Comunicare politică, marketing politic,

marketing electoral: clarificări conceptuale.

„Americanizarea“ comunicării politice

P4
 Sfera comunicării politice include ...
discursurile şi mitingurile electorale
prezentarea programelor politice
interviurile acordate de demnitari cu privire la
problemele de interes public
 sondajele electorale
difuzarea unor comunicate de presă
desfăşurarea unor conferinţe de presă
dezbaterea moţiunilor de cenzură
exercitarea dreptului de vot
discuţiile purtate de un deputat cu cetăţenii în cadrul
audienţelor săptămânale etc.
 Sfera comunicării politice include ...
discursul rostit la data de 17 decembrie 2003 de preşedintele Jacques Chirac cu privire
la principiul laicităţii în Republica Franceză
emiterea de către Direcţia de relaţii cu mass-media a PSD a comunicatului de presă
„Theodor Stolojan îşi pregăteşte psihologic eşecul în alegerile viitoare“ din 21 decembrie
2003
declaraţia lui Mugur Ciuvică, purtătorul de cuvânt al Acţiunii Populare, la conferinţa de
presă din 18 ianuarie 2004 privind presupusa apartenenţă a ministrului Ioan Rus la o
reţea constituită pentru scoaterea unor mari sume de bani din ţară prin eludarea
taxelor şi impozitelor
interviul acordat de cancelarul Germaniei, Gerhard Schröder, revistei „Der Spiegel“ (şi
publicat în numărul din 5 ianuarie 2004 al acesteia) cu referire la planul de reforme pe
anul în curs
declaraţia senatorului Corneliu Vadim Tudor privind accidentul de vânătoare suferit
de ministrul Ilie Sârbu, publicată în revista „România Mare“ (9 ianuarie 2004)
înscrierea ideilor şi principiilor liberale pe site-ul PNL
dezbaterea şi adoptarea programului de guvernare al Partidului Democrat la
Conferinţa Naţională Anuală din 29 august 2003
prezentarea ofertei PNŢCD în domeniul administrației publice locale pentru alegerile
din 2004 etc.
 Comunicare politică
interacţiune semiotică circumscrisă sferei politice
politică discursivă
comunicare orientată spre câştigarea şi administrarea
puterii politice
comunicare orientată spre instituirea şi legitimarea
unei ordini sociale (juste) în societate
Factorii constitutivi ai comunicării politice
agent/ autor: cetăţeni, grupuri de presiune/ grupuri de
interese, partide politice, candidaţi, demnitari etc.
instrument: mesajele politice
contextul: parametrii economici, sociali, politici, juridici,
culturali, tehnologici
impulsul intenţionat: intervenţiile propriu-zise în cursul
normal al evenimentelor, fie prin acțiune propriu-zisă, fie
prin abținere
maniera de realizare: simplă-complexă; civilizată-
violentă; morală-imorală; etc.
rezultatul: câştigarea vs. pierderea alegerilor; ocuparea
unei funcţii publice vs. pierderea unei poziţii publice;
menţinerea vs. subminarea ordinii sociale; etc.
 „Americanizarea“ comunicării politice (I)
centrarea acţiunii politice pe câştigarea alegerilor, iar nu pe întărirea
spiritului cetăţenesc şi consolidarea democraţiei liberale
profesionalizarea comunicării politice (specialişti în comunicare;
utilizarea de metode ştiinţifice pentru evaluarea stării electoratului;
utilizarea de metode de marketing şi propagandă pentru influenţarea
electoratului)
orientarea campaniei electorale (uneori şi a actului de guvernare) în
funcţie de rezultatele unor sondaje de opinie
angajarea unor "spin-doctors" (consultanţi politici şi experţi din
industria marketingului); ex. George Gorton, Joseph Shumate şi
Richard Dresner (Boris Elţîn); Shimon Shaves; Arthur J. Finkelstein
(Adrian Năstase); Eyal Arad (C.V. Tudor); Tal Silberstein (C.P.
Tăriceanu); Felix Tătaru – GMP (T. Băsescu, K. Iohannis, PNL)
centrarea campaniei electorale pe şansele de câştig ale candidaţilor
(→ eliminarea din competiţie a candidaţilor consideraţi neviabili)
segmentarea electoratului în grupuri influenţabile
pre-testarea mesajelor de campanie în scopul adaptării lor la
preocupările, opiniile sau interesele diverselor segmente de electorat
 „Americanizarea“ comunicării politice (II)
utilizarea pe scară largă a mass-mediei, îndeosebi a televiziunii
„carnavalizarea“ campaniei electorale
depolitizarea campaniei electorale
personalizarea campaniei electorale, prin evidenţierea trăsăturilor
de personalitate care oferă avantaje electorale candidatului propriu
privilegierea imaginii candidaţilor în dauna discutării soluţiilor la
problemele de interes public
orientarea campaniei electorale spre discreditarea adversarilor
politici
versatilitatea și apatia electoratului
disoluţia spiritului cetăţenesc
creşterea costurilor campaniei electorale
creşterea dependenţei faţă de persoanele sau grupurile de
interese care susţin financiar campania electorală
creşterea importanţei politice a persoanelor sau grupurilor care nu
se supun validării electoratului
De la comunicare politică la marketing politic
 Marketing politic = forma profesionalizată și
fundamentată științific de comunicare politică
 Marketingul politic presupune conceperea şi utilizarea
unor strategii şi tehnici de marketing în vederea
câştigării alegerilor (Philippe J. Maarek)
 Strategia generală de marketing vizează adaptarea
ofertei politice la cererile prezente și viitoare ale
electoratului
 Marketing electoral = marketing politic circumscris
perioadei alegerilor electorale
Cine câștigă alegerile electorale?
Victory finds a hundred fathers, it is said, while
defeat is an orphan./
Victoria îşi găseşte 100 de taţi, în timp ce
înfrângerea este orfană.