Sistemul respirator are funcţia de:

• respiraţie (captează O2 din mediul extern

şi elimină CO2).
• funcţia de curăţire (purificare),
• încălzire şi umezire a aerului inspirat,
• de apărare,
• fonatorie şi
• olfactivă.
Sistemul respirator este alcătuit din:

• căile respiratorii (sau căile de conducere

a aerului);

• porţiunile respiratorii (unde are loc

nemijlocit schimbul de gaze între aer şi
capilarele sanguine).
 Căile respiratorii

• Transportul aerului spre plămîni se face prin

căile respiratorii care sunt reprezentate de:
• fosele nazale,
• nasofaringe,
• laringe,
• trahee şi
• arborele bronşic.
 Fosele nazale
sunt formate din:
• Vestibul (nările)
• Fose nazale propriu-zise, ce corespund
porţiunii osoase a peretelui.
 Vestibulul

• Epiteliul - stratificat pavimentos cornificat

• Lama proprie:
 formează papile adânci
 este bogat vascularizată şi inervată,
 conţine glande sudoripare şi sebacee, păr,
capabil să reţină aproximativ 96% din
particulele de praf.
 Mucoasa foselor nazale
propriu-zise.
• Epiteliul este unistratificat anizomorf
cilindric ciliat, ce conţine:
• celule ciliate,
• caliciforme,
• cu microvilozităţi şi
• bazale.
 Celule cu microvilozități
• Formă cilindrică
• Puțin numeroase
• Conțin microvili și formează marginea în
perie
• La polul bazal se găsesc terminațiunile
nervoase ale unor fibre nervoase aferente
și se numesc chemoreceptori senzoriali
similari receptorilor gustativi
 Lama proprie
a tunicii mucoase conține:
• glande seromucoase ce elimină o secreţie,
(care contribuie încontinuu la umezirea
mucoasei şi are proprietăţi bactericide)
• o vascularizaţie bogată, ce favorizează
încălzirea aerului şi reglarea vitezei
curentului de aer.
Mucoasa nazală
Organul olfactiv
 Nazofaringele
este tapetat cu

• epiteliu unistratificat anizomorf cilindric

ciliat ce se continuă la nivelul palatului
moale cu porţiunea orală acoperită de un
epiteliu pluristratificat pavimentos
necornificat.
 Laringele
face legătura între faringe şi trahee şi este un organ de fonaţie,
deoarece conţine corzi vocale - lame elastice acoperite de mucoasa
laringeană, situate în partea mijlocie a laringelui.

• Epiteliul aici este unistratificat anizomorf cilindric ciliat, cu

excepţia corzilor vocale adevărate şi a suprafeţei anterioare a epiglotei,
care sunt acoperite cu un epiteliu pluristratificat pavimentos
necornificat.

• Lama proprie a mucoasei laringelui conţine multe fibre elastice,

fiind mai numeroase în corzile vocale adevărate, glande seromucoase,
aglomerări limfoide care în zona vestibulului laringean formează
,,amigdala laringiană,,.

• Tunica fibrocartilaginoasă e formată din 3 cartilaje neperechi:

epiglota, cartilajul cricoid, cartilajul tiroid şi 3 perechi de cartilaje:
aritenoide, corniculate şi cuneiforme. Cartilajul tiroid şi cricoid sunt
de tip hialin, iar restul de tip elastic.
 Coardele vocale
(plici ale tunicii mucoase în cavitatea laringelui)

• 1. coarde vocale false

• (epiteliu unistratificat
• anizomorf ciliat,
• lama proprie cu
• miocite solitare)
 Coarde vocale
2. coarde vocale adevărate (epiteliu
pluristratificat pavimentos
nekeratinizat,
țesut muscular striat
scheletal
Laringita (inflamația laringelui)
• Poate fi cauzată de o infecție virală
• Este însoțită de edemul lamei proprii
• Edemul modifică forma coardelor vocale
ce duce la disfonie sau afonie
 Traheea
• Laringele se continuă cu traheea. Are un
diametru variabil (de la 3 mm la nou-
născut şi sugari pînă la 2-2,5 cm la adult.)
 Peretele traheei este format
din:

• Tunica mucoasă
• Lama submucoasă
• Tunica fibrocartilaginoasă
• Tunica adventiţială
Epiteliul la trahee este unistratificat anizomorf
cilindric ciliat, alcătuit din celule:

• Celulele cilindrice ciliate- predomină cantitativ,

la polul apical conţine 200-250 cili lungi care se
mişcă cu un ritm de 10 bătăi/sec, în direcţia
opusă mişcării aerului.
• Celulele caliciforme (au un raport de 1 la 5
celule ciliate), sunt celule tipice mucoase.
• Celule bazale, situate pe membrana bazală,
asigură regenerarea celulelor.
• Celule endocrine secretă substanţe biologic
active cu efect local.
Epiteliul traheei
 Traheea
• Lama proprie-(ţesut conjunctiv fibros lax)
care trece fără graniţă în lama
submucoasă (lipseşte lama musculară a
tunicii mucoase).
• În lama submucoasă sunt amplasate
porţiunile secretorii ale glandelor
mucoase şi muco-seroase.
 Tunica fibrocartilaginoasă
• este formată din 15-20 inele de cartilaj
hialin incomplete, deschise posterior
(capetele libere sunt unite prin miocite),
deoarece în partea posterioară a traheei
se situează esofagul (pentru a facilita
trecerea bolului alimentar prin esofag)
 Tunica adventiţială-
• ţesut conjunctiv fibros lax ce leagă traheea
cu structurile mediastinului.
 Arborele bronşic
• este alcătuit din bronhii extra- şi
intrapulmonare.
• Traheea la nivelul celei de a IV-a
vertebră toracică se bifurcă în 2: bronhia
dreaptă şi bronhia stângă. Peretele lor
are acelaşi plan de structură ca şi traheea
cu deosebirea că lumenul este mai îngust,
iar inelele de cartilaj sunt complete.
 Bronhiile intrapulmonare
Bronhiile principale se ramifică
în bronhii lobare (câte 3 în plămânul drept
şi câte 2 în cel stâng),
care la rândul său se ramifică în bronhii
zonale.
Acestea sunt bronhii de calibru mare.
 Bronhiile de calibru mare
• Ele au practic aceiaşi structură ca şi
bronhiile principale, cu deosebirea că
tunica fibrocartilaginoasă este formată din
plăci cartilaginoase pe de o parte, iar pe
de altă parte apare lama musculară a
tunicii mucoase(care separă tunica
mucoasă de cea submucoasă).
Bronhie de calibru mare
 Bronhii de calibru mediu
• Bronhiile zonale se continuă cu
• bronhiile segmentare, iar acestea cu
• cele subsegmentare.
Aceştia sunt bronhii de calibru mijlociu (cu
un diametru de 5-2 mm).
 Bronhii de calibru mijlociu
• În aceste bronhii tunica fibro-
cartilaginoasă este reprezentată de
insuliţe de cartilaj hialin şi elastic şi o
lamă musculară mai bine dezvoltată decât
la bronhiile de calibru mare.
Bronhie de calibru mediu
 Bronhii mici
• Bronhiile subsegmentare se ramifică în
bronhii mici. Ele au un diametru de 0,5-
1,5 mm.
• Peretele lor se caracterizează prin
absenţa tunicii fibrocartilaginoase,
prezenţa unui strat muscular neted dispus
circular. Epiteliul este bistratificat, iar apoi
unistratificat.
Bronhie mică
 Celulele epiteliului bronhiei de calibru mic

1. ciliată
2. bazală
3. endocrină
4. cu microvilozități
(rol de hemoreceptori)
5. celulă secretorie
(secretă fermenți
ce disociază surfactantul)
6. aciliate (în apex mult glicogen)
 Bronhiile de calibru mic
• se continuă cu bronhiolele terminale.
• Ele sunt căptuşite cu un epiteliu
unistratificat cubic, lipsit de cili.
 Astmul bronșic
• Apare ca urmare a inflamației cronice a
arborelui bronșic
• Bronhospasm, ca rezultat al degranulării
mastocitelor, ce apare la acțiunea unui
antigen specific
• Apare dispneea
• Se adminisrează substanțe pentru
relaxarea musculaturii netede (de ex.
epinefrina)
 Acinul pulmonar
• Fiecare bronhiolă terminală se divide
în 2 bronhiole respiratorii de ordinul I,
apoi de ordinul II, de ordinul III, ducturi
alveolare, saci alveolari. Totalitatea
acestor structuri, începând cu
bronhiola terminală formează acinul
pulmonar, care reprezintă unitatea
morfo - funcţională a plămânului.
• Fiecare lobul pulmonar conţine
aproximativ 50 acini pulmonari.
 Acin pulmonar
1. Bronhiolă terminală
2. Bronhiole respiratorii
3. Ducturi alveolare
4. Saci alveolari
5. Alveole
 Bronhiolele respiratorii
• Sunt conducte aerifere cu un diametru sub
0,5 mm.
• În bronhiolele respiratorii de ordinul I sunt
celule epiteliale cubice cu multe
microvilozităţi pe porţiunea apicală, în
citoplasmă ribozomi liberi, mitocondrii
dense.
 Bronhiole respiratorii
• La bronhiolele de ordinul II apar celule
alveolare (respiratorii), iar la cele de
ordinul III celulele alveolare (respiratorii)
reprezintă unicul tip de celule. De-a lungul
bronhiolelor respiratorii, din loc în loc, apar
alveole solitare.
 Acinul
• Ducturile alveolare. În ele se deschid
alveolele şi sacii alveolari.

• Sacii alveolari- au peretele format numai

din alveole.
 Alveola pulmonară
• apare în spaţiu ca un fund de sac, cu un
orificiu ce se deschide fie în canalele
alveolare, fie în sacii alveolari.
• În fiecare plămân se află aproximativ 300-
500 mln alveole cu o suprafaţă de peste 70
m2.
• Fiecare alveolă e formată dintr-un epiteliu
alveolar situat pe o membrană bazală.
• La suprafaţa acestui epiteliu se află un strat de
surfactant.
Alveola
Epiteliul alveolar este alcătuit din 3 tipuri
de celule:

1. Celule de tip I (alveolocite

respiratorii).
•Dimensiuni mici
•Unite cu desmozomi și joncțiuni strânse
•Organitele grupate în jurul nucleului
•Celule plate, care nemijlocit îndeplinesc funcţia de
respiraţie
•Intră în componenţa barierei aero-hematice
•Constituie 95% din toate celulele
 Bariera aero-hematică
• este formată din:
• stratul de surfactant,
• alveolocitul respiratoriu,
• membrana lui bazală, care se uneşte cu
membrana bazală a endoteliocitului
capilarului,
• endoteliocitul capilarului
 Bariera aero-hematică
• În afară de funcţia de respiraţie, mai
îndeplineşte şi o serie de alte funcţii ca
exemplu,
• contribuie la reînnoirea surfactantului
prin activitate pinocitară şi
• împiedică lichidul tisular să difuzeze
din stromă spre cavitatea alveolară.
Celule de tip II (mari, secretorii)
• Se găsesc printre cele de tip I, sunt în număr de 6-7
pentru o alveolă. Sunt nişte celule mari. Aceste celule
participă la secreţia componenţilor surfactantului. La
suprafaţa epiteliului alveolar există un fluid-
surfactantul
• Surfactantul nu permite colabarea alveolelor în timpul
expiraţiei şi are un rol bactericid. La nou-născuţi sau la
maturi hiposecreţia surfactantului determină
insuficienţa respiratorie.
 Surfactantul
este format din:
 1. o peliculă bogată în fosfolipide (faza
membranoasă)
 2. mai apos în profunzime (hipofază)
 Sindromul de detresă
respiratorie a nou-născutului
• Principala cauză de deces în rândul nou-
născuților prematuri
• Diferențierea incompletă a alveolocitelor de tip II
• Incapacitatea destinderii alveolelor în timpul
respirației
• Tratament: intubarea endotraheală (presiune
pozitivă continuă în căile respiratorii) și
administrarea surfactantului exogen.
 Celule de tip III (macrofagi
alveolari)
• au funcţia de apărare.
 Pleura
La exterior plămânul este învelit de pleură
care la rândul său este formată dintr-o:
•foiţă viscerală ataşată de plămân şi
•o foiţă parietală alipită de cavitatea
toracică.
Între cele 2 foiţe se află un spaţiu cu puţin
lichid pleural care permite alunecarea celor
2 foiţe în timpul respiraţiei.
 Pleura
1. foița viscerală
2. foița parietală
3. lichid pleural
 Lichidul pleural
conţine:
•apă
•proteine
•celule descuamate din mezoteliu
•rare limfocite migrate din sânge.

Cantitatea şi calitatea lui variază în

diferite stări fiziologice şi patologice.