Modulul 5:

Instalarea și depanarea rețelelor de

calculatoare personale
Tema:
Proceduri de instalare
și demontare a
cablurilor
Profesor: Andronatii Ludmila
 Reguli generale privind
instalarea cablurilor

Pentru a preveni reducerea

performanţelor şi apariţia
deranjamentelor în reţeaua
cablată, este necesară
respectarea anumitor reguli
de cablare şi anume:
1. Cablurile nu trebuie legate prea
strâns deoarece se pot produce
deformări care înrăutăţesc
parametrii cablurilor (in special
cablurile de fibră optică şi
cablurile UTP de categoria 6).
Deasemenea, legăturile nu vor fi
realizate cu elemente de legare
mai mici de 5mm deoarece există
riscul deteriorării mantalei
cablurilor.
2. Cablurile nu vor avea raze de
curbură mai mici decât de 6...8 ori
diametrul cablului. Pentru
cablurile UTP se recomandă o
valoare de minim 50mm rază de
curbură. O atenţie deosebită va fi
acordată evitării deformării
cablului UTP la conectarea la
priza de telecomunicaţii, unde
spaţiul este foarte mic.
3. Mănunchiurile de cabluri legate nu
vor conţine mai mult de 24...48 de
cabluri.
4. Cablurile nu vor fi trase peste
margini şi muchii ascuţite deoarece
există riscul deteriorării acestora.
5. Cablurile fixate direct pe pereţi vor
avea puncte de fixare la fiecare 30cm
dacă nu au nici un suport, la 1m dacă
sunt susţinute de un suport şi la 4m
pentru traseele verticale.
 Protecţia cablurilor

Protecţia cablurilor reprezintă

totalitatea măsurilor ce
trebuie luate pentru a evita
deteriorarea fizică a acestora
sau degradarea parametrilor
lor tehnici.
Protecţia cablurilor are în
vedere 3 aspecte şi anume:
 Protecţia mecanică şi
anticorozivă
 Protecţia la foc

 Protecţia electrică
 Protecţia mecanică şi anticorozivă
Cablurile de telecomunicaţii pot fi deteriorate
de mai mulţi factori care pot acţiona asupra
lor. Dintre aceştia, putem enumera:
 Loviri accidentale sau striviri datorate circulaţiei
personalului.
 Întinderi datorate greutăţii proprii pentru cablurile
pozate pe trasee verticale sau montate aerian.
 Răsuciri şi flexări repetate datorate vântului, în
cazul circuitelor aeriene.
 Deteriorări datorate rozătoarelor, în special pentru
cablurile montate în canalizaţii.
 Coroziuni chimice şi electrochimice în prezenţa
unor substanţe corozive sau a umidităţii excesive.
 Pentru protecţia mecanică şi
anticorozivă a cablurilor se folosesc în
pricipal 3 metode
 Pozarea cablurilor în conducte metalice sau de
plastic în toate locurile unde există pericolul lovirii
accidentale a cablurilor sau la traversarea incintelor
unde există umiditate excesivă sau potenţiali agenţi
corozivi (fum, vapori sau gaze corozive).
 Pozarea cablurilor în canale de cablu, metalice sau
din plastic.
 Folosirea cablurilor armate. Armăturile pot fi
realizate din fire de oţel (pentru cablurile ce vor fi
pozate direct în săpatură sau pe anumite trasee
aeriene), sau din benzi ondulate din oţel pentru
cablurile ce vor fi pozate în canalizaţii.
 Protecţia la foc
Deoarece protecţia la foc a cablurilor nu
poate fi absolută, acestea fiind deteriorate
de temperaturile înalte produse de
incendii, cel mai eficient mod de protecţie
constă în prevenirea incendiilor sau
limitarea efectelor acestora.
Pentru prevenirea incendiilor se va căuta
pe cât posibil să se monteze sesizoare de
foc şi fum în camerele de telecomunicaţii
şi în camera echipamentelor.
Dacă totuşi se declanşează incendii, se
pot prevedea mijloace, care să
oprească extinderea flăcărilor şi a
fumului sau pot bloca alimentarea cu
aer a focului. Dintre acestea se pot
enumera diverse etanşări ignifuge,
perne şi manşoane rezistente la foc,
etc. Există deasemenea spume
speciale care expandează în prezenţa
temperaturilor înalte si blochează
accesul aerului la flăcari.
 Protecţia electrică
Protecţia electrică a cablurilor se
referă la:
1. Protecţia împotriva supratensiunilor
accidentale
2. Protecţia împotriva influenţelor
electromagnetice
Primul tip de protecţie are o importanţă
deosebită la asigurarea fiabilităţii reţelei şi
a echipamentelor şi reduce riscul de
accidente prin electrocutare.
Cablurile exterioare trebuie protejate împotriva
supratensiunilor accidentale ce pot apărea
datorită fulgerelor şi trăznetelor. Protecţia se
realizează cât mai aproape de punctul unde
cablurile intră în clădire. Această cerinţă este
valabilă şi pentru cablurile ce fac legătura cu
reţelele externe (facilităţile de intrare). Protecţia
constă în montarea unor protectori primari
între fiecare circuit al cablului şi masă. Aceşti
protectori, în cazul apariţiei unei supratensiuni,
scurtcircuitează circuitul protejat la pământ,
anulând efectele supratensiunii.
 Al doilea tip de protecţie
asigură viteza maximă de
transmisie prin reţea. Dacă
în cablurile reţelei se induc
diverse tensiuni
perturbatoare, apar erori
sau transmisia datelor este
complet blocată.