ÎNVĂȚĂMÂNTUL PARTICULAR

E V O L U ŢIA Ş C O L IL O R P R IM A R E P U B L IC E Ş I P R IV A T E D IN B U C U R E Ş T I ( 18 6 4 / 18 6 5 -
18 9 9 / 19 0 0 )

80
71 71 72
68 69 69 69
70 66

57 67
60 60
55 55
57 54
50 48
47 45
41
45 41 46
40 44
30
30 26 28 34
32 32 32 33 32 32
30
27
20 21
17
16
10

0
1864 1872 1877 1879 1885 1890 1892 1896 1898 1900

ş c oli public e ş c oli priv ate

 E V O L U ŢIA E F E C T IV E L O R D E E L E V I Î N Ş C O L IL E P U B LIC E Ş I P R IV A T E D IN
B U C U R E Ş T I ( 18 6 4 / 18 6 5 - 19 0 0 / 19 0 1)

16000
13882 13675
14000 13291 13528

12000 11213 11251

10000

8000 7349
6157
5636 5479
6000
4833
4544 4750 4534
4072 3908 5214
4000 3598 4564 4775
2901 3955 4235
3464 3539
2000 2778
1951

0
1864 1871 1875 1877 1878 1879 1880 1885 1891 1895 1896 1897 1898 1899

elev i în ş c olile public e elev i în ş c olile priv ate

după 1864 - Obligaţia aplicării programei din şcolile
publice
Îmbogăţirea programei oficiale prin introducerea
studiului limbilor străine sau al muzicii
instrumentale rămânea la latitudinea directorilor
cărora li se impunea o bună cunoaştere a limbii
române.
Consecința legii din 1864
 Prevederi:
 fondarea unei şcoli private trebuie să aibă aprobarea
ministerului de resort
 depunerea unei cereri de înfiinţare a institutului, în care să fie
menţionate numele solicitantului, categoria şcolii, programa de
studii şi regulamentul de funcţionare al institutului,
componenţa corpului didactic angajat, planul localului şi
specificarea numărului maxim de elevi pe care şcoala urma să îi
instruiască
 Pentru directorii aşezămintelor se cerea:
 să deţină titluri academice identice cu cele pretinse de la
directorii şcolilor publice de acelaşi tip,
 să nu aibă cazier juridic,
 să nu fi fost pedepsiţi, ca profesori publici, cu destituirea sau
suspendarea,
 să posede un certificat de bună conduită eliberat de primăria
comunei unde a locuit în ultimii trei ani.
 certificate de studii şi de moralitate pentru cadrele didactice
 directorilor din sectorul public le era interzis a preda în şcolile
particulare.
 obligativitatea trimiterii lor la şcolile de stat spre examinare;
 Studiul limbii române şi a istoriei naţionale trebuia să se facă în
româneşte, pentru restul obiectelor putându-se utiliza orice altă
limbă la institutele cu programă proprie.
 În aşezămintele cu programa statului, limba de predare era exclusiv
româna, se respectau regulamentele şi programele din şcolile
publice şi se permitea organizarea examenelor finale sau de
corigenţă.
 Autorizaţia de examinare se obţinea numai dacă:
 școala funcţiona cu curs complet;
 angajaţii erau cadre didactice avizate de minister;
 se aplicau cu minuţiozitate reglementările şcolare;
 se ţineau în ordine documentele instituţiei;
 se respecta principiul înscrierii într-o clasă
superioară doar a elevilor declaraţi promovaţi
Performanțele elevilor
• Alte institute, cum este şcoala primară româno-
israelită „Jacob şi Carolina Loebel”, se remarcă
prin performanţele înregistrate sistematic de elevii
lor.
• Aici, toţi şcolarii din anul terminal, prezenţi la
examenul de absolvire desfăşurat la un aşezământ
public de instrucţie, reuşeau să primească
certificatul de finalizare a cursurilor elementare,
iar elevii din celelalte clase, examinaţi în şcoala lor
de către delegaţii ministerului, lăsau întotdeauna o
impresie plăcută sub aspectul progreselor la
învăţătură.
 Regulamentul pentru igiena internatelor şi internilor de ambe sexe,
dependente de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1877). I

 Elaborat în vremea ministeriatului lui G.Chiţu, pornind de la premisa că institutele

private erau înzestrate cu internate, la fel şi unele şcoli secundare publice, şi
interesându-se de condiţiile din aceste internate, fixa normele de igienă şi ordine
interioară ale acestora.

 Internatele, amplasate pe terenuri deschise, ferite de umezeală şi la depărtare de

aşezăminte insalubre sau imorale, trebuia să fie prevăzute cu:

 o curte spaţioasă

 încăperi mari şi luminoase care serveau ca săli de studiu

 dormitor

 cameră de baie

 Infirmerie

 sală de gimnastică.
Regulamentul pentru igiena internatelor şi internilor de ambe sexe, dependente de
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1877). II

 Erau menţinuţi ca interni numai elevi sănătoşi, cei care

dobândeau boli contagioase, cronice şi incurabile, fiind excluşi
în urma diagnosticării maladiei de către medicul internatului.
 Curăţenia localului şi a internilor cădea în sarcina medicului;
 supravegherea copiilor revenea pedagogilor care locuiau
alături de elevi;
 administrarea era asigurată de un econom, responsabil de
stabilirea meniului şi de calitatea acestuia.
 Ieşirea şcolarilor din incinta internatului nu era permisă decât
cu aprobarea directorului sau duminica, când erau scoşi la
plimbare de pedagogi.
 Internatele primeau deopotrivă bursieri şi solvenţi,
înţelegându-se prin aceasta copii merituoşi ale căror cheltuieli
de şcolarizare erau suportate de stat sau de particulari
binevoitori, precum şi copii care îşi achitau direct taxele.
Preţurile practicate de aşezămintele private
variau în funcţie de facilităţile oferite.
La Institutul Gianelloni de pildă, costul
internatului se ridica la 60 de galbeni pe an, în
timp ce elevii care stăteau în regim de
semiinternat plăteau 36 de galbeni, iar externii,
24.
 ELEVI ÎN ŞCOLILE PARTICULARE DIN ROMÂNIA
(1872/1873-1910/1911)

45000

40000

35000

30000

25000

20000

15000

10000

5000

0
 G R A F IC U L E V O L U ŢIE I Ş C O L IL O R P A R T IC U L A R E D E F E T E Ş I B ĂIE ŢI D IN B U C U R E Ş T I
( 18 6 4 / 18 6 5 - 19 0 0 / 19 0 1)

45

40 39
36
35
32
31
30 28 28
27
24 25
25
22
25 21 23
21 21
20
20 20 17 17 17
19 18
15
14 15 15
12 13
10
10
5

0
1864 1871 1872 1875 1877 1878 1879 1880 1885 1888 1890 1891 1892 1895

ş c oli partic ulare băieţi ş c oli partic ulare f ete

 E V O L U ŢIA Ş C O L IL O R P A R T IC U L A R E D IN B U C U R E Ş T I ( 18 6 4 / 18 6 5 - 19 0 0 / 19 0 1)

80

70 67
66 68

60 57
57
54
50
48 45
45 46
44 41
40
32 34
32
30
26 27

20 21
16

10

0
1864 1872 1877 1879 1885 1890 1892 1896 1898 1900
 E F E C T IV E L E D E E L E V I D IN Ş C O L IL E P A R T IC U L A R E B U C U R E Ş T E N E
( 18 6 4 / 18 6 5 - 19 0 0 / 19 0 1)

7000

6157
6000
5636 5479
5214
5000 4750
4775 4833
4534
4235
4000 3955 3908
3464
3000
2778

2000 1951

1000

0
1864 1871 1872 1875 1877 1878 1879 1880 1885 1888 1890 1891 1892 1895
Particularitățile corpului didactic privat. I
 SUFICIENȚA CADRELOR DIDATICE
 Exemple:
 în anul 1877 în Institutul Libertatea 16 profesori erau
responsabili de instruirea a 49 de elevi
 la Institutul Ureche de buna creştere a 40 de copii se ocupau
25 de cadre didactice
 la Pensionul Blaremberg 13 dascăli aveau în subordine 50 de
eleve
 la Institutul de domnişoare erau 10 profesoare pentru educarea
a 52 de fete
 la Institutul Beaumont primeau ştiinţa de carte 54 de eleve de
la 19 profesoare.
Tipuri de școli particulare la începutul secolului XX
Școlile evreiești. Considerații generale
Evoluția școlilor
evreiești. I
Evoluția școlilor evreiești. III
Școlile evreiești. I
Programa în școlile evreiești moderne
Consecințele aplicării programei
Manualele în școlile evreiești

 În prima etapă de existență a școlilor

evreiești, s-a recurs la manuale ebraice
din afara spațiului românesc, în special
din Galiția, dar și din alte centre de
cultură germană, pentru materiile
evreiești. Pentru obiectele de studiu din
programa statului au fost folosite
manuale utilizate în învățământul primar
de stat.
 Ulterior, s-a trecut la elaborarea unor
manuale ebraice proprii, mai apropiate
de necesitățile elevilor din școlile
evreiești din România.