Eckhard Kalanke v.

Freie Hansestadt Bremen

C-450/93
Principiul egalității de tratament B/F cu privire
la accesul egal la angajare, profesii
vocaționale, promovare și condiții de muncă
Părțile: Eckhard Kalanke v. Freie Hansestadt
Bremen (City of Bremen)
Cauza (Dosar): C-450/93
Obiect: Principiul egalității de tratament B/F
Criteriu: nerespectare acces egal la angajare,
profesii vocaționale, promovare și condiții de
muncă
Cauza (Dosar): C-450/93 – CEJ
Părțile: Eckhard Kalanke v. F.H. Bremen
Obiect: Interpretare art. 2(1) si (4) din Dir.CEE
76/207 - principiul egalității de tratament B/F

In drept: art.177 Tratat CEE

Dir.CEE 76/207
para.4 din Legea privind egalitatea
de tratament B/F în servicii publice,1990
În fapt:
E.Kalanke – lucrător horticultor, 1973, asistent manager parc,
studii superioare
Ms Glißmann - lucrător horticultor, 1975, studii superioare
C.R.U. Refuză promovarea E Kalanke – temei: Calificări
egale, deci prioritate femeie
C.R.U. recomandă arbitraj, dar eșuează;
Concilierea – obligatorie; calificare egală + legea
landului/1990 = recomanda pe dna Glißmann
Prima Instanta + Apel: respinsă cererea dlui Kalanke
Curtea federală: remarcă faptul că articolul 4 din L/90 trebuie
interpretat conform Constituţiei germane în sensul că, dacă,
în principiu, trebuie să se acorde prioritate unei persoane de
sex feminin în caz de promovare, echitatea trebuie totuşi să
conducă, după caz, la o excepţie de la acest privilegiu.
Prevedere constituțională și NU incompatibilă cu Directiva
207/76/CEE
In drept:
Nov.1993, Curtea Federala Litigii Muncă se adresează
CEJ – 2 intrebări:
1. art. 2 (4) din Dir.CEE 76/207 trebuie interpretat fără
excepție în favoarea F pentru posturi superior plătite
(conducere) dacă – la calificări egale – femeile sunt sub-
reprezentate în departamentul cu funcții execuție?

2. Răspuns negativ Într.1 – art.2(1) din Directivă, corelat

cu Principiul proporționalității, trebuie interpretat în
sensul că nu este permis să se aplice prev.legale în
baza cărora F să beneficieze de prioritate la calificări
egale dacă există sub-reprezentare feminină?
In drept:
1.art. 2 (4) din Dir.CEE 76/207 prevede că directiva „nu aduce
atingere măsurilor de promovare a egalităţii de şanse între
bărbaţi şi femei, în special prin înlăturarea inegalităţilor de fapt
care afectează şansele femeilor”
2. Acest art. 2 alin. (4) trebuie interpretat în sensul că vizează
şi dispoziţii legale în temeiul cărora, în caz de transfer pe un
post cu un grad mai ridicat, persoanele de sex feminin, care
au aceeaşi calificare ca şi concurenţii lor de sex masculin,
trebuie să fie luate în considerare cu prioritate dacă acestea
sunt sub-reprezentate? (există sub-reprezentare atunci când
persoanele de sex feminin nu reprezintă cel puţin jumătate din
numărul de salariaţi având diferite grade din respectiva categorie
de personal în cadrul unui serviciu şi că acelaşi lucru se aplică şi
nivelurilor de funcţii prevăzute conform organigramei).
2. Răspuns negativ la prima întrebare:
ţinând seama de principiul proporţionalităţii, articolul 2
alineatul (1) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului trebuie
interpretat în sensul că nu se aplică dispoziţiile legale în
temeiul cărora, în caz de transfer pe un post cu un grad mai
ridicat, persoanele de sex feminin, care au aceeaşi calificare
ca şi concurenţii lor de sex masculin, trebuie să fie luate în
considerare cu prioritate dacă acestea sunt sub-reprezentate
(există sub-reprezentare atunci când persoanele de sex feminin nu
reprezintă cel puţin jumătate din numărul de salariaţi având diferite
grade din respectiva categorie de personal în cadrul unui serviciu şi
că acelaşi lucru se aplică şi nivelurilor de funcţii prevăzute conform
organigramei).
3. Instanţa de trimitere doreşte să afle, în esenţă, dacă
articolul 2 alineatele (1) şi (4) din directivă se opune unei
legislaţii naţionale care, precum în speţă, în cazul unor
calificări identice pentru candidaţi de sex diferit avuţi în vedere
pentru o promovare, acordă în mod automat prioritate
candidaţilor de sex feminin în sectoarele în care aceştia sunt
sub-reprezentaţi
(există sub-reprezentare atunci când persoanele de sex
feminin nu reprezintă cel puţin jumătate din numărul de
salariaţi având diferite grade din respectiva categorie de
personal şi că acelaşi lucru se aplică şi nivelurilor de funcţii
prevăzute conform organigramei)
CJUE:
Dir.CEE – art.1 – obligă statele membre să aplice
principiul tratamentului egal B/F în muncă, încadrare,
promovare: inexistența unei discriminări directe /
indirecte

Legea națională din 1990 acordă prioritate ce implică

discriminare bazată pe apartenența de gen

Art.2(4) Dir. CEE – excepție care nu trebuie aplicată fără

limite: legea națională să respecte această excepție de
la drepturile individuale / oportunitățile de egalitate
CJUE:
articolul 2 alineatele (1) şi (4) din directivă se opune
unei legislaţii naţionale care, precum în speţă, în
cazul unor calificări identice pentru candidaţi de sex
diferit avuţi în vedere pentru o promovare, acordă în
mod automat prioritate candidaţilor de sex feminin în
sectoarele în care aceştia sunt sub-reprezentaţi
(considerând că există sub-reprezentare atunci când
persoanele de sex feminin nu reprezintă cel puţin jumătate din
numărul de salariaţi având diferite grade din respectiva
categorie de personal şi că acelaşi lucru se aplică şi
nivelurilor de funcţii prevăzute conform organigramei).
CJUE:
Răspuns – Art.2(1) si (4) Dir.CEE se aplică cu
prioritate față de reglementarea națională
Soluția instanței: discriminare - nerespectare
acces egal la angajare, profesii vocaționale,
promovare și condiții de muncă
- tratamentul preferenţial nu putea fi justificat
în acest caz.
Criteriul discriminare: apartenența de gen
Principiul remunerării egale a bărbaților și femeilor
este deja ferm stabilit în articolul 141 din tratat și în
Directiva 75/117/CEE privind apropierea legislațiilor
statelor membre referitoare la aplicarea principiului
egalității de remunerare între lucrătorii de sex
masculin și cei de sex feminin și este confirmat în
mod constant de jurisprudența Curții de Justiție;

Principiul constituie o parte esențială și

indispensabilă a acquis-ului comunitar privind
discriminarea pe criterii de sex.
 Ce reținem?
• Directiva 76/207 ref. la Principiul egalității de tratament B/F cu
privire la accesul egal la angajare, profesii vocaționale,
promovare și condiții de muncă (abrogată)
• Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității
de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în
materie de încadrare în muncă și de muncă (în vigoare)
• Principiul remunerării egale a bărbaților și femeilor este deja ferm
stabilit în articolul 141 din tratat CEE
• Directiva 75/117/CEE privind apropierea legislațiilor statelor
membre referitoare la aplicarea principiului egalității de
remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin
• Prioritatea legislației comunitare / legislația națională și alinierea
acestora