Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A
LINIILOR ELECTRICE SUBTERANE
Nume: Costea
Prenume: Valentin
Calificarea: Tehnician in instalatii electrice
2008
1
Costea Valentin
CUPRINS
2
Costea Valentin
Argument
3
Costea Valentin
uzinelor chimice etc.), ci si pentru transportul si distributia energiei electrice in
centrale electrice, statii de transformare si intreprinderi industriale.
Dezavantajul principal al liniilor in cablu – costul mai ridicat decat al
liniilor aeriene – tinde sa se micsoreze prin dezvoltarea tehnicii cablurilor si
cresterea capacitatii de transport a acestora.
Pozarea cablurilor, executarea lucrarilor de inadire, precum si a capetelor terminale
sunt lucrari care necesita o constiinciozitate deplina, deoarece, dupa executare, este
dificila o verificare a calitatii lor si practic imposibil de descoperit defectele de
montare.
Proiectul este structurat pe trei capitole mari:
*Elemente constructive ale liniilor electrice in cablu;
*Tehnologia lucrarilor de pozare a cablurilor;
*Probe, incercari si verificari ale liniilor in cablu in vederea receptiei si
punerea in functiune;
Primul capitol abordeaza elemente constructive ale liniilor electrice in
cablu, tipuri de cabluri si mansoane si capete terminale.
Capitolul al doilea abordeaza tehnologia lucrarilor de pozare a cablurilor. Acest
capitol se imparte in trei parti importante: pozarea cablurilor direct in pamant,
pozarea cablurilor in conditii speciale si pozarea cablurilor de inalta tensiune.
Capitolul al treilea prezinta probe, incercari si verificari ale liniilor in cablu in
vederea receptiei si punerea in functiune.
In proiect sunt incluse si norme de protectie a muncii si paza cantra incendiilor,
specifice lucrarilor la liniile electrice subterane.
Anexele de la sfarsitul proiectului cuprind date despre liniile electrice in cablu, de
exemplu: consumul de putere reactiva al cablurilor, pierderile in functie de sarcina,
sectiunea printr-un cablu etc.
4
Costea Valentin
1. Elemente constructive
ale liniilor electrice in cablu
5
Costea Valentin
6
Costea Valentin
circulatia uleiului si fac din diferitele tronsoane de cablu un sistem de vase
comunicante.
La o ridicare a temperaturii cablului, provocata de cresterea sarcinii, uleiul se
dilata; surplusul de ulei rezultat prin dilatare iese din cablu prin canalele
longitudinale si este preluat de niste rezervoare prevazute in acest scop la capetele
cablului sau pe traseu cand se prevad mansoane de trecere si de oprire, evitandu-se
astfel deformarea camasii de plumb a cablului. La racirea cablului, vasele
mentionate asigura impingerea uleiului inapoi in cablu, prin aceleasi canale.
In felul acesta se asigura continuitatea lichida a mediului impregnant (impregnarea
cu ulei a tuturor interspatiilor ) in orice moment al exploatarii.
1.1.2 Cabluri cu izolatie din cauciuc. Se folosesc in general la joasa
tensiune si la tensiuni de 1-15 kV. Se fabrica cu unul sau mai multe conductoare de
cupru sau aluminiu. Fiecare conductor este izolat cu un strat de cauciuc vulcanizat.
Conductoarele astfel izolate se rasucesc impreuna, golurile se umplu cu cauciuc si
totul se inveleste cu banda impregnata. Urmeaza mantaua de plumb, armatura de
otel si invelisul de iuta bituminizata.
Au avantajul ca sunt mai flexibile si se pot monta la temperaturi mai scazute.
Dezavantajele lor constau in degradarea mai rapida a izolatiei de cauciuc si
functionarea la o temperatura mai scazuta fata de cele cu izolatie de hartie.
Cablurile de cauciuc se construiesc si in manta de neopren. Neoprenul, gratie
rezistentei mecanice si flexibilitatii, este elastomerul cel mai utilizat pentru
cablurile de joasa si medie tensiune.
1.1.3 Cabluri cu izolatie de mase plastice. Cablurile izolate cu mase
plastice prezinta o serie de avantaje: au o buna flexibilitate si o greutate mai
redusa, nu necesita mantale metalice de protectie contra umiditatii, pozarea lor este
mai simpla, imbinarea lor este mai usoara de realizat.
Realizarea izolatiei din policlorura de vinil (PVC) si polietilena (PE) necesita o
tehnologie avansata.
Pentru cablurile de medie tensiune se folosesc in majoritatea cazurilor conductoare
multifilare cu sectiune circulara din cupru sau aluminiu. Materialul izolant se
aplica pe conductor astfel incat sa asigure o etansare perfecta. Pe conductor se
aplica un strat de copolimer pe baza de etilena, care creeaza un cilindru izolant,
asigurand atenuarea intensitatii locale a campului. Acest strat are proprietati
termice superioare, ceea ce permite o buna rezistenta la solicitari termice prin soc,
provocate de scurtcircuite. Peste stratul de izolatie exterioara se aplica un alt strat
7
Costea Valentin
care are rolul de a prelua campurile electrice exterioare. In directie radiala, cablul
mai are un ecran de cupru si mantaua exterioara.
1.1.4 Cabluri de forta pentru tensiuni inalte. Sunt realizate intr-o gama
larga de variante constructive. Capacitatea de transport a cablurilor este limitata
prin incalzirea admisibila. Pentru marirea capacitatii de transport a cablurilor este
necesar ca pierderile (de putere activa, cele dielectrice si pierderile in manta) sa fie
reduse pe cat posibil, iar caldura produsa prin pierderi sa fie disipata.
Tipurile de cabluri cunoscute azi sunt limitate si prin rigiditatea dielectrica
(pierderile dielectrice crescand cu patratul tensiunii), incat ele pot fi utilizate pana
la tensiunea maxima astfel:
-cablul de polietilena, pana la 110 kV;
-cablul cu presiune interioara de gaz, pana la 110 kV;
-cablul cu presiune exterioara de gaz, pana la 220 kV;
-cablul in ulei, pana la 380 kV.
Cablurile de 500 si 750kV fabricate in prezent sunt cu ulei si pot avea lungimi
limitate de ordinul kilometrilor, din cauza curentului capacitiv foarte mare.
Daca in domeniul distributiei la medie si joasa tensiune, cablul de tip clasic cu
izolatie de hartie impregnata in ulei si cablul izolat in polietilena isi vor pastra rolul
dominant, in domeniul transportului la tensiuni foarte inalte va fi necesar sa fie
inlocuit prin noi tipuri de cabluri. Acestea sunt prezentate pe scurt in cele ce
urmeaza.
Cablul cu racire artificiala (fortata) este dispus in conducte prin care
circula apa sau are in interior un canal prin care circula ulei.
Cablurile cu ulei static, montate in tevi de otel, sunt de asemenea larg raspindite.
In fig. 1.3 anexa 3 este data schema sistemului pentru cabluri care transporta
cantitati mari de putere pe distante mari. Acest sistem permite ca instalatii de 1000-
1500MVA sa fie racite pentru distante de mai mult de 3 km cu o singura statie de
pompare, la o extremitate.
Cablul izolat cu gaz prezinta ca avantaje siguranta in functionare, pierderi reduse
de energie, curent capacitiv redus datorita constantei dielectrice mici a gazului,
lipsa pericolului de incendiu si a degradarii gazului, exploatare simpla si
dimensiuni reduse.
Cablul umplut cu gaz, in executia monofazata, consta din doua tevi
concentrice, din care cea exterioara reprezinta capsularea, cea interioara
conductorul activ, iar intre ele din loc in loc se prevad distantoare izolante pentru
mentinerea coaxialitatii. Pentru evacuarea gazului, umplerea sau curatarea acestuia,
8
Costea Valentin
este necesara o gospodarie de gaz formata dintr-o pompa, rezervor, filtru si vanele
respective, precum si de aparate de masura si control.
In figura 1.4 anexa 3 este reprezentata sectiunea unui cablu de 110 kV
2
(3x240mm ) cu presiune de azot. Cand prin cablu trece curent, conductoarele se
incalzesc, izolatia se dilata si largeste mantaua de plumb aflata deasupra ei. La
racire, ea se contracta din nou, rolul presiunii exterioare de azot fiind de a presa
mantaua de plumb pe conductoarele cablului, incat sa urmareasca contractia
volumului. In felul acesta se evita ca la racire sa apara goluri care micsoreaza
rigiditatea dielectrica. Pozarea acestor cabluri se face la o adancime de 1-1,2 m. Ca
protectie contra coroziunii, tevile sunt prevazute cu o manta exterioara din
polietilena.
Cercetarile au estimat ca aceste cabluri pot avea o capacitate de trei ori
mai mare decat cablurile obisnuite si pot avea practic orice lungime. Gazele
folosite sunt azotul si hexafluorura de sulf (SF6).
Cablul cu izolatie de SF6 poate conduce curenti pana la 5000 A, iar dimensiunile
sale geometrice sunt mult mai reduse dacat la cablul conventional, pierderile
dielectrice sunt mici, rezistenta de izolatie este independenta de temperatura.
Cablul cu SF6 poate fi exploatat intr-un anumit domeniu la putere naturala. In
anexa 4 fig.1.5 se dau curbele consumului de putere reactiva la diferite tipuri de
cabluri de 220kV si la linii aeriene. Se observa ca o linie cu 1-3 circuite de cablu
reprezinta in orice caz o sarcina reactiva pentru sistem, in timp ce cablul cu SF6 se
comporta ca o linie aeriana.
Curentul din mantaua cablurilor in conducta cu SF6 poate fi reglat cu
ajutorul unor rezistente legate la pamant, montate la capatul izolat al mantalei
tronsonului de cablu.
Cabluri cu temperaturi joase. Problemele legate de incalzire, precum si cheltuielile
mari necesare pentru instalatiile de racire artificiala au dus la ideea utilizarii unor
sisteme de transport care sa nu produca pierderi active si deci care nu produc
pierderi de caldura. Pentru aceasta se utilizeaza cabluri normale supraconductoare
si de foarte joasa temperatura.
Cabluri suproconductoare. Se cunosc in prezent 30 de elemente si un numar mare
de aliaje a caror rezistenta electrica scade foerte mult la depasirea unei temperaturi,
numita temperatura de prag.
Cablul supraconductor necesita doua circuite de racire, unul cu heliu pentru racirea
conductoarelor la 5oK si un circuit pentru izolarea termica fata de mediul exterior,
9
Costea Valentin
format din ecrane de radiatie pe partea interioara a conductei, parcurse de azot
lichid la 80oK.
Pierderile raman constante indiferent de sarcina si nu variaza cu patratul
curentului, cum se intampla la celelalte sisteme de transport (anexa 4 fig. 1.6).
Deoarece la cablurile supraconductoare pierderile Joule sunt practic nule,
dimensionarea instalatiilor de incalzire este determinata in principal de caldura
preluata de la mediul inconjurator si de pierderile prin frecare ale mediului de
racire circulant.
Cabluri criogenice. La unele materiale, coeficientul de temperatura al
rezistentei electrice scade mult sub 150oK (anexa 4 fig. 1.7). temperatura
criocablului este coborata la crica 80oK cu ajutorul azotului lichid, determinand
pierderi cu valori mai mici decat ale cablului normal, datorita conductivitatii
reduse ( rezistenta uni cablu de Al scade de zece ori la 770K).
Puterea naturalaa cablurilor racite la temperaturi foarte joase este cuprinsa intre
0,7-4 GVA si sunt indicate la transportul unor puteri foarte mari, la tensiuni relativ
mici (110 kV).
Capacitatea circuitului criogenic este estimata sa fie aproximativ de patru ori mai
mare decat a circuitelor subterane actuale.
Tabela 1.1 (anexa 5) da cateva caracteristici pentru diferite tipuri de cabluri de
inalta tensiune, la performante maxime.
10
Costea Valentin
Mansoanele de derivatie se utilizeaza numai la cablurile de joasa
tensiune (sub 1 kV). Pentru cablurile de inalta tensiune, derivatiile se executa
numai la posturile sau statiile de transformare, folosindu-se in acest scop cutii
terminale.
Mansonul de derivatie se deosebeste de mansonul de legatura prin faptul ca intr-o
parte laterala are o prelungire prin care iese cablul de derivatie.
Cutiile terminale se prevad la capetele cablurilor, permitand conectarea
acestora la aparate, masini, barele statiilor sau linii aeriene.
Cutiile terminale se confectioneaza din fonta, tabla sau plumb si sunt de tip interior
si de tip exterior.
11
Costea Valentin
metode de lucru. Elementele care hotarasc masurile de organizare si pregatire sunt:
volumul lucrarilor si termenul de executare a acestora.
12
Costea Valentin
In halele industriale, traseele de cabluri pozate suprateran se aleg de regula in
lungul grinzilor cailor de rulare, pe talpa fermelor care sustin acoperisul, pe peretii
incaperilor etc. In subsolurile tehnologice, rafturile de cabluri se monteaza in
coridoarele lasate in acest scop.
2.2.2 Pozarea cablurilor in tuneluri si canale. Pentru asezarea unui numar mare
de cabluri in aceeasi directie , intr-un singur sant, este necesara o fasie larga de
teren, fara constructii, atat dedesuptul cat si deasupra terenului. Adeseori, cablurile
nu se pot aseza direct in pamant, deoarece acesta contine agenti corozivi. In aceste
cazuri, cablurile se aseaza in tuneluri sau canale.
Tunelurile sunt niste galerii subterane din beton ( mai rar din caramizi ) permitand
circulatia in lungul lor. In tuneluri, cablurile se monteaza pe suporti.
Canalele pot fi de tip deschis (acoperite cu capace demontabile ), cablurile fiind
accesibile in tot lungul lor, sau de tip inchis, fiind accesibile numai in gurile sau
caminele de vizitare.
Aceste doua sisteme prezinta dezavantaje in comparatie cu asezarea cablurilor
direct in santuri, deoarece utilizarea cablurilor din punct de vedere al sarcinilor de
curent admisibile trebuie sa fie mai mica, iar costul de asezare este mai mare.
Pozarea cablurilor in tuneluri si canale are avantaje in cazul cand numarul acestora
este de ordinul 30-40.
La proiectarea liniei se stabileste, prin calcule, pentru fiecare caz concret,
rentabilitatea asezarii cablurilor intr-un fel sau altul.
Pozarea cablurilor in canale si tuneluri se face pe stelaje sau pe paturi de cabluri.
Pozarea cablurilor in tuneluri sau canale se executa prin una din metodele descrise:
manual, prin deplasarea pe role, prin deplasarea muncitorilor care poarta cablul pe
umeri, prin trecerea lui din mana in mana.
Dupa terminarea pozarii, se executa montarea definitiva pe console, prinderea cu
cleme si bride de suporturile de sustinere, dupa care canalele sau tunelurile se
curata. Trebuie acordata atentie protectiei anticorozive si ignifuge, ca si protectiei
contra deteriorarilor mecanice.
2.2.3 Pozarea cablurilor in pozitie verticala (puturi, mine etc.) se face coborand
tamburele la partea inferioara a putului (minei), derularea efectuindu-se cu ajutorul
unui troliu cu cablu de otel, asezat la partea superioara. Cablul de otel este legat cu
ajutorul unui ciorap cu rezistenta mecanica corespunzatoare greutatii cablului.
Ciorapul este fixat de armatura de otel a cablului.
2.2.4 Pozarea cablurilor sub lacuri, rauri. La traversarea apelor mari, a fluviilor,
cablurile subfluviale se instaleaza intre doi stalpi terminali ai liniei electrice
13
Costea Valentin
aeriene, amplasati pe malurile apei. La fiecare traversare a unei ape, in afara
cablurilor care constituie circuitele liniei, se pozeaza in plus un cablu de rezerva.
Metoda folosita pentru pozarea cablurilor subfluviale in albia raurilor, este metoda
tamburului mobil. In principiu, tamburul cu cablu este instalat pe un slep care,
deplasandu-se in lungul traversarii, determina desfasurarea cablului si asezarealui
pe fundul albiei raului. Slepul este ancorat de doua puncte fixe, amenajate pe
maluri cu ajutorul a doua cabluri reglabile.
Pentru a se realiza un traseu cu cele 3-4 cabluri pastrandu-le paralele, pentru a
scurta la minimum intreruperea circulatiei fluviale si a reduce costul lucrarii, se
prefera metoda pozarii simultane a cablurilor, desi operatia este mai complicata. In
acest scop se folosesc vase (slepuri) special amenajate pentru aceste operatii.
2.2.5 Pozarea cablurilor in tuburi subterane se utilizeaza la noi in tara numai in
cazuri speciale, acolo unde este necesara o protectie mecanica deosebita (traversari
de strazi, sosele, cai ferate etc.). In alte tari, acest sistem este folosit in mod curent
prezentand nu numai avantajul unei protectii mecanice sigure, dar si acela ca
executarea santului se poate face mecanizat, in conditii mai bune.
Canalizarile subterane in tuburi se folosesc in cazul pozarii pe acelasi traseu al unui
numar mare de cabluri. Pozarea in tuburi se executa mecanizat prin tragere cu fir
pilot.
2.2.6 Pozarea cablurilor de circuite secundare (pentru masura, semnalizari,
comanda, protectie, automatizari etc.). Se recomanda ca traseele acestora sa fie
diferite de cablurile de forta, pentru ca o avarie sau un incendiu sa nu le efecteze
reciproc. Daca aceasta nu este posibil, distanta minima trebuie sa fie de 0,25 m, iar
in cazul cand nici aceasta distanta nu se poate realiza, cablurile de circuite
secundare se separa pe toata lungimea de paralelism cu placi de azbociment. De
asemenea se va pastra o distanta de: 0,2 m fata de conductele de aer comprimat,
0,5 m de alte conducte si 1m de conductele cu lichide combustibile.
2.2.7 Razele minime de curbura la pozarea cablurilor. O atentie deosebita
trebuie acordata la pozare, rezei minime de curbare care se indica pentru fiecare tip
de cablu de furnizorul respectiv, astfel ca sa fie garantate calitatile electrice si
mecanice ale cablului. Aceste raze minime de curbura in functie de diametrul
exterior d al cablului au informativ urmatoarele valori: la cablul de forta cu mai
multe conductoare izolate in hartie-15d; cablul de forta izolat cu cauciuc- 10d;
cablul de circuite secundare nearmat, izolat cu cauciuc-6d; cablul de forta sau
circuite secundare izolat cu material plastic-8d, iar cel cu manta de aluminiu-25d.
14
Costea Valentin
2.2.8 Pozarea cablurilor pe timp friguros. Pozarea cablurilor electrice nu este
permisa daca temperatura mediului ambiant si a cablului au scazut in cursul
ultimelor 24 ore inainte de pozare – chiar numai pentru scurt timp – sub
urmatoarele limite:
0oC – pentru cabluri cu izolatie de hartie, pentru tensiuni pana la 10 kV ( in manta
de plumb, aluminiu, PVC);
+5oC – pentru cabluri cu izolatie de hartie de 15 – 35kV;
+4oC – pentru cabluri cu izolatie si manta de PVC;
-7oC – pentru cabluri armate cu izolatie de cauciuc;
-20oC – pentru cabluri in manta de plumb fara invelis de protectie (nearmate) cu
izolatie de cauciuc;
- pentru alte tipuri de cabluri cu respectarea indicatiilor fabricii furnizoare.
Cand este necesara dasfasurarea si pozarea cablurilor la temperaturi
mai scazute decat cele de mai sus, cablurile trebuie incalzite. Daca in apropierea
traseului de pozare exista hale uzinale incalzite, se va obtine acordul intreprinderii
respective pentru ca incalzirea cablurilor sa se faca in ele. Daca nu exista astfel de
hale, se utilizeaza baraci prefabricate sau corturi speciale, incalzite cu aeroterme cu
combustibil lichid sau electrice, cu radianti cu gaze lichefiate sau cu rezistente
electrice. Tamburele cu cablu sunt ridicate pe cricuri pentru ca in timpul incalzirii,
sa poata fi rotite pentru a se realiza o incalzire uniforma. Durata incalzirii depinde
de temperatura incaperii si este data in tabela 2.1.
Independent de metoda de incalzire adoptata de cablu, acesta trebuie sa fie derulat
cat mai repede, cel mult 40 – 50 minute, dupa incalzire.
Tabela 2.1
Durata incalzirii cablurilor
Temperatura incaperii, oC +5…+10 +10…+25 +25…+40
Durata incalzirii (minimum) 3 zile 1 – 1,5 zile 18 ore
15
Costea Valentin
16
Costea Valentin
- Desfasurarea cablului se poate executa manual sau mecanizat. Intre
conductorul desfasurarii si ajutoarele sale plasate la punctele importante se
tine legatura prin telefoane sau radiotelefoane, fiind foarte important sa se
opreasca tragerea in cazul unor situatii necorespunzatoare ( ex. caderea de pe
role etc. )
- Dupa terminarea pozarii se demonteaza papucul de la piesa de capat pentru
inchiderea cablului si se racordeaza cablul la un rezervor de alimentare ,
dupa care se poate dezlega cablul de la celalalt cap racordat la rezervorul de
pe tambur.
- Executarea profilului consta in asezarea definitiva a cablurilor in sant,
conform proiectului
In canale, tuneluri, puturi, cablurile se prind pe console cu juguri din
fag fiert in ulei, sau din material nemagnetic pentru evitarea incalzirii. Pentru
asigurarea unei rezerve necesare in caz de reparatii, fixarea pe console se face
sub forma sinusoidala. In galerii inclinate, desfasurarea se face pe jgheaburi de
lemn (fara role), iar frecarea se regleaza cu praf de talc.
Conform instructiunilor furnizorului, unele cabluri (de inalta presiune) se
pozeaza fara ulei, in care scop se scoate pe timpul pozarii uleiului, se introduce
azot sub presiune, iar dupa pozare se reintroduce uleiul, extragand aerul cu o
instalatie speciala prevazuta cu o pompa de vid.
17
Costea Valentin
Aceste verificari urmaresc:
- respectarea distantelor minime prescrise la pozare, atat in ceea ce priveste
adancimea de pozare, cat si in ceea ce privesc conditiile impuse la intersectia
cu alte instalatii tehnologice;
- respecatrea conditiilor prescrise la instalarea cablurilor in interiorul
cladirilor, in pamant si pe cai publice, in canale si tuneluri, in blocuri si
tuburi de protectie,sub apa sau pe trasee speciale;
- executarea amenajarilor constructive si a instalatiilor anexe in gospodariile
de cabluri (ex. panta de scurgere si drenajele canalurilor de cabluri etc.);
- marcarea cablurilor, mansoanelor si a cutiilor terminale.
Incercari si verificari la punerea in functiune a liniilor in cablu. Volumul
minim al incercarilor si probelor inaintea conectarii liniei instalate:
1. Incercari de izolatie ale cablurilor
-Masurarea rezistentei de izolatie se face cu megohmmetrul de 1000 V pentru
cabluri cu tensiuni nominale mai mici de 1 kV si cu megohmmetrul de 2500 V la
cabluri cu Un>1 kV (orientativ, rezistenta de izolatie nu trebuie sa fie mai mica de
50 MΩ/km la 6 kV si 100 MΩ/km la peste 6 kV).
Rezistenta de izolatie se masoara atat intre fiecare conductor al cablului si pamant
(manta), cat si intre conductoarele cablului.
-Incercarea izolatiei cu tensiune marita. Deoarece incercarea de curent alternativ
(cca 1,6 Un) necesita puteri reactive capacitive mari, in mod uzual se foloseste
curentul continuu care permite si masurarea comoda a curentului de fuga (care
trece prin izolatie). In timpul incercarii cablului nu trebuie sa se produca
strapungeri sau conturnari. De asemenea, curentul de fuga nu trebuie sa prezinte
variatii la tensiunea de incercare, iar coeficientul de asimetrie al curentilor de fuga
pe fiecare faza trebuiesa fie:
2. Identificarea fazelor si verificarea integritatii lor cu ajutorul megohmmetrului.
3. Masurarea rezistentei ohmice a conductoarelor se face in c.c. cu metoda puntii
sau a voltmetrului si ampermetrului. Rezultatele masurarii se compara cu valorile
din buletinul din fabrica.
4. Masurarea rezistentei ohmice a ecranelor este obligatorie in cazul cablurilor de
6 – 10kV, fara manta metalica.
5. Verificarile speciale la cabluri cu tensiunea Un>110 kV prevad:
- stabilirea caracteristicilor uleiului de cablu si a gradului de degazare;
- masurarea temperaturii uleiului;
18
Costea Valentin
- verificarea sistemului de semnalizare a presiunii de ulei;
- masurarea rezistentei de punere la pamant a constructiilor metalice din tunelurile
sau canalele de cabluri si la capetele terminale etc.;
- incercarea mantalei exterioare anticorozive cu tensiune redresata.
Aceste verificari se fac conform indicatiilor date de furnizor in instructiuni
speciale.
Dupa verificarea in teren a lucrarilor, dupa controlul documentatiilor si al
executarii probelor si incercarilor pe parcursul si la terminarea montajului se poate
incheia procesul verbal de receptie preliminara si se poate trece la proba de 72 ore
a instalatiilor. Ele se incarca pe cat posibil la sarcina nominala, varificandu-se in
special: comportarea generala a instalatiei, reglajul protectiilor, curentul capacitiv,
puterea reactiva si tensiunea la ambele capete ale cablului.
La terminarea probelor complexe de 72 ore se incheie procesul verbal de punere in
functiune si predare in exploatare continua, iar dupa trecerea perioadei de garantie
se inchie procesul verbal de recptie finala.
19
Costea Valentin
20
Costea Valentin
admite in mod exceptional deplasarea cablurilor sub tensiune, pe distante mici
(circa 5m ), cu respectarea instructiunilor prevazute in fisele tehnologice
respective.
Masuri de siguranta contra incendiilor. Pentru evitarea si limitarea
incendiilor in gospodariile de cabluri se iau o serie de masuri:
-se procura si se monteaza in canale, tuneluri, puturi si in toate incaperile
instalatiilor energetic, numai cabluri fara straturi exterioare bituminoase, insa
protejate din fabrica cu un strat anticoroziv sau greu combustibil;
-la cablurile existente in centrale si statii, protejate cu un strat de iuta bituminata
care nu se poate inlatura, trebuie luate masuri pentru ignifugare;
-podurile de cabluri, tunelurile si puturile care colecteaza cablurile de la mai multe
celule sau instalatii trebuie despartite de incaperile cu alte destinatii;
-trecerile cablurilor prin peretii despartitori si prin plansee trebuie executate cu o
etansare a orificiilor de trecere, folosind materiale necombustibile.
-in cazul cablurilor cu manta de PVC se folosesc cele de tip special F, cu rezistenta
marita la propagarea flacarii, economisindu-se astfel compartimentarile, zidurile
despartitoare, usile antifoc etc.
-pentru anumite gospodarii de cabluri in centrale sau statii importante se monteaza
sesizoare de fum, care semnalizeaza inceperea incendiilor. De asemenea se
monteaza instalatii de stins incendiu cu apa, spume chimice, etc.
21
Costea Valentin
Anexa 1
4 4-benzi de otel
5-hartie impregnata
6-camasa de plumb
5
7-conductor
6
22
Costea Valentin
Anexa 2
9
a 2 b
1 3 4 12
9 14
2
13
4 1
5
7
4
8 6
6
7
c
1
7 0
Fig. 1.2 Calibru de inalta tensiune 110-220 kV:
a- sectiune printr-un cablu subteran de 110 kV; 11
b- idem de 220 kV;
c- idem de 110 kV subfluvial; 6
1-conductor de Cu;
2-izolatie de hartie uleiata;
3-banda de hartie carbon;
4-camasa din PVC; 2
5-benzi de Cu;
6-camasa de Pb; 1
7-banda de hartie metalizata;
8-benzi de otel;
9-canal central pentru ulei; 8 4
10-strat de protectie din iuta bituminata;
11-sarme de otel zincat;
9 5
12-manta de protectie din staniu-bronz; 3
13-armatura din sarma de aluminiu;
14-strat izolator din bumbac
23
Costea Valentin
Anexa 3
B1 B2
R J1 J2 J3 J4 J5
S S S S
P1 P2 P3 P4
3 1-conductor
2-suprafata conductorului
4 3-izolatie
4-manta de plumb
5-bandaj de protectie la
5 presiune
6-armatura din sarma plata
6 7-teava de presiune
7 8-protectie contra coroziunii
24
Costea Valentin
Anexa 4
PW
1,0
RGK
0,5
Supraconductor
0,5 1,0 Pn
Fig. 1.6 Pierderile in functie de sarcina pentru un cablu
supraconductor Pn=2500 MVA=1 pierderi active (respectiv puterea
necesara pentru racire Pw=265 kW/km=1)
101
Na
µΩcm
Al
0
10
Cu
Be
10-1
10-2
10-3
Anexa 4
+
Linia aeriana (fascicul
15000
de patru conductoare)
10000
5000
Linie aeriana (nefasciculata)
Cablu cu SF6 fara curent
2000 in manta
500
100
0 1 2 3 4 (KA)
100
500
1000
2000
10000
3 cabluri in ulei, paralele
15000
26
Costea Valentin
Anexa 5
CARACTERISTICI PENTRU CABLURI DE INALTA TENSIUNE
CABLU IN
CABLU
TIPUL DE ULEI CU CABLU
CABLU IN ULEI CRIOCABLU SUPRA-
CABLU RACIRE CU IN SF6
CONDUCTOR
APA
Tensiune
110 220 380 380 380 110 110
nominala, kV
Tensiunea
maxima de 125 245 420 420 420 125 125
serviciu, Kv
Materialul 4 Niobiu
Cu Cu Cu Cu Al Al
conductoarelor pe 3200
Sectiunea Cu
conductoarelor, 1000 1000 1000 2000 8000 3000
mm2
Capacitatea de
transport in
160 300 450 1500 2500 1000 2500
regim de durata,
MW
27
Costea Valentin
Bibliografie
28