Determinări ale sferei politice.

Sisteme și
regimuri politice. Regimul democrației liberale

P1
 Sfera politică

Sfera politică este sfera de acţiune a statului.

Cf. Jasay, Anthony de. The State. Indianapolis, IN: Liberty Fund, Inc., 1998;
Oppenheimer, Franz, The State: Its History and Development Viewed Sociologically,
New York: Vanguard Press, 1914; Bastiat, Frédéric, Government, în The Bastiat
Collection: 2 Volumes, Auburn (AL): Ludwig von Mises Institute, 2007, pp. 95-107.
 Definiţii ale statului
•Statul este instrumentul prin care clasa conducătoare îşi
asigură dominaţia şi îşi promovează interesele. (K. Marx,
F. Engels, V.I. Lenin,...)
•Statul este instrumentul de menţinere a păcii în
societate. (T. Hobbes)
•Statul este instrumentul de apărare a drepturilor
naturale – la viaţă, libertate şi proprietate. (J. Locke)
•Statul este instrumentul de exercitare a voinţei generale.
(J.J. Rousseau)
•Statul este instrumentul de ameliorare a ordinii sociale,
în general, şi a contractelor sau aranjamentelor sociale, în
special. (J. Bentham, J.S. Mill)
 Definiţii ale statului (continuare)
• Statul este instrumentul de asigurare a bunurilor publice
(securitate internă, apărare, drumuri publice, aer curat,
asistenţă medicală, educaţie universală etc.), care nu sunt/
nu pot fi produse prin cooperarea spontană a grupurilor de
interese private. (liberalismul contemporan)
• Statul este instituţia socială prin care producătorii/ “învinşii”
sunt exploataţi economic de către conducători/ “învingători”.
Producătorii folosesc mijloace economice, i.e. munca şi
schimburile voluntare de produse. Conducătorii folosesc
mijloace politice, i.e. confiscarea şi tranzacţiile forţate. (F.
Oppenheimer)
• The state is an organization of the political means. (F.
Oppenheimer)
 Definiţii ale statului (continuare)
• Statul este monopolul teritorial al coerciţiei, mai exact o
agenţie care se poate angaja în încălcarea neîntreruptă şi
instituţionalizată a drepturilor de proprietate şi în
exploatarea proprietarilor legitimi, sub forma exproprierii,
impozitării şi reglementării. (H.H. Hoppe)
• Statul este organizaţia care încearcă să-şi conserve
monopolul utilizării forţei şi violenţei pe un anumit teritoriu
şi care îşi obţine veniturile prin constrângere, iar nu prin
contribuţii voluntare sau prin plata serviciilor prestate. (M.
Rothbard)
• Statul este acea mare ficțiune prin intermediul căreia toți se
străduiesc să trăiască pe cheltuiala celorlalți. (F. Bastiat)
• States generally start with somebody's defeat. (F.
Oppenheimer)
 Precizări
• stat ≠ societate (civilă)
• stat → organizaţie, entitate abstractă/ necorporală
• Statul deţine monopolul utilizării forţei, atât în obţinerea
resurselor necesare funcţionării sale, cât şi în
implementarea unor reguli de conduită la nivelul întregii
societăţi
• Legitimarea graniţelor teritoriale este o problemă
capitală a fiecărui stat
Sfera comunitară, sfera economică, sfera politică

Sfera Sfera Sfera

comunitară economică politică
Principiu
Tradiţia Piaţa Statul
regulator
Valoare
Solidaritatea Prosperitatea Dreptatea
fundamentală
Factorii de
Mijloace Emoțiile sociale Legea
producție
Incluziune vs. Sancțiuni vs.
Feedback Profit vs. pierderi
ostracizare recompense
 Precizări
• Sfera politică, sfera economică şi sfera comunitară se
întrepătrund
• Toate acţiunile individuale şi sociale au o dimensiune
politică, o dimensiune economică şi o dimensiune
comunitară
• Bunăstarea individuală şi bunăstarea socială depind
de echilibrul (dinamic) al celor trei sfere
• 3 dezechilibre majore: tradiţionalismul,
consumerismul și politicianismul
 Sistemul politic (I)
• Orice sistem este un ansamblu ordonat de elemente
interdependente care se influenţează reciproc pentru a
menţine existenţa întregului
• Orice sistem are (a) intrări (inputs), (b) ieşiri (outputs) şi
un mecanism de retroacţiune (feedback)
• Orice sistem tinde să-şi menţină constante anumite
proprietăţi caracteristice (→ homeostază)
• Orice sistem conţine atractori (attractors), adică principii
de organizare care îi conferă regularitate (Butler Shaffer)
• Sistemele se blochează sau chiar sunt distruse dacă
anumite componente sunt eliminate sau schimbate
radical
 Sistemul politic (II)
• Sistemul politic este constituit din agenţii, instituţiile
regulile de conduită care au legătură cu funcţionarea
statului
• Ex. Sistemul politic românesc este format din instituţia
prezidenţială, parlament (Camera Deputaţilor şi
Senatul), guvern, primării, consilii judeţene, prefecturi,
servicii descentralizate ale ministerelor, partide politice,
grupuri de interese, candidaţi, votanţi etc.
• Sistemul politic trebuie luat în considerare cu celelalte
sisteme ale societăţii: sistemul juridic, sistemul
economic, sistemul cultural etc.
 Regimuri politice (RP)
• Numim “regim politic” modul (particular) de
organizare şi funcţionare a sistemului politic
• Regimul politic determină în mod esenţial
natura şi finalitatea statului
• Regimurile politice pot fi determinate în
funcţie de diverse criterii
 Monarhie, oligarhie, democrație
• Monarhie → puterea politică se află în mâinile unei singure
persoane
• Oligarhie → puterea politică se află în mâinile unei
minorităţi (vz. aristocraţie, plutocraţie)
• Democraţie → puterea politică se află în mâinile majorităţii
(vz. ochlocraţie – puterea mulţimii informe şi haotice)
Obs. Monarhii din societăţile democratice contemporane au
prerogative politice foarte reduse. Rolul lor este mai curând
decorativ sau simbolic.
De regulă, monarhiile sunt ereditare. (ex. Regatul Unit) Au
existat în istorie şi monarhii elective. (ex. Polonia)
 RP autocratic – RP pluralist
• RP autocratic → puterea politică este exercitată, în
exclusivitate, de o singură forţă politică (de regulă, de
un monarh)
Ex. Rusia ţaristă în timpul dinastiei Romanovilor
• RP pluralist → puterea politică este exercitată
(concomitent sau alternativ) de mai multe forţe politice
(de regulă, de mai multe partide politice)
Ex. România contemporană
 RP absolutist – RP constituțional

• RP absolutist → puterea politică este exercitată

discreţionar
Ex. Monarhia absolutistă a regelui Franţei Ludovic al
XIV-lea
• RP constituţional → puterea politică este exercitată în
limitele stipulate de un act constituţional, respectându-
se anumite drepturi fundamentale ale guvernaţilor
Obs. În zilele noastre, s-a generalizat regimul de
guvernare constituţional.
 Stat totalitar – Stat limitat
• Stat totalitar → statul încearcă să se identifice cu societate
prin controlul şi reglementarea întregii vieţi sociale
Formula totalitarismului: “Totul în stat, nimic în afara
statului, nimic contra statului” (Mussolini)
Ex. Italia fascistă, Germania nazistă şi toate statele
comuniste
• Stat limitat → o parte semnificativă a vieţii sociale nu se
află sub controlul agenţiei statale
Obs. Numim “stat minimal” agenţia statală care se limitează
la protecţia drepturilor naturale, la viaţă, libertate şi
proprietate
 Stat unitar – Stat federal
• Stat unitar/ iacobin → puterea politică este
exercitată în mod centralizat şi uniform la nivelul
întregii societăţi
Ex. Franţa, România
• Stat federal → puterea politică este împărţită între
autoritatea centrală şi autorităţile locale federate,
potrivit principiului autonomiei şi a prevederilor
stipulate în constituţia federală a ţării
Ex. Elveţia, Germania
 Atractori ai democrației liberale
• incluziunea
• egalitate politică
• participarea largă a cetăţenilor la viaţa publică
• regula majorităţii
• principiul nonagresiunii (i.e. principiul autodeterminării
rezonabile)
• inviolabilitatea sferei private
• libertatea de expresie
• dezbaterea publică bazată pe argumente rezonabile
• antidogmatismul