EDUCATIE

PENTRU SANATATE
 Decalogul sanatatii

Pentru individ, elementele esentiale ale mentinerii sanatatii

in perimetrul artei de a trai, se inscriu in urmatorul
decalog :
• disciplina muncii, obtinerea de performante profesionale,
• stiinta petrecerii timpului liber,
• alimentatie cumpatata si echilibrata in principii alimetare
cu predominanta produselor naturale,
• calirea organismului prin factori naturali – apa, aer, soare –
si miscare in diferitele ei variante, pentru mentinerea
conditiei fizice,
• locuinta igienica si familie inchegata,
 Decalogul sanatatii

• comportament social integru si constiinta ecologica,

• receptivitate si consecventa fata de tropisme
(tendinta de crestere, de orientare a organismelor vii
determinata de directia din care actioneaza asupra
lor anumiti factori fizico-chimici),
• cultura sanitara si evitarea factorilor de risc – fumat,
alcool, automedicatie, sedentarism,
• control medical preventiv, cu respectarea
prescriptiilor,
• cunoastere de sine si autoeducatie
 Ce este educatia pentru sanatate?

• Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima

importanta a medicinii omului sanatos care consta in
dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri
de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-
sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic.

• Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre

cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul
sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare
frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu
ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani
se incheiau de obicei cu urarea : vale (fii sanatos).
• Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta
in formarea si dezvoltarea in randul populatiei,
incepand de la varstele cele mai fragede, a unei
conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in
scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si
fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile
mediului ambiental natural si social, cat si al
participarii active a acesteia la opera de ocrotire a
sanatatii populationale.
• In acest sens, este necesara formarea unei opinii de
masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena
individuala si colectiva, fata de alimentatie,
imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea
rationala a timpului liber si a factorilor naturali de
calire a organismului, fata de evitarea factorilor de
risc, precum si a modului de solicitare a asistentei
medicale si a diferitelor mijloace de investigatie si
tratament.
• Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie
sa reprezinte un obiectiv major al politicii
sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de
baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei,
dezvoltarea activitatilor medicale preventive si
ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii
populatii, ceea ce implica desfasurarea unor
ample actiuni educative in domeniul sanatatii
populationale.
Educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în
funcţie de scopul urmărit:
• preventiv - temele de educaţie conţinând elemente
de instrucţie a populaţiei pentru prevenirea
îmbolnăvirilor;
• constructiv – de realizare a adeziunii opiniei
publice în favoarea sănătăţii;
• curativ – pentru educarea şi convingerea pacienţilor
de a urma prescripţiile medicale.
Educatia pentru sanatate are trei laturi:
• Cognitiva - care consta in comunicarea si insusirea de
noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii;
• Motivationala - adica asigura convingerea populatiei
privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a
dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea
regulilor de sanogeneza;
• Comportamental – volitionala - care consta in insusirea
deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea
lor in practica cotidiana.
 Promovarea sanatatii
• Promovarea sănătăţii este un termen care presupune
o abordare multidimensională de îmbunătăţire a stării
de sănătate, care include activităţi de educaţie,
activităţi de promovare a unor schimbări
comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri
legislative.
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) subliniază
(1986) că sănătatea este mult prea importantă pentru
a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar;
educaţia şi elaborarea de politici trebuie să fie
centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel
individual, comunitar şi naţional (Figura nr.1).
Acest model prezintă 3 sfere de
activitate distincte dar care, în
acelaşi timp, se suprapun:
• Diferitele zone din figura de mai sus au
următoarea semnificaţie:

1. Servicii preventive, ex: imunizări, măsurarea

tensiunii arteriale, folosirea gumei de mestecat
cu nicotină pentru abandonarea fumatului;
2. Educaţie în medicina preventivă, ex: informaţii şi
sfaturi legate de renunţarea la fumat;
3. Protejarea sănătăţii prin metode preventive, ex:
fluorizarea apei;
4. Educaţie pentru protejarea stării de sănătate prin
metode preventive, ex: lobby pentru adoptarea legii de
obligativitate a purtării centurii de siguranţă;

5. Educaţie pentru sănătate pozitivă, ex: dobândirea

unor abilităţi de viaţă/ comportamente sănătoase în
rândul tinerilor;

6. Mesaje pozitive pentru protejarea sănătăţii, ex:

politica legată de fumat la locurile de muncă;

7. Educaţia pentru sănătate orientată pe sănătatea

pozitivă, ex: lobby pentru adoptarea unei legi de
interzicere a publicităţii produselor din tutun
 Componentele sănătăţii :

• absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii

• rezistenţă fizică şi fiziologică
• atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi
semnificaţia vieţii)
• asumarea controlului propriei vieţii
• acceptarea de sine
• relaţionare socială pozitivă
• stare subiectivă de bine
  Grade ale sănătăţii:

• sănătate optimă
• sănătate
• sănătate aparentă
• sănătate precară
• sănătate foarte precară
 Conceptul de boală

• Boala este definită în mod diferit dar după

Dicţionarul medical român reprezintă: „ deviere de la
starea de sănătate din cauza unor modificări ale
mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi din
mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de
la normal cu consecinţe nedorite asupra confortului
personal şi activităţii sociale”.
Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în
funcţie de perspectiva din care este privită:
• formă particulară de existenţă a materiei vii
• abatere de la normă
• consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
• semne, simptome, disfuncţii
• manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată
de medic) se relaţionează cu alte concepte:
• deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli
sau traume în funcţionarea fizică şi psihică optimă a
individului
• dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor
cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijire
• handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi
dizabilitate
• suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor
• Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la
sfârşitul căreia pacientul îşi reia activitatea normală.
• Boala cronică – o boală de lungă durată care
generează incapacitatea permanentă, parţială sau
totală, este o alterare organică sau funcţională care
obligă bolnavul să-şi modifice modul său normal de
viaţă şi care persistă mai mult timp
Cauze principale ale bolilor :
• invazia organismului cu germeni patogeni,
• dezechilibrul biochimic al organismului,
• perturbari ale sistemului imun,
• substante toxice,
• conditiile de mediu,
• leziuni, accidente,
• varsta,
• defecte congenitale.