Curs 5

Publicul: tipologie, particularități în sport 

1. Introducere: comunicarea organizațională în sport; furnizarea răspunsului la 8 întrebări

2. Publicul
2.1. Definiție
2.2. Relația public-audiență
2.3. Clasificarea publicurilor în funcție de relația cu organizația: intern, extern
2.4. Un instrument de cercetare a publicului: indicele PVI
3. Factori generali de diferențiere a Cuprins (obiective):
publicurilor

4. Clasificarea publicului extern: criterii și tipologie

4.1. Criterii de clasificare
4.2. Tipologie
5. CONCLUZII: Caracteristicile receptorului de mesaje din domeniul sportiv

1
 1. Introducere:
comunicare organizațională în sport trebuie să se modeleze în
funcție de răspunsul la câteva întrebări principale
Având în vedere că, în ”trunghiul magic” al RP se află și comunicarea, întrebările
principale pe care și le adresează specialistul în domeniu sunt:
• Cine este receptorul?
• Care este conținutul mesajului?
• În ce scop se transmite mesajul?
• Care este cel mai bun moment pentru transmiterea mesajului?
• Care este cel mai bun loc/canal pentru transmiterea mesajului?
• Care sunt modalitățile de captare a atenției receptorului?
• Exprimă mesajul ceea ce este esențial și necesar pentru receptor?
• Există o relație de respect reciproc între emițător și receptor?
 2. Publicul
2.1. Definiție
Relaţiile publice înlesnesc comunicarea între o organizaţie şi
publicurile sale

• grup, minimum 3
persoane;
• aflate în co-prezenţă şi
interacţiune;
• cu o anumită
Publicul: simultaneitate de timp şi
spaţiu;
• care împărtăşesc o
experienţă semnificativă
şi durabilă.
 2.2. Relația public-audiență
Publicul receptor de mesaj constituie audienţa
Se pot identifica următoarele tipuri majore de publicuri, în funcție de care se poate
măsura audiența unui mesaj al organizației, după caz :

• angajaţii,
• comunitatea,
• guvernul, autoritățile,
• investitorii,
• consumatorii,
• mass-media.
 2.3. Clasificarea publicurilor în funcție de relația cu organizația

Se pot identifica 2 categorii de publicuri: publicul intern și publicul extern.

• Publicul intern: toate persoanele din interiorul organizației, care

împărtăşesc aceeaşi “identitate instituţională” :
salariaţi,
manageri,
consilieri,
acţionari;

• Publicul extern: toate persoanele şi organizaţiile din afara instituţiei :

clienţi,
furnizori,
personal din alte instituții,
autorități.
2.4. Un instrument de cercetare a publicului: indicele PVI¹,
Public Vulnerability Importance,
importanţa vulnerabilităţii la public

Audienţa P +V =I
sau Potenţialul de Vulnerabilitatea Importanţa
publicul influenţă al organizației la audienţei
organizaţiei față de acel pentru
(1-10) public organizaţie

¹se poate utiliza pentru identificarea publicului țintă al diverselor categorii

de mesaje sau activități organizaționale
 3. Factori generali de diferențiere a publicurilor

• Vârsta – mesajele se alcătuiesc corespunzător grupei de vârstă căreia îi sunt

adresate;
• Aria geografică – publicul are particularități specifice mediului de rezidență:
urban/rural;
• Sexul – trebuie să se determine cărui sex îi este adresat mesajul;
• Statusul (statutul) – se poate dori ţintirea unor grupuri diferite sub aspectul
statutului social;
• Gradul de utilizare a Internetului – se recomandă diferenţierea utilizatorilor
frecvenţi de cei ocazionali;
• Fidelitatea - audiența poate fi împărţită în loiali și oportunişti.
 4. Clasificarea publicului extern: criterii și tipologie
4.1. Criterii de clasificare
Publicul extern este de mai multe tipuri, care se stabilesc în funcție de 4 mari
criterii:

1. după comportamentul comunicaţional;

2. după atitudinea faţă de organizaţie;
3. după prezenţa în organizaţie (gradul de implicare în viața organizației în timp);
4. după gradul de informare și de implicare în activitățile curente ale organizației.
 4.2. Tipologia publicului extern (1)

După comportamentul comunicaţional, se pot identifica:

• publicurile tuturor problemelor – active, iau parte la toate dezbaterile indiferent
de temă;
• publicurile apatice – puţin active, dar care își fac simțită prezența;
• publicurile unei singure probleme – active pe un număr limitat de teme, care
sunt similare, apropiate între ele;
• publicurile problemelor fierbinţi – acestea devin active numai după ce o
problemă s-a transformat într-o chestiune de maximă actualitate; sunt, de regulă,
apatice.
 4.2. Tipologia publicului extern (2)

După după atitudinea faţă de organizaţie, se pot identifica:

• publicuri sprijinitoare, care susțin organizația în deciziile și acțiunile sale;

• publicuri oponente, care aduc contra-argumente, care își manifestă opoziția, în

general, față de activitățile organizației (aceasta poate fi determinată de anumite
persoane);

• publicuri neutre, care sunt interesate de activitatea organizației, dar nu manifestă

nici sprijin fățiș, nici opoziție.
 4.2. Tipologia publicului extern (3)

După după prezenţa în organizaţie, se pot identifica:

• publicuri tradiţionale, care și-au manifestat fidelitatea față de organizație de-a

lungul timpului, care sunt deja legate de organizaţie;

• publicurile prezente, care sunt interesate de puțină vreme de organizaţie).

Acestea, alături de alte publicuri care se pot identifica, trebuie să devină, în egală
măsură, publicurile viitoare.
 4.2. Tipologia publicului extern (4)

După gradul de informare și de implicare, se pot identifica:

• publicul activ (”active stakeholder”): este bine informat şi puternic implicat; este
alcătuit din grupul de persoane care influenţează viabilitatea organizației în sfera
publică; acestea pot afecta sau sunt afectate de acțiunile, deciziile, politicile,
practicile sau scopurile organizației.
• publicul conştient (”aware stakeholder”): este bine informat şi slab implicat;
• publicul instigat (”aroused stakeholder”): este neinformat (sau dezinformat), dar
puternic implicat;
• publicul inactiv (”inactive stakeholder”): este neinformat şi slab implicat;
• nonpublicul (”nonpublic”): deloc informat şi deloc implicat, dar există și trebuie
ținut cont de el, ar putea deveni public viitor.
 5. CONCLUZII
Caracteristicile receptorului de mesaje din domeniul sportiv

Receptorul de mesaje din domeniul sportiv poate fi:

• intern, respectiv angajații proprii, reprezentanții managementului, acționarii, sportivii legitimați.
Aceștia sunt, în mod normal, un public activ, bine informat și puternic implicat în viața organizației
sau doar un public bine informat și slab implicat, prin urmare mesajele trebuie adecvate în sensul
implicării lui. Publicul intern poate să fie sprijinitor, oponent sau neutru, aspecte care trebuie
avute în vedere atât în conținutul mesajelor, cât și în ceea ce privește frecvența acestora;

• extern, respectiv agențiile guvernamentale și alte tipuri de autorități, clienții organizației,

furnizorii, consumatorii de bunuri și servicii (suporterii, fanii, spectatorii). Aceștia pot fi un public
tradițional, care e legat de organizație și de istoria ei sau un public viitor, care ar putea deveni
interesat de organizație. Aceste publicuri sunt, în general, neinformate, dar sunt puternic
implicate, deci alcătuiesc categoria publicului ”instigat”, în sensul că atitudinea și comportamentul
lor pot fi puternic influențate de calitatea mesajelor organizației.