar semnele tireotoxicozei (hipertiroidie), dar fara
oftalmopatie.
 Etiologia
• Adenomul dat produce un hormon T4 (triiodtironină), care este cu
acțiune rapidă. Acest lucru se întâmplă în mod autonom, indiferent de
capacitatea funcțională a glandei tiroide. Totodată, nivelul de hormoni
în sânge va fi mai mare decât norma. Glanda pituitară începe să
suprime funcția glandei tiroide, pentru ca să producă mai puțin
hormoni de stimulare tiroidiană. Faptul duce la o scădere a funcției
țesutului tiroidian, iar în perioada postoperatorie — la hipotiroidism.
Acest tip de adenom crește din țesutul tiroidian. Mai întâi, poate fi o
tumoare nefuncțională, care se transformă în funcțională, și începe să
producă hormoni, ceea ce duce la un dezechilibru hormonal.
 Tabloul clinic
• Tabloul clinic al bolii Plammer este similar cu gușa difuză toxică. Un
semn distinctiv este o deteriorare în funcționarea sistemului
cardiovascular.
• Simptomele comune ale bolii Plammer:
• Schimbarea permanentă a stării de spirit.
• Probleme ale sistemului cardiovascular: tahicardie necontrolată, aritmii,
apariția extrasistolei, creșterea tensiunii arteriale.
• Probleme digestive: disfuncția ficatului, pancreasului, crampe abdominale,
diaree, constipații.
• Încălcarea sistemului nervos autonom: febră, scădere în greutate, o
inexplicabilă intoleranță la căldură.
• Cursul bolii este posibil într-o stare compensată și decompensată. În
primul caz simptomatica nu este atât de pronunțată . Motivele sunt
următoarele: glanda pituitara nu inhiba TSH, fonul hormonal se
păstrează. În cazul stării decompensate dezvoltarea bolii este însoțită
de hipertiroidismul și scăderea TSH în sânge.
Diagnosticul pozitiv
• Diagnosticul se pune după vizita la endocrinolog, pentru a exclude alte boli, după ce se efectuază un număr mare
de investigații și, după confirmarea existenței tumori pe glanda tiroidă.
Se ia o probă de biopsie pentru a studia țesuturile tumorale pentru prezența malignității. Acest lucru stabilește de la
care celule se formează acest neoplasm.
USD a glandei tiroide, ceea ce dă posibilitatea de a vedea forma tumorei, consistența, de a evalua dimensiunile și
locația exactă.
CT și RMN-ul de scanare a gâtului.
Scintigrafia glandei tiroide. Acest studiu este realizat cu ajutorul iodului radioactiv, care nu este periculos pentru
pacient. El se injectă bolnavului și după 24 de ore se efectuiază scanarea. Această procedură arată, de asemenea,
prezența adenoidelor. Ea nu se va colora și va fi de nuanță închisă, și va demonstra dacă aceast adenom e funcțional.
Testul de sânge pentru hormonii tiroidieni, ceea ce poate arăta starea fonului hormonal.Paraclinic apare excesul de
hormoni tiroidieni cu TSH scazut,
 La scintigrafie nodulul apare hipercaptant, iar restul parenchimului este hipocaptant, reprezentand inhibitia
functionala
 Tratament
• Unicul tratament — doar intervenția chirurgicală promptă
• Există 2 moduri de a elimina adenomul:
o Rezecția completă a glandei tiroide.
Este operația în care se extirpă în totalitate parenchimul glandular tiroidian. Tiroidectomia totală prin disecție capsulară este considerată
intervenția optimă pentru gușile multinodulare, fiind recomandată și de European Thyroid Cancer Taskforce. Se face sub anestezie generală cu
intubație oro-traheală, anestezia locală nemaifiind de actualitate.
o Rezecția parțială — eliminarea doar a adenomului — țesuturile sănătoase sunt salvate. În acest tip de intervenție
chirurgicală se extirpă cea mai mare parte din parenchimul glandei tiroide lăsându-se bilateral, la
nivelul marginii postero-interne o lamă de țesut glandular care să asigure funcția tiroidiană. În
acest fel se protejează nervul laringeu recurent și se evită lezarea glandelor paratiroide, care sunt
elemente importante de raport anatomic la nivelul marginii postero-interne.
Se optează în general pentru îndepărtarea a două treimi din glandă, începându-se cu o incizie
estetică dar suficient de largă pentru vizualizarea structurilor anatomice interesate și se va face
explorarea completă a glandei, chiar dacă este afectat doar un singur lob. Se vor respecta principiile
chirurgiei vasculare, astfel încât intervenția va fi blândă și atraumatică.
Vă mulțumesc pentru atenție