CADRELE DIDACTICE

ARGUMENTE ÎN FAVOAREA ALEGERII

CARIEREI DIDACTICE

 pentru tinerele studioase, cariera didactică = onorabilitate

 percepţia generală: meseriile mai puţin lucrative = semnul

avansării sociale

 existenţa unui interes particular

 scutirea de serviciul militar

 Portretul ideal al cadrelor didactice
Un bun cadru didactic este:
 un om care trebuie „să ştie mai mult decât ne învaţă, să
înveţe cu inteligenţă şi gust”,
un om care „să trăiască într-un cadru umil şi să aibă un
spirit superior pentru a păstra demnitatea sentimentelor şi
a manierelor, fără de care nu ar obţine niciodată respectul
şi încrederea familiilor”,
o persoană care „trebuie să posede o combinaţie de
blândeţe şi fermitate [...], să nu-şi ignore drepturile, dar să
se gândească în primul rând la datoriile sale, să fie
mulţumit cu situaţia sa fiindcă face un bine, să fie hotărât
să trăiască şi să moară în slujba instrucţiei publice, care
este pentru el serviciul lui Dumnezeu şi al oamenilor”.
FR.GUIZOT, Histoire parlamentaire de la France.
Portretul ideal al profesoarei

 „Fă doamnă institutrice pe şcolarele

dumitale ceea ce eşti. Fiţi însevă ceea ce
doriţi să fie junele copile ce frecventează la
şcoala dvs. Decenţa, modestia sunt cele
mai preţioase calităţi ale femeii. Faceţi-vă o
datorie mare ca institutrice de a le
înrădăcina în inimile junelor eleve”.
 În acelaşi timp, institutoarele erau invitate
să contribuie la transformarea şcolilor
publice în „biserica la altarul căreia junimea
să înveţe, pe lângă cunoştinţele utile, ceea
ce e mai preţios: a iubi onestul şi binele şi a
roşi naturalmente la singura idee de
nemodestie, de nedecenţă”.
Constanţa Dunca-Schiau, articol în „Amicul familiei”, 1866.
Portretul ideal al cadrelor didactice

 Calităţile indispensabile care conturau portretul ideal al

profesoarelor:
 modestia, „o specie de umilinţă ce are a servi de model
fetelor ce educă”
 prudenţa
 tactul în relaţiile cu ceilalţi, fără de care „fructul
ostenelilor sale va fi pierdut”
 seriozitatea
 bunul simţ
 „o blândă demnitate întipărită în aerul, costumul şi
limbajul său, în fiecare acţiune”
 Regulamentul pentru portul învăţătoarelor şi institutoarelor
de orice grad. 1880 (V.Boerescu)

 Deoarece unele institutoare uitau să fie un etalon al simplităţii,

cuviinţei şi modestiei, căzând victime ale capriciilor modei, dedându-
se luxului, cauza din care „se ruinează chiar familiile cele mai avute
şi sorgintea viciilor cele mai degradante”, le este stabilită ţinuta în
şcoală.
 Sub precizarea că „orice abatere de la acest regulament constituie
infracţiune disciplinară şi se pedepseşte conform prevederilor legii
instrucţiunii”, institutoarele erau obligate să adopte o costumaţie
„cât se poate de simplă”, compusă din „rochie cenuşie sau neagră de
aţă sau lână, [a cărei] talie va avea forma unui palton încheiat până
la gât, cu mâneci lungi, strâmte şi garnisite cu o manşetă din aceeaşi
stofă şi culoare; gulerul şi mâneca albe, simple sau bordate, fără alte
garnituri; pălăria, iarna neagră, iar vara de paie, garnisită cât se
poate mai simplu; [...] botinele de piele sau alte materiale, însă negre,
fără broderii, funde, catarame şi cu tocuri aşezate”.
 CAMPANIA ÎMPOTRIVA PURTĂRII CORSETULUI

a interzis prin
ordin ministerial
Spiru Haret corsetul la eleve
pe durata
cursurilor.
 CONTRA PURTĂRII CORSETULUI

 Argumente medicale – dr. D. Gerota:

 Pielea prezintă cute dezagreabile şi pete cauzate de strânsoarea
exagerată care obturează parţial arterele şi îngreunează circulaţia
sângelui.
 Scheletul se deformează, mai ales la tinerele în creştere.
 Organele, sub presiunea corsetului se comprimă, făcând imposibilă
dilatarea normală a plămânilor, ceea ce conduce la deficitara
oxigenare a organismului.
 Se reduce capacitatea stomacului.
 Presate de celelalte organe, intestinele se deplasează în jos, producând
hernie.
 Gandele sudoripare nu mai funcţionează în zona acoperită de corset,
eliminarea transpiraţiei fiind orientată spre alte părţi ale corpului.
 Atrofierea muşchilor spatelui care nu mai pot susţine trunchiul.
Scoaterea corsetului duce la dureri de spate, ceea ce impune purtarea
lui pe mai departe.
 Vezica urinară nu are lor să se dilate, apărând tendinţa de a se goli la
intervale scurte.
 CORSETUL ŞI REACŢIA BĂRBAŢILOR

2 ½ a secolului al XIX-lea se formează o asociaţie

contra corsetului.
 “Am cunoscut o femee foarte cochetă care mai la toate
sarcinile avorta sau năştea copii sluţi, pentru că-i strivea
ea însăşi în pântecele său, numai ca să-şi facă talie fină”.
(Codul toaletei civile, 1870)
 CONTRA PURTĂRII CORSETULUI

“Dacă forma dată de corset e frumoasă, pentru

ce artiştii din zilele noastre nu o execută
operele lor?”
“Să-mi răspundă bărbaţii dacă au impresiunea
că ţin un corp uman sau un manechin atunci
când, la un dans, apucând talia femeii, simt fer
şi oase în loc să simtă corpul moale, elastic şi
plin al femeei”.
 CONTRA PURTĂRII
CORSETULUI
 “Când o femee va avea dureri de stomac, nasul roşu,
peliţa figurei vestejită, răsuflarea grea şi o voce
neplăcută, putem fi siguri că aceastea le datoreşte
numai obiceiului de-a se strânge în corset”.
 “Vanitatea de a fi admirată ca corp frumos e plătită de
femei cu perderea sănătăţei şi cu toate neajunsurile
familiare şi conjugale pe cari le ocazionează starea
bolnăvicioasă a ei”.
 “În timpul compresiunei exagerate cu corsetul, faţa se
congestionează sau se învineţeşte, ochii sunt aprinşi,
lăcrămători, din cauza relei nutriţiuni a creierului,
ideile vor fi confuze şi greoaie, femeia e iritabilă şi
indispusă, are tendinţă de greţuri, leşinuri, ameţeli şi
dureri de cap”.
 DATORIILE CADRELOR
DIDACTICE PRIMARE

Datorii didactice

pregătirea lecţiilor
identificarea metodelor şi a materialelor
didactice cele mai nimerite a facilita
înţelegerea elevilor

stăpânirea informaţiei pe care o

transmiteau
DATORIILE CADRELOR DIDACTICE
PRIMARE. ACTIVITĂȚI
EXTRAȘCOLARE

• excursii cu clasa

•însoţirea copiilor la slujba religioasă

•organizarea corului bisericesc

•efectuarea observaţiilor meteorologice

 DATORIILE CADRELOR DIDACTICE
PRIMARE.
SARCINI ADMINISTRATIVE PENTRU
DIRECTORI

trimiterea lunară la minister a statelor de plată

trimiterea cataloagelor la finele fiecărei sesiuni de examen

completarea formularelor primite de la serviciul de statistică

ţinerea evidenţei cheltuielilor de cancelarie în vederea depunerii la

primărie

controlarea şcolilor pe care le conduceau, tradusă în prezentarea sistematică a unor rapoarte

relative la proporţia în care instrucţia respectă programele de studiu, modul în care
profesorii se conformează orarului şi calendarului întâlnirilor de perfecţionare
 Pregătirea cadrelor didactice primare - I

 1865 - prima tentativă (nematerializată) de înfiinţare a unei

şcoli normale primare
 Organizarea școlii:
 120 de elevi, selecţionaţi dintre absolvenţii a patru clase
gimnaziale sau de seminar
 Internat
 înscrierea între elevi numai a bursierilor
 Studii: 3 ani
 Programa: practica învăţământului + ore de practică agricolă
 Pregătirea cadrelor didactice primare - II

 Școala normală „Vasile Lupu”, care funcţiona în acea

epocă la Iaşi.
 1867 își inaugurează cursurile şcoala normală
primară de învăţători „Carol I”, la Bucureşti.
 Dificultăți financiare din depozitele armatei se
aduce, sub formă de împrumut, mobilierul necesar.
Şcoală normală
 Regulamentul de admitere la şcoala normală
„Carol I” - 1874


Condiţiile pe care trebuiau să le întrunească
candidaţii dornici s-o frecventeze:
 să fie fii de să teni
 să aibă vâ rsta de 18-20 de ani
 să fie ortodocși
 să fie absolvenţi ai cursului primar cu note
eminente şi cu atestat
 starea de să nă tate să fie „deplină”
 să prezinte o declaraţie garantată de pă rinţi care
să cuprindă promisiunea unui comportament
exemplar în timpul celor trei ani de studii.
ELEVII NORMALIȘTI ÎN FUNCȚIE
DE PROFESIA PĂRINȚILOR (%)

5
8
3
13
SĂ TENI
NEGUSTORI
MEȘ TEȘ UGARI
FUNCȚ IONARI
ORFANI
ALTELE
 Pregătirea cadrelor didactice primare - III

 1864 - se diferenţia pregătirea învăţătorilor de cea a

institutorilor
 Abateri: în București, în 1885-1886, dintre cei 541 de
institutori, 98% frecventaseră sau absolviseră studiile
secundare şi superioare, doar 2% fiind absolvenţi ai
cursurilor primare.
 Pentru femei, 90% dintre institutoare posedau
certificate de studii secundare (gimnaziale, liceale sau
normale), numai 10% având studii primare.
 Şcoala normală “Elena Doamna”.I

 1860 - azilul „Elena Doamna”

 Fondator: dr. C.Davila.

 Din iniţiativa doamnei Elena Cuza, aşezământul a fost modernizat,

beneficiind de un local nou, în apropierea Cotrocenilor, local construit
cu fonduri provenite din donaţia celei care dăduse numele şcolii şi din
banii strânşi prin subscriere publică.

 În 1869 protectoarea azilului = Doamna Elisabeta

 Din 1869 programa şcolii se lărgeşte: materiile din şcolile primare + o

„întinsă cultură a muzicii, desenului, picturii, modelării, xilografiei şi
ţesătoriei”.

 Obiectiv: „a le asigura elevelor un viitor potrivit cu trebuinţele ţării”

cele mai talentate să fie pregătite ca institutoare, pentru
restul înfiinţându-se ateliere de cusătorie şi de lucru de mână.
 Şcoala normală “Elena Doamna”.II

La 1884, azilul funcţionează cu peste 450 de eleve, împărţite în 6 grupe, şi anume:
şcoala pregătitoare sau froebeliană unde se înscriau copile sub 7 ani;
şcoala primară;
şcoala pedagogică cu trei ani de studiu, destinată pregătirii învăţătoarelor;
şcoala normală secundară, unde, de-a lungul a şase ani se formau institutoarele;
şcoala de ţesut „Regina Elisabeta” (alături de ţesut, fetele deprindeau şi împletirea
coşurilor);
azilul elisabetan pentru cultura artei, desen, pictură, modelare şi muzică.
Procesul de instrucţie se realiza în conformitate cu programele aplicate în şcolile statului,
iar cadrele didactice ale azilului, în majoritate femei, erau recrutate, într-o măsură
apreciabilă, dintre fostele eleve ale institutului.
Spre sfârşitul secolului, şcoala îşi schimbă structura, funcţionând cu numai două secţii:
secția primară şi profesională (unde se admiteau ca bursiere fără concurs orfanele de
ambii părinţi sau de tată, precum şi cele provenite din instituţiile de asistenţă publică şi
fiicele militarilor invalizi de război)
secţia normală (unde erau primite ca bursiere prin concurs absolventele secţiunii
primare a azilului, fiicele ale cadrelor primare cu o vechime de 10 ani în învăţământ, fiice
de săteni).
Şcoala Centrală de fete
 Atmosfera la Școala Centrală

 „Grădina mare își merita pe atunci numele: o parte din ea (interzisă nouă, dar pe
aleile căreia ne strecuram totuși de multe ori) era toată o pergolă de trandafiri. În
rest, sub pomii înalți erau bănci cioplite din trunchiuri groase, iar în jurul careului
din mijloc buturugi retezate în chip de scaun, care-și aveau rădăcinile în pământ.
 Jocurile noastre trebuiau să fie nezgomotoase, calme, mai mult plimbări în care
tăifăsuiam.
 Uniformele noastre erau diferențiate, dar cu un aspect sever: între 10 și 14 ani rochie
de ațică în pătrățele roșii și albe, lungă până sub genunchi, cu șorț tot lung de
poplin negru, guleraș alb brodat și fundă neagră; într-o parte, de un nasture
șorțului, atârna un lanț cu cheile de la dulapuri și pupitre. Fetele din cursul superior
– 15-18 ani – aveau același model de uniformă, dar în carouri gri cu alb, ceea ce le
dădea un caracter mai elegant și mai serios; cele mici erau obligate să li se adreseze
cu dommnișoară. Pe culoare, când ne întâlneam cu profesoarele, trebuia să le
salutăm cu un Knicks, o mică reverență schițată rapid, care ne amuza grozav. În
sufragerie, mesele de 10-12 locuri erau prezidate de câte o elevă din ultima clasă, la
care ne uitam cu mare respect; una dintre ele rostea rugăciunea de dimineață, alta
cea de seară”.

(Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii. 1944-1947, vol. I, Humanitas, 2007, p. 21)
 Programa şcolilor normale primare

 instrucţia morală şi religioasă

 limba română
 aritmetica aplicată
 geometria
 ştiinţele fizice şi naturale „aplicabile întrebuinţărilor vieţii”
 noţiuni elementare de agricultură, horticultură, igienă
 geografie şi istorie (în special cea naţională)
 pedagogie şi didactică
 instrucţie civică (noţiuni de administraţie comunală şi de
ţinerea registrelor stării civile)
 desen şi caligrafie
 muzică
 gimnastică
 „Sfaturi” înscrise pe certificatele de absolvire a fiecărei clase normale

Învățați pentru viață, nu pentru note certificate.


Învățătura ne luminează mintea și ne ajută să înțelegem și să iubim Frumosul, Binele și Adevărul.

Fii dreaptă. Înainte de a judeca pe altele, judecă-te pe tine.

Munca ne înviorează sufletul și ne mângâie în nenorociri.

Nu lăsa pe mâine ceea ce poți face astăzi.

Respectă-te dacă vrei să fii respectată.

Nu-ți vorbi de rău colegele. Nu le pârî. Nu șopti la ureche și nu primi să ți se șoptească.

Fii bună și generoasă.

Fă alteia ceea ce ai vrea să ți se facă ție. Astfel vei fi fericită și vei face și pe alții fericiți.

Întreabă-te în fiecare zi ce faptă bună ai săvârșit, pe cine ai ajutat și dacă ai meritat să fii lăudată și

iubită de ai tăi.
Fii sinceră. Cuvântul tău să exprime gândirea ta.

Vorbește puțin. Vorbește ce trebuie. Vorbește când trebuie. Oratoria ta să fie fapta ta.

Alege-ți un ideal moral în viață, spre care să tindă zilnic puterile sufletului tău. Apoi fii stăpână pe

tine, nu șovăi.

(Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii. 1944-1947, vol. I, Humanitas, 2007, p. 26)
 DIMENSIUNEA CORPULUI DIDACTIC PRIMAR DIN BUCUREŞTI ÎNTRE 1864/1865-1899/1900

300

250 249 245

239239239
220
200 204

172 176
150
124
112 121
102 97 99 111
100
73 71 75 76 75 81
67
5060 59 64

0
 Pregătirea profesorilor din şcolile normale

 Referitor la locul în care s-au pregătit cadrele din

aşezămintele normale, se constată preponderenţa(peste
75%) a celor formate în şcolile secundare şi superioare
existente în ţară .
 Pentru şcolile normale de băieţi se remarcă prezenţa în corpul
profesoral a 38% posesori ai titlului de doctor, 37% absolvenţi
ai studiilor secundare şi 25% absolvenţi de facultate,
licenţiaţi.
 În şcolile normale pentru institutoare, 73% dintre cadrele
didactice aveau studii secundare, 23% erau licenţiate şi numai
4% deţineau titlul de doctor.
PROFESORII ȘCOLILOR NORMALE ÎN FUNCȚIE DE STUDII (%)

73
80
70
60
50
38
40 37
30 23
20 4 25
10
0

ctori
do i șc II
en ț ț i ați
o lv n
ab s lice
 Internatele şcolilor normale

Internatele, care întreţineau cursanţii fără mijloace

materiale, erau proiectate a fi „o adevărată familie unde
copilul de tânăr să se deprindă, nu numai a judeca şi studia,
dar cu deosebire a fi cu regulă în viaţa sa, a se îngriji bine de
persoana lui, a fi un exemplu de bună cuviinţă şi conduită,
cu alte cuvinte, prin ele trebuia să le întărim corpul şi să le
înălţăm inima”.
În realitate, din pricina fondurilor limitate, internatele sunt,
de multe ori, „nişte case de chin”, care au camere fără
„cubagiul necesar de aer, fără ventilaţiune, încărcate de
praf şi în care trăiesc îmbrăcaţi în acelaşi mod nenorocit şi
fără nicio îngrijire igienică” aspiranţii la cariera de institutor.
 Ocuparea unei catedre vacante.I

Concursul
Concursul naţional
naţional este
este modalitatea
modalitatea
frecventă
frecventă pentru
pentru aa dobândi
dobândi o
o catedră
catedră vacantă.
vacantă.

Anunţarea
Anunţarea catedrelor
catedrelor libere
libere se
se făcea
făcea prin
prin
publicarea
publicarea lor
lor în
în „Monitorul
„Monitorul oficial”.
oficial”.
 Ocuparea unei catedre vacante.II
Condiții:
 Certificat de botez (nu se permit candidaţi sub 18
ani)
 Adeverinţă din partea directorului de şcoală unde
s-a realizat practica pedagogică, condiţie de la care
se sustrăgeau foştii normalişti
 Certificat de absolvire a unui institut secundar
(gimnaziu, liceu sau seminar)
 Supunerea la probe orale şi scrise, primele
desfăşurate public
 Ocuparea unei catedre vacante.III

 Concursul se desfăşura în marile centre urbane, în luna septembrie,

pentru toate persoanele înscrise, în faţa unei comisii formată din
profesori şi un delegat al ministerului, de obicei un revizor.
 Durata concursului: 6 zile.
 Candidaţii erau examinaţi asupra cunoştinţelor de: matematică, istorie
şi geografie, religie, ştiinţe naturale, pedagogie, limba română,
franceză, greacă şi latină.
 Subiectele erau formulate pe baza programei institutelor secundare de
învăţământ.
Ocuparea unei catedre vacante.IV

Media
generală
minimă: 7,50
 CATEGORII DE CADRE DIDACTICE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI SECUNDAR

• Absolvenți ai unei școli secundare/superioare

SUPLINITORI • Ocupă catedra temporar, până la revenirea titularului de drept

• Primul grad didactic

PROVIZORII • Ocupat la începutul carierei în mod automat de absolvenții
școlilor normale, ceilalți devenind provizorii prin concurs

• La 3 ani de la ocuparea catedrei cadrele didactice erau datoare a da un

examen pentru a deveni definitivi.

DEFINITIVI • Definitivatul era condiţionat de obţinerea mediei minime 7, la proba

scrisă depusă asupra principalelor materii din programa şcolilor normale
şi la proba de practică pegagogică, constând într-o lecţie model la limba
română sau aritmetică, din programa şcolii primare/secundare.
 REPREZENTAREA GRAFICĂ A CORPULUI DIDACTIC
PRIMAR BUCUREŞTEAN ÎN FUNCŢIE DE STATUT (1866/1867-
90 1896/1897) ÎN %
80 80
73 72 71
70 68
66 67 67
60 61 61
55 55 55 55 55 53
50
45 45 44 43
40
33 32
30 31 31 31
27 25
23 23 23 24
20
17 17 17
13
10 9
5 5 6
2 2 3
0 0 0 0 1 1 1
1866 1867 1868 1869 1870 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1888 1889 1891 1896

suplinitori provizorii definitivi

 EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE INSTITUTORI ŞI INSTITUTOARE DIN BUCUREŞTI
ÎNTRE 1864/1865-1899/1900

180

160 157
150 148 152
140

120
110
105
100 97 98 99 99
91
87 88
80
75 78
69 68
64 645467
60
47 47 445547 48 56
43 44 43 43 43 50
36 33 38
35
40 32 33 32
28 31 34
37 36
32
20 27 28
23

număr institutori număr institutoare

 REPARTIZAREA CORPULUI DIDACTIC PRIMAR URBAN PE SEXE ÎN ROMÂNIA
(1872/1873-1910/1911)

1000
933 932
897 900 893
900 865
829 824 821
802 814
791
800

710
700

586 623
600
549
528
514 504
488 492 488 493
500 476 473 471
481 459
425 436

400 381 376

355 355 352 350 347 345
360
293 302
300 261 255
216 217 218 213 218
200

100

0
1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1898 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910

institutori institutoare
 REPARTIZAREA PE SEXE A CADRELOR DIDACTICE RURALE DIN ROMÂNIA
(1872/1873-1910/1911)

6000

4930
5000 4796
4682

4303
4119
3907
4000 3819
3634 3630 3699
3546 3628

3000

2107 2138 2101

1987 1962 1999 2129
20001831 1851 1771 1793
1663
1517
1246 1238
1111
965 1019 1037 1039 1066
916
1000

358 375
224 273
108 139 156 178
78 79
0
18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19
72 73 74 75 76 78 79 80 81 82 99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10

învăţători învăţătoare
 CADRE DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR DIN ROMÂNIA (1872/1873-1910/1911)

8000

7000 6723
6459
6199

6000
5541
5365
5018
4885
5000 4738
4593 4653 4667
4462

4000

3000
2459 2504
2277 2186 2272
2095 2186
1909 1949 1931
2000 2007
1667
1351 1357 1333 1328 1328 1309 1357 1385 1373 1386 1392 1403

1000 821 841 806

642 718 738
571 572 570 568 565 631

0
1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910

cadre didactice în şcoli urbane cadre didactice în şcoli rurale

 REPARTIZAREA PE SEXE A CORPULUI DIDACTIC PRIMAR RURAL
DIN ROMÂNIA (1872-1910) - %

120

100 96 95 96
93 92 91 90
88
85 85
79 78 78 78 78 78 78 78
80 75 74 73

60

40

26 27
25
21 22 22 22 22 22 22 22
20 15 15
12
9 10
7 8
4 5 4

0
18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 19 19 19 19 19 19 19 19 0 0 0
72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 99 99 00 01 02 03 04 05 06 07
8

învăţătoare învăţători
 CADRE DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR (1897-1910)

2500

2152 2133

2000 1923

1732 1747 1744 1720

1514
1500 1432 1421

1186 1199 1195

1000

500

0
 Argumente pentru perfecţionarea continuă a
cadrelor didactice

 „Una din relele care bântuie şcolile noastre primare, e

slăbiciunea în care se găsesc unii din învăţători, institutori
şi institutrice, fie din cauza bătrâneţilor, fie aceasta
provenită din cauza puţinei îngrijiri ce au avut de a se
alimenta de ştiinţa zilei, spre a-şi înmulţi cunoştinţele ce
sunt chemaţi a transmite şcolarilor, aşa că, deşi odată au
avut un capitol suficient de cunoştinţe necesare vieţii
uzuale, însă astăzi este învederat că nu le mai au şi, prin
urmare, oricari ar fi obligaţiunele ce li s-ar impune, nu se
va putea ajunge la nici un rezultat, întrucât se cere
învăţătorilor a arăta cunoştinţele ce ei înşişi nu le posedă,
plus că în aşa caz nu pot cunoaşte nici mijlocul de a
transmite pe o cale folositoare şi înlesnicioasă copiilor
aceste cunoştinţe”.

 „Lipsa de cunoştinţe gramaticale şi neglijenţa în

ortografie”.
FORME ALE PREGĂTIRII
CADRELOR DIDACTICE

CONFERINȚE

CURSURI DE
REPETIȚIE

CONGRESE
DIDACTICE
 CONGRESELE CADRELOR DIDACTICE

 SURSA DE INSPIRAȚIE: Modelul congreselor didactice a fost preluat din Occident. Aici,
din iniţiativa diferitelor comitete şcolare sau a societăţilor de dascăli, se desfăşurau reuniuni
ale membrilor corpului profesoral, potrivit unui program în care se regăseau atât aspecte
pedagogice, cât şi subiecte legate de legislaţia şcolară ori de îmbunătăţirea stării materiale şi
morale a oamenilor de şcoală.
 PERIOADA : anual în vacanţa de Paşte. Congresele au fost iniţiate la 1884 de Societatea
Corpului didactic din România.
 LOC: 1884-1890 – s-au ținut alternativ în Bucureşti şi Iaşi. Din 1891 se organizează şi în alte
oraşe (Craiova, Galaţi, Ploieşti, Brăila, Focşani, Constanţa sau Piatra Neamţ).
 TEMATICĂ: Subiectele acopereau o paletă largă de preocupări:
 generale (direcţia viitoare a învăţământului; recrutarea cadrelor didactice primare; organizarea
şcolilor normale, a învăţământului primar şi secundar; aplicarea obligativităţii instrucţiei
elementare; tipărirea manualelor şi selectarea celor mai bune cărţi şcolare; modificarea
programelor de studiu din şcolile primare ş.a.)
 chestiuni punctuale (metodele de învăţământ necesare în predarea materiilor din aşezămintele
primare; aplicarea metodei intuitive în instrucţia elementară; oportunitatea înfiinţării clasei de
tranziţie între cursul primar şi cel secundar, cu scopul de a pregăti absolvenţii ciclului
elementar pentru cerinţele gimnaziilor şi liceelor; modalităţile potrivite pentru menţinerea
disciplinei în unităţile de educaţie).
PRESA DIDACTICĂ

,,Magazin pedagogic”
„Înveţământul primar”
,,Foaia scolastică”
,,Elevul patriot”
,,Educaţiunea”
,,Convorbiri didactice”
,,Chestiuni metodice”
,,Buletinul Societăţii Corpul didactic primar din România”
,,Şcoala şi familia”
,,Şcoala română”
,,Şcoala primară”
,,Şcoala practică”
,,Şcoala poporului”
,,Şcoala pedagogică”
,,Şcoala modernă”
,,Revista pedagogică”
,,Revista generală a învăţământului”
,,Calendarul şcoalei”
 Abaterile cadrelor didactice - I

 Absentareade la conferinţe
 Absentarea de la cursuri
 Abaterile cadrelor didactice - II

 ABUZAREA FIZICĂ A ELEVILOR

 Profesori care corectează elevii administrându-le „părinteşte pe

spinare câteva lovituri”.
 Petiția unui părinte unde se făcea referire la un profesor care „deşi
tânăr, e îmbătrânit în apucături rele de a bate copiii cu ascuţişul
liniei până la sânge şi de a le aplica palme pe obraz”.
Abaterile cadrelor didactice - III

 IZGONIREA ELEVILOR DIN

ȘCOALĂ
 Abaterile cadrelor didactice - IV
 ACORDAREA ARBITRARĂ A NOTELOR
 Promovarea unor copii care nu aveau rezultate suficient
de bune
 Atragerea copiilor în activităţi în folosul lor (vânzarea
unor ziare la care colaborau, efectuarea lucrărilor
agricole pe terenul profesorului și a cumpărăturilor
curente), în schimbul serviciilor scoţându-i premianţi la
sfârşitul anului şcolar.
 Măsura luată de autorităţi este detaşarea împricinaților
la alte şcoli, unde probabil aveau să îşi reia vechile
obiceiuri.
 Abaterile cadrelor didactice - V
 AFIȘAREA ÎN SOCIETATE A UNUI COMPORTAMENT IMORAL
 Când incapacitatea profesională se împletește cu moralitatea discutabilă,
măsurile sunt mai severe, astfel, în 1865, Constanţa Dunca-Schiau,
delegată din partea Primăriei cu inspectarea şcolilor de fete, observa
existența unei profesoare atât de slab instruită încât, pentru a se constata
aceasta, „n-are decât a fi auzită vorbind şi chestionată asupra materiilor
celor mai elementare”.
 Pe lângă acest aspect, i se imputa profesoarei, în vârstă de 16-17 ani, că
locuieşte singură şi că „în singurătatea dumisale nu-şi opreşte a primi
bărbaţi ce petrec serile aici; trimite elevele sale prin cârciumi pentru a-i
cumpăra cele necesare şi îşi permite a invita elevele a petrece ziua şi
noaptea la dumneaei”.
 Decizia finală este înlăturarea tinerei din postul ocupat şi transferarea ei
de la București la Craiova unde, locuind în localul şcolii, putea fi
supravegheată mai bine.
 Abaterile cadrelor didactice - VI

îndemnul adresat foştilor elevi de a se

muta la alte şcoli
folosirea la clasă a cărţilor editate de ei
înșiși, fără a ține cont de faptul că nu
primiseră avizul calitativ al ministerului
completarea sporadică şi incorectă a
foilor matricole şi cataloagelor
 Sancționarea cadrelor didactice. I

 Avertismentul
 Cenzura cu pierderea salariului
timp de 5-30 de zile
 Suspendarea timp de 2-6 luni
 Excluderea până la maxim 4 ani
 Excluderea pentru totdeauna
din corpul didactic
 Transferul
 Sancționarea cadrelor didactice. II

 Avertismentul este dat de inspectorul de

circumscripție
 Cenzura de către ministru, în urma raportului
inspectorului general
 Suspendarea, excluderea temporară sau definitivă
se pronunță de către ministru, cu acordul prealabil
al Consiliului permanent al instrucțiunii
 Suspendarea și excluderea nu se pot pronunța
decât după ce profesorul și-a prezentat punctul de
vedere (în scris sau personal) în fața Consiliului
permanent al instrucțiunii
 Atentat la
bunele Abuz de
moravuri putere
vagabondaj
Delapidare
Mărturie
de bani
mincinoasă
publici

Abuz de
mituire
încredere

Percepere
Înșelăciune de taxe
ilegale

Spargere de
furt
sigilii

excluși din
Sustragere
fals corpul de acte
didactic:
 Imaginea dascălilor în literatură

 În schiţa Un pedagog de modă nouă, I.L.Caragiale imortalizează imaginea

unui profesor de pedagogie care pregăteşte viitori institutori ţinându-le
conferinţe cu un aer doctoral, în fapt adevărate lecţii de ignoranţă sau
eternizează portretul unui profesor care deşi dorea să lase impresia unui
comportament ireproşabil, era tiranic cu cei slabi şi umili, şi linguşitor faţă
de cei mari.
 Prototipul dascălului violent apare la Al.Vlahuţă în schiţa Mogâldea, unde,
adoptând punctul de vedere al elevului, autorul constată că menirea
institutorului nu era alta decât aceea de a „trage cu varga la spate, ca să
isgonească mintea la cap”.
 La Barbu Şt.Delavrancea se îmbină în persoana institutorului violenţa,
ignoranţa şi neseriozitatea, căci, în schiţa Domnul Vucea, dascălul găseşte
în lovirea copiilor o modalitate de refulare, în timp ce „lecţiile mergeau
strună: nu învăţa nimeni nimic”.
RECOMPENSAREA CADRELOR DIDACTICE

• Ordine: „Steaua României” şi „Coroana României”,

însoţite de gradul de ofiţer sau cavaler, al medaliei
„Serviciu credincios” - acordate celor care înfiinţau o
şcoală, îngrijindu-se de finanţarea localului şi a
mobilierului
• Medalii: „Răsplata muncii pentru învăţământul primar” şi
„Bene Merenti”
• Acordarea distincţiilor: 24 ianuarie şi 10 mai
 RECOMPENSAREA CADRELOR DIDACTICE

• În 1896, din iniţiativa revistei „Înveţământul primar”, corpul didactic elementar din
Bucureşti i-a elogiat, în cadrul unui BANCHET, pe câțiva membri ai comitetului de
redacţie, care se pensionau în acel an.
• Adunaţi în sala de marmură Union, institutorii s-au delectat cu un meniu „pedagogic”,
care curpindea:
• „prepararea (globurele Tillichiane; sardele sistemisate; salam à la Viitorino da Feltre;
jambon Jacotot; limbă père Girard);
• sintesă staţionară [pauză];
• predarea (supă cu legume de zarzavaturi fröbeliene, gătită după sistema inductivă a
lui Gabriel Compayré; cegă pestalozziană cu maioneză intuitivă; pui gătit metodic, fără
spanac pedagogic; muşchi dintr-un animal crescut după educaţia fizică a lui Spencer;
saladă din grădinile dela Neuhof; tort, clarificat - în ultima analisă staţionară - cu
chocolată; brânză de Niwiez, satul lui Comenius; fructe din pomi altoiţi şi cultivaţi după
metoda lui Bacon);
• vinuri - Nicoresci, înfundat în butelii, conform principiilor lui Bssedow, Drăgăşani cu
efectele vinului elveţian, din care gusta Leonard;
• sintesă progresivă;
• aplicarea (se face pe farfurii Herbartiene, cu furculiţe model Diesterveg, cuţite
Montésiniene, cu pahare Lancasteriene şi scobitori din bagheta intuitivă)”