Argument

In acest proiect am studiat tema ‘’CONDUCTOARE PENTRU

INSTALATII ELECTRICE,,.
Proiectul reflecta cunostintele si competentele generale si specifice
dobândite de catre elev atât din punct de vedere teoretic cât si practic si
îsi propune sa verifice capacitatea candidatului de a sistematiza si a
sintetiza cunostintele generale în domeniu si pe cele de specialitate, de a
utiliza deprinderile si competentele formate în rezolvarea problemelor
teoretice si practice, de a utiliza solutii moderne si eficiente de organizare
si derulare a proceselor tehnologice specifice specializarii absolvite, de a
utiliza tehnologiile informatice moderne, în aplicatii specifice domeniului de
specializare.
Sustinerea proiectului demonstreaza aspectele de mai sus cu
aplicare în disciplinele studiate pe parcursul celor 4 ani de liceu:
- Materii prime si materiale;
- Electrotehnica aplicata;
- Masini electrice;
- Aparate electrice;
- Exploatarea instalatiilor electrice;
- Transportul si distributia energiei electrice;
- Dimensionarea instalatiilor electrice;
- Pregatire Practica.
Am ales acesta tema deorece am constatat ca penru a face orice
instalatie electrica , aparate electrocasnice si altele… in primul rand ai
nevoie de conductoare electrice .
Conductoarele electice vor fi folosite din totdeauna asaca si ele nu
se pot folosi fara a fi isolate corespunzator de aceia materialele
elctroizolante si de protectie sunt pe primul loc astfel nu le-am putea folosi
si ne-am electrocute foarte usor chiar si din cea mai mica neatentie.
Conductoarele electrice sunt din metal (cupru, aluminiu,argint si
altele…) argintul are cunductivitatea cea mai buna dar la instalatile
casnice nu se folosesc deoarece este scump asaca in principiu se
foloseste cuprul si aluniniul.Conductoarele din argint sunt folosite doar
ppentru componente mici si la avioane ,rachete si altele de genul asta.
 cap.I Clasificarea sisi constructia conductoarelor electrice

Conductorul electric este un corp metalic, care constituie

o cale unică de curent, formată din unul sau mai multe fire.
Conducta electrică, este o noţiune complexă, cu care este
definită o cale de curent formată din conductoare (unul sau
mai multe), izolate, cu sau fără învelişuri sau mantale.
Cablul electric este un ansamblu format din unul sau mai multe
conductoare izolate înfuniate după un anumit sistem,
având mantale individuale sau comune, cu eventuale învelişuri
de protecţie, armături sau ecrane.
Conductor electric - cale de conducere a curentului
formata dintr-un singur fir izolat - conductor monofilar
(solid, rigid, blank) - ori mai multe sarme in interiorul unei
singure izolatii - conductor multifilar(litzat, infuniat,
flexibil); izolatia obisnuita a conductoarelor ca si materialul
din mantaua cablurilor e PVC-ul sau cauciucul comun(mai
flexibil dar mai sensibil la cresterea temperaturii).
Cablu electric - doua sau mai multe conductoare izolate
(vâne) invelite intr-o manta(tub izolator exterior comun
tuturor conductoarelor) ; prin casa se intalneste cel mai
des in varianta tri/bifilara ca legatura(racord flexibil) intre
prizele cu sau fara impamantare si aparatele electrice mai
mult sau mai putin mobile; de obicei vine odata cu aparatul
electric, prin constructia acestuia, cu fisha(stecherul) injectata.
1) cu partea fixa a instalatiei electrice - formata, de obicei,din conductoare
monofilare
rigide protejate de conductele PVC ingropate in pereti sau aplicate la
suprafata ;
2) la constructia cablurilor electrice,
unde se utilizeaza mai mult varianta de conductor flexibila, multifilara ;
3) la interconectarea elementelor si subansamblurilor din interiorul
aparatelor
electrice, cand se folosesc si conductoare izolate cu cauciuc siliconic
rezistent
la temperatura(max. 1800C/conductor) din aeroterme, fiare de calcat, ... .

Conductoarele monofilare, omogene, solide, apartin clasei 1 iar cele

multifilare,
claselor 2, 5 sau 6 - cu cat mai mare clasa cu atat mai flexibil conductorul.
Sectiunile conductoarelor sunt standardizate, in mm2, conform IEC 60228,
astfel :
0,5-0,75-1-1,5-2,5-4-6-10-16-25-35-50-70-95-120-150-185-240-300-400-
500-630-800-1000; cele pana la 10 inclusiv sunt mai mult decat
acoperitoare
pt. necesarul casnic; conductorul multifilar este alcatuit din litze cu
diametrul
de o,15 ... 0,4 mm adunate intr-un numar corespunzator sectiunii
specificate
si in functie de clasa de flexibilitate.

La conductor, caracteristica principala este sectiunea - a unicului fir la cel

monofilar sau sectiunea totala a litelor ce-l compun pe cel multifilar;
sectiunea
se refera numai la inima metalica, indiferent de tipul sau grosimea
izolatiei;
de sectiune depinde alegerea conductorului din instalatia electrica, in
functie
de curentul sau puterea consumate de aparatul electric.
La cablu este importanta atat sectiunea cat si numarul conductoarelor ce-l
formeaza; sectiunea specificata este a oricaruia dintre conductoare, ele
fiind
identice in cablurile din aplicatiile monofazate; ex : MYYUp 2x1 inseamna
cablu flexibil de cupru, pt. utilizare usoara, cu manta plata si izolatie din
PVC,
din doua conductoare, fiecare cu sectiunea de 1mm2.
Conductorul electric nu se poate folosi singur, numai daca este izolat.

Temperatura de functionare a cablurilor domestice este intre -300C si

+700C
pt. izolatia din PVC(PolyVinyl Chloride) sau +550C(pt. evitarea degradarii
izolatiei) la cauciucul obisnuit; instalarea cablului se face la nu mai putin
de
+50C; cresterea de lunga durata a temperaturii pe conductor peste cea
maxim
admisa duce la slabirea rezistentei mecanice sub 60% pt. cupru(40% la
aluminiu) dar si la oxidarea accentuata.

La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde

mult de temperatură. Astfel, în cazul celor mai multe metale,
conductivitatea scade cu temperatura, iar în cazul
semiconductorilor conductivitatea creşte cu temperatura. Pe
intervale de temperatură mici în general această dependenţă se
poate aproxima printr-o relaţie liniară.
La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă
fenomenul cuantic de supraconducţie, în care conductivitatea
are valoare infinită (rezistivitatea este exact zero). În aceste
materiale curentul electric poate curge la infinit. Fiecare material
supraconductor are propria sa temperatură critică sub care
prezintă aceste proprietăţi; unele materiale precum cuprul şi
argintul păstrează totuşi o conductivitate finită chiar şi la
temperaturi foarte apropiate de zero absolut. Altele în schimb
rămîn supraconductoare pînă la temperaturi relativ înalte, astfel
încît pot fi utilizate şi la temperatura de fierbere a azotului lichid
(77 K); primul material de acest gen studiat a fost oxidul de ytriu
bariu şi cupru (YBa2Cu3O7, prescurtat YBCO).

Materiale utilizate la fabricarea conductoarelor si cablurilor electrice .

- materiale conductoare : aluminiu , cuprul , iar pentru conductoarele
aeriene supuse la solicitari mecanice mari se utilizeaza bronzul ( Cu +
Sn ) , alama ( Cu + Zn ) , otel - aluminiu.
- materiale izolante pentru izolatia conductoarelor si cablurilor :
- materiale plastice ( policlorvinilul , polietilena , polistirenul )
- cauciucuri naturale si sintetice
- materiale fibroase ( fibre de matase naturala , de bumbac , tesaturi
de bumbac)
- materiale de protectie pentru protejarea conductoarelor si cablurilor
impotriva actiunii mediului ambiant sau a altor factori:
- mantale etanse , care pot fi nemetalice (cauciucuri sau materiale
plastice) sau metalice ( plumb sau aluminiu )
- mantale suplimentare , care protejeaza mantalele etanse si se
construiesc din iuta , hartie , benzi de otel .

cap.II Materiale folosite in constructia conductoarelor

electrice

2.1)Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depăşeşte 10-

5÷10-3[Ω cm]. După natura conductibilităţii electrice materialele
conductoare se pot clasifica în:
Materiale conductoare de ordinul I. Aceste materiale prezintă o
conductibilitate de natură electronică, rezistivitatea lor creşte
odată cu creşterea temperaturii, iar sub acţiunea curentului
electric ele nu suferă modificări de structură. Materialele
conductoare de ordinul I sunt metale în stare solidă şi lichidă.
Dacă luăm în considerare valoarea conductivităţii lor, materialele
conductoare de ordinul I se pot împărţi în:
--materiale de mare conductivitate, cum sunt: Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB, Sn
etc. --materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei
din aliaje şi se utilizează pentru rezistenţe electrice, elemente de
încălzire electrică, instrumente de măsură etc.
Materiale conductoare de ordinul II. Aceste materiale prezintă o
conductibilitatea de natură ionică, rezistivitatea lor scade odată
cu creşterea temperaturii, iar sub acţiunea curentului electric ele
suferă transformări chimice. Din categoria materialelor
conductoare de ordinul II fac parte sărurile în stare solidă sau
lichidă, soluţiile bazice sau acide, soluţiile de săruri (deci toţi
electroliţii).
Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numeşte
conductor electric; metalele sînt buni conductori electrici, iar dintre
acestea conductivitatea cea mai mare o are argintul (63,0·106 S·m−1),
urmat la mică distanţă de cupru (59,6·106 S·m−1). De asemenea
plasma (gaz ionizat) este în general un bun sau foarte bun conductor
electric --- în multe cazuri conductivitatea plasmei se poate considera
infinită. Tot în clasa conductorilor intră şi unele lichide care
conţin mulţi ioni, de exemplu apa sărată conduce curentul
electric cu atît mai bine cu cît concentraţia de sare este mai mare.

2.2)Tuburi izolante şi de protecţie

Pentru protejarea împotriva loviturilor mecanice şi acţiunii
mediului ambiant, conductoarele se trag în tuburi de protecţie
alese în funcţie de numărul şi secţiunea conductoarelor şi de
gradul de protecţie pe care trebuie să-l asigure. Intr-un tub se
introduc un număr de 1-7 conductoare izolate. Tuburile se
montează îngropat sau aparent, pe suporţi necombustibili şi la
distanţă de sursele de căldură.
Din punct de vedere constructiv, tuburile pot fi cu manta rigidă şi
respectiv tuburile flexibile.
Utilizarea tuburilor de protecţie la realizarea reţelelor electrice
necesită şi o serie de accesorii cum ar fi manşoane de legătură,
coturi, curbe, doze de ramificaţie, de trecere sau de aparat.
Tuburile cu manta rigidă sunt realizate din metal sau PVC şi se
folosesc următoarele tipuri :
- Tubul de protecţie (P) este realizat din tablă de oţel laminat
la rece (îmbinat prin suprapunerea marginilor şi lăcuit în interior
şi exterior împotriva coroziunii. Asigură numai protecţia
mecanică a conductoarelor. Se montează numai aparent în
încăperi uscate, fără praf sau agenţi corozivi. La montare se
utilizează o serie de accesorii : doze de ramificaţie din fontă sau
tablă de oţel, curbe, coturi şi manşoane de legătură, scoabe.
- Tubul izolant uşor protejat (IP) este realizat din tablă de oţel
plumbuită cu grosime de 0,15 - 0,22 mm şi îmbinată prin fălţuire.
In interior se introduce un tub izolant din carton impregnat cu
bitum industrial. La montare se folosesc ca accesorii dozele tip
IP, coturi, manşoane.
- Tubul izolant , de protecţie, etanş (IPE) este realizat din tablă
de oţel laminat la rece, îmbinată prin sudare asigurând o bună
protecţie mecanică şi etanşeitate. La exterior, aceste tuburi se
lăcuiesc cu lac protector contra coroziunii, iar în interior se
introduce o izolaţie din carton impregnat cu bitum. Pentru
ansamblare se utilizează manşoane şi coturi filetate, precum şi
doze din fontă cu garnituri din cauciuc pentru etanşare. Se
montează aparent sau îngropat, în încăperi cu pericol de explozie
sau incendiu, unde nu se pot folosi tuburile P şi IP .
- Tevile de oţel se utilizează în instalaţiile electrice în locurile
care necesită o protecţie mecanică superioară sau o execuţie
perfect etanşă, ori atunci când este nevoie de diametre mai mari
de 35 mm.
- Tuburile din PVC rezistă la acţiunea corozivă a principalilor
agenţi chimici şi a materialelor utilizate în construcţii (mortar,
ciment, ipsos, etc.), ard numai la flacăra întreţinută, nu absorb
apa şi suportă îndoiri de 900 cu o rază minimă de trei ori
diametrul exterior. Se montează îngropat sau aparent, dar numai
pe suporturi necombustibile. Nu se utilizează la instalaţii cu
siguranţă marită în funcţionare, precum sunt: iluminatul de
siguranţă, alimentarea şi comanda pompelor de incendiu,
instalaţiile de semnalizare a incendiilor.
- Tubul izolant, uşor protejat (IPY) se foloseşte în locul tubului
IP în încăperi fără pericol de incendiu sau explozie şi cu
temperaturi cuprinse între: - 25 + 400 C.
- Tubul izolant de protecţie etanş (IPEY) se foloseşte ca şi
tubul IPY.
Tuburile flexibile se utilizează pe traseele sinuase şi expuse
vibraţiilor.
- Tubul izolant, uşor protejat, flexibil (IPF) este realizat din
bandă de oţel plumbuită, înfăşurată în elice şi prevăzut în interior
cu căptuşeală izolantă din bandă de hârtie impregnată în două
straturi în elice.
- Tubul izolant şi de protecţie, flexibil, cu rezistenţă mecanică
(IPFR) este confecţionat din două fâşii de tablă din oţel plumbuit,
înfăşurate elicoidal şi prevăzute la interior cu un strat de hârtie
izolantă înfăşurată tot elicoidal.
Se foloseşte în condiţii similare ca şi tubul IPF în locurile unde
este necesară o rezistenţă mecanică sporită.
- Tubul de protecţie, flexibil, cu rezistenţă mecanică ( PFR )
are două învelişuri flexibile din bandă de oţel plumbuit, înfăşurat
în elice, între care se dispune o bandă de hârtie impregnată.
Se utilizează în medii umede, dar necorozive, pe trasee su
solicitări mecanice de până la 3 daN/cm2.
Materialele electroizolante prezintă o rezistivitate electrică ρ cu
valori cuprinse între 108 şi 1018 [Ω cm]. Oricare dintre
proprietăţile electrice şi neelectrice ale materialelor
electroizolante poate servi drept criteriu de clasificare a acestor.
S-au impus totuşi criteriile cu caracter general cum sunt: natura
chimică, starea de agregare, stabilitatea termica, forma şi
caracteristica esenţială a materialelor componente la care se mai
adaugă eventual, starea finală şi transformările necesare pentru
obţinerea produsului finit. Astfel, după natura lor chimică,
materialele electroizolante se pot clasifica în materiale organice,
anorganice şi siliconice. Materialele de natură organică prezintă
proprietăţi electroizolante foarte bune, având însă o rezistenţă
redusă la solicitările termice şi mecanice. Materialele de natură
anorganică (marmura, azbestul etc.) au o comportare inversă
materialelor organice. Materialele de natură siliconică îmbină în
mod favorabil cele mai bune proprietăţi ale materialelor organice
şi anorganice. Luând în considerare starea de agregare a
materialelor electroizolante vom distinge materiale: solide,
lichide şi gazoase. Folosind drept criteriu de clasificare
stabilitatea termică, materialele electroizolante se împart în
clase de izolaţie şi au caracteristica comună temperatura
maximă la care pot fi utilizate timp îndelungat. Pentru
determinarea stabilităţii termice, pe lângă temperatură, se pot
utiliza şi mărimi electrice (constante de material) ca de exemplu
scăderea rigidităţii dielectrice cu creşterea temperaturii, mărimi
fizice sau mărimi mecanice. O clasă de izolaţie cuprinde
materialele care au o stabilitate termică comparabilă, la o
temperatură de serviciu dată. Clasificarea materialelor în clase
de izolaţie este în prezent nesatisfăcătoare deoarece se referă la
grupe de materiale ce pot intra în constituţia unui sistem de
izolaţie, dar nu oferă posibilitatea alegerii unui material pentru
condiţiile impuse de un anumit scop sau loc de utilizare. Ca
urmare este căutat un alt criteriu de clasificare a materialelor
adoptat de CEI (Comisia Electronică Internaţională). Această
clasificare cuprinde în fiecare grupă materiale de aceeaşi formă
şi stare finală, care necesită pentru utilizare acelaşi mod de
prelucrare. Din punctul de vedere al proprietăţilor lor electrice,
materialele semiconductoare se situează între materialele
conductoare şi materialele electroizolante

cap.III Simbolizarea conductoarelor si cablurilor

Simbolurile conductoarelor şi cablurilor trebuie să cuprindă, în

ordine cel puţin litera sau grupul de litere ce face referire la
materialul din care este fabricat, dar si simbolul învelişurilor ce le
conţine, soluţia de realizare a acestora(de la conductor spre
exterior);
Dacă materialul din care este confecţionat conductorul, este
aluminiul, atunci prima literă este A.

Simbolizarea conductoarelor si cablurilor electrice.

Se face cu 4 grupe de litere si 2 grupe de cifre astfel:

I grupa de litere - reprezinta materialul din care este conductorul

- A daca conductorul este din aluminiu
- fara litera daca conductorul este din cupru
 II grupa de litere - reprezinta domeniul de utilizare :
- F instalatii electrice fixe

- C cabluri de energie de joasa tensiune si medie tensiune

- CS cabluri de semnalizare

- CC cabluri de comanda si control

- T cabluri de telecomunicatii

- M instalatii electrice mobile

III grupa de litere reprezinta materialele izolatoare folosite si mantalele de

protectie
- Y izolatie PVC
- C izolatie cauciuc
- H izolatie hartie
- T impletitura textila
- E ecran de protectie
- B sau Ab armatura din banda de otel
 - P manta din plumb
- S manta PVC ingrosata

IV grupa de litere reprezinta regimul de executie

- U executie usoara
- M executie medie
- G executie grea
- I greu combustibil
- ff constructie foarte flexibila

Prima grupa de cifre - reprezinta numarul de conductoare din cablu

A doua grupa de cifre - reprezinta sectiunea conductoarelor in mm2 .

Exemplu : simbol ACYY 3 x 25 + 16 - cablu de energie cu izolaţie şi

manta din PVC, cu trei conductoare, din aluminiu cu secţiunea
de 25 mm2 şi un conductor de nul cu secţiunea 16 mm2 .
Invelişul exterior al cablului se alege în funcţie de mediul în care
se pozează, respectiv PVC în cazul mediilor agresive, cauciuc
pentru receptoare mobile, plumb pentru medii cu vibraţii, etc.
De regulă, se folosesc cabluri nearmate, cele armate folosindu-
se în tunele, canale, poduri, în exterior, sub pământ, în apă şi în
încăperi cu pericol de explozie sau incendiu, precum şi în medii
puternic corozive.
Cablurile de măsură, comandă si semnalizare se execută cu un
număr de pana la 50 de conductoare de cupru, izolate individual
şi cu secţiuni cuprinse între 0,75 - 6 mm2.
Fig.1. 1-conductor d cupru sau aluminiu ;2-izolatie de cauciuc ;3-banda
cauciucata ;-4-împletitură de bumbac impregnat în amestec
bituminos;5-împletitură din fibre metalice;6-izolaţie de hîrtie;7-
izolaţie de PVC;
a)-cablu cu conductor din cupru sau aluminiu izolat cu cauciuc;b) cablu cu
conductor din cupru armat;c) cablu cu conductor din cupru sau
aluminiu izolat cu cauciucşi rezistent la intemperii;d)- conductor
în manta de cauciuc cu execuşie mijlocie; e)-conductor plat
pentru corpuri de iluminat;f)-conductor punte cu izolaţie din PVC

cap.IV Norme de protectia muncii

Normele specifice de protectie a muncii, care cuprind prevederi de

protectie a muncii valabile pentru anumite activitati sau grupe de activitati
caracterizate prin riscuri comune.
Prevederile acestor norme se aplica cumulativ, indiferent de forma de
proprietate sau modul de organizare a activitatilor reglementate.
Normele specifice de protectie a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate
nationala, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea
diferitelor activitati în conditii de securitate. Respectarea acestor prevederi
nu absolva persoanele juridice sau fizice de raspunderea ce le revine
pentru asigurarea oricaror altor masuri corespunzatoare conditiilor
concrete în care se desfasoara activitatile respective, prin instructiuni
proprii.
Întrucât sistemul national al normelor specifice este structurat pe activitati,
persoanele juridice sau fizice vor selectiona si aplica cumulativ normele
specifice de protectie a muncii corespunzatoare atât activitatii de baza cât
si conexe sau complementare.
Structura fiecarei norme specifice de protectie a muncii are la baza
abordarea sistemica a aspectelor de securitate a muncii - practicata în
cadrul Normelor generale - pentru orice proces de munca. Conform
acestei abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem, compus din
urmatoarele elemente ce interactioneaza:
- Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea sarcinii de munca;
- Sarcina de munca: totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate de executant
prin intermediul mijloacelor de productie si în anumite conditii de mediu,
pentru realizarea scopului procesului de munca;
- Mijloacele de productie: totalitatea mijloacelor de munca (instalatii,
utilaje, masini, aparate, dispozitive, unelte etc.) si a obiectelor muncii
(materii prime, materiale etc.) care se utilizeaza în procesul de munca);
- Mediul de munca: ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice si
psihosociale în care, unul sau mai multi executanti îsi realizeaza sarcina
de munca.
Reglementarea masurilor de protectie a muncii în cadrul Normelor
specifice, vizând, global, desfasurarea uneia sau mai multor activitati, în
conditii de securitate, se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de
protectie a muncii la nivelul fiecarui element al sistemului executant-
sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca, propriu
proceselor de munca din cadrul activitatilor care face obiect de
reglementare.
Prevederile sistemului national de norme privind asigurarea securitatii si
sanatatii în munca constituie, alaturi de celelalte reglementari juridice
referitoare la securitatea si sanatatea în munca, baza pentru:
- autorizarea functionarii unitatilor;
- instruirea salariatilor în domeniul protectiei muncii;
- cercetarea accidentelor de munca , stabilirea cauzelor si a
responsabilitatilor;
- activitatea de concepere si proiectare a echipamentelor tehnice si a
tehnologiilor.
În contextul general pe care l-am prezentat, Normele specifice de
protectie a muncii pentru fabricarea componentelor si echipamentelor
electronice, electrotehnice si a materialelor electroizolante au fost
elaborate tinând cont de pericolele specifice existente în cadrul acestor
activitati, astfel încât, pentru fiecare pericol sa existe cel putin o masura de
prevenire adecvata la nivelul fiecarui element component al sistemului de
munca.
Structurarea acestor norme a urmarit includerea tuturor activitatilor
necesare pentru pregatirea si realizarea proceselor tehnologice de
fabricare luând în considerare si necesitatea corelarii prevederilor în raport
cu aceste pericole.
Prin prezenta norma specifica de protectie a muncii sunt reglementate
urmatoarele prevederi specifice privind fabricarea:
- aparatajului electric, aparatelor de masura, elementelor de automatizare,
radioreceptoarelor si televizoarelor, dispozitivelor semiconductoare,
circuitelor integrate, componentelor pasive si placilor cu cablaje imprimate;
- magnetilor ceramici si feritelor moi;
- izolatoarelor si produselor electroceramice;
- prelucrarea maselor plastice;
- cablurilor si produselor electroizolante.
În cadrul procesului de instruire în domeniul protectiei muncii a salariatilor,
se vor transmite toate informatiile necesare, referitoare la:
- riscurile la care sunt expusi;
- partile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate, în functie de
specificul activitatii;
- dispozitivele de protectie existente;
- mijloacele de protectie si autoprotectie;
- modul de interventie în caz de avarii sau accidente;
- sistemele de avertizare/semnalizare/alarmare.
La Începutul lucrului, operatorii au obligatia de a controla existenta
dispozitivelor de protectie si a protectorilor precum si starea tehnica a
echipamentului.
Este interzisa continuarea lucrului înainte de a se fi înlaturat defectiunile
ivite iar interventiile necesare pentru remediere se vor efectua numai de
salariati cu o calificare profesionala corespunzatoare, instruiti în acest
scop si însarcinati cu aceasta.
Produsele inflamabile si explozive vor avea marcate clar pe ambalaj:
- denumirea chimica uzuala a substantei;
- densitatea sau concentratia substantei;
- gradul de pericol pe care îl reprezinta;
- reprezentarea grafica a semnalului de avertizare standardizat.
Producatorii de componente si echipamente electronice, electrotehnice si
a materialelor electroizolante sunt obligati sa asigure: dotarea cu mijloace
si instalatii de prevenire si stingere a incendiilor, conform prevederilor
Normelor generale de prevenire si stingere a incendiilor.