Hegel

Prelegeri
de estetica
• Frumosul artistic -> o totalitate de forme si trepte particulare
• Forme -> modul diferit de a concepe ideea ca continut -> raportul
diferit forma-continut
Trei raporturi ale ideii fata de forma ei de expresie artistica:
1. Forma simbolica a artei -> determinatie abstracta, raport negativ cu
realitatea, cu fizicul
Fenomenului natural uman (forma) nu ii este valorificat continutul la
adevarata valoare.
Panteismul artistic din Orient: se atribuie laude si celor mai proaste
 2. Forma clasica -> incorporarea libera, adecvata a ideii in forma ce
apartine ideii insasi
-> doar ea poate oferi producerea si intuirea idealului desavarsit si
realizat
-> particularitatea continutului in arta clasica consta in faptul ca el
insusi este idee concreta -> spiritual concret
-> numai ceea ce este spiritual este considerat cu adevarat interior (ex
inspiratia)
Forma umana -> unic fenomen sensibil adecvat spiritului
3. Forma superioara -> forma romantica
Glorofica raportul dintre idee si obiectiv, spre deosebire de arta
simbolica care se lasa invinsa
Spiritul -> subiectivitatea infinita a ideii, nu este infatisat adevaratul
concept in arta (limitata)
Comparatie: Arta romanitca : crestinii fata de Dumnezeu ca spirit;
Arta clasica: credinta elenilor fata de zei
Zeul elen este reprezentat uman, infatisarea lui este strict subiectiva.
Oamenii s-au raportat strict la natura
Arta romantica -> depasirea artei de catre ea insasi, seminficatie variata
in exterior
Obiectul artei -> libera spiritualitate concreta
Lumnea interioara-> continutul artei romantice
Revine asemanarea cu arta simbolica, prin nepotrivirea dintre forma si
idei, diferenta fiind ca ideea aici este una superioara care se sustrage
unirii cu exteriorul, deoarece ea nu-si poate infaptui adevarata ei
realitate si aparitie decat in sine insasi.
Forma romantica -> material sensibil determinat
Arte particulare -> apartin in mod specific uneia dintre formele generale
ale artei si in acelasi timp reprezinta in felul lor de plasmuire exterioara
totalitatea formelor artelor.
Inca o data: Arta romantica -> spiritualitatea plasmuita in forme, spiritul
absolut.
Contine doua extreme:
1. Obiectivitatea lipsita inca de spirit -> mediu natural al divinitatii,
plasmuirea exteriorului
2. Divinul -> Interiorul, existenta subiectiva a divinitatii.
Exemplu arta particulara -> sculptura -> prelucrarea naturii exterioare anorganice pana devine
una cu spiritul
Arta constructiei -> Forma simbolica a artei ( netezeste locul pentru divinitate, ii cladeste
temple, devine adapost pnetru furtunii etc, contra salbaticiei, si reveleaza vointa de reculegere)
In templul divinitatii intra divinitatea insasi -> fapt posibil prin sculptura -> forma clasica a artei
Sculptura nu lasa exteriorul sa se imprastie in diversitate fenomenala -> spiritul este afisat in
independenta lui esentiala.
Comunitatea -> divinitatea isi mentine identitatea
Constructie+sculptura = legatura dintre semnificatia spirituala si materialul sensibil (continut
obiectiv contopit cu sensibilul nemijlocit)
Continutul superior devine spiritual (suflet particular) , obiectul
reprezentarii artistice devine pentru sine si subiectivitatea – pasiune
umana.
Alte forme de continut adecvate interioritatii subiective: pictura, muzica
si poezia.
Structura interioara apartinand artei romantice se imparte pe cele trei
sfere mentionate mai sus.
Pictura poate avea mai mult potential sensibil si mai mult continut
datorita avantajului vizibilitatii, in plus nu necesita materiale grele, nici
spatialitate, limitandu-se la o supfrafata.
Muzica se adanceste si mai mult in subiectivitatea si particularitate,
decat celelalte arte.
-> face sa rasune sufletul
-> sunetul devine materie insufletita
-> centrul artelor romantice: intre pictura (sensibilitate spatiala) si
poezie (sensibilitate abstracta)
Poezia -> semn al reprezentarii, nu numai semn al sentimentului
nedeterminat
-> tonul devine cuvant
 Aceasta ar fi structura totalitatii artelor particulare (plus alte impartiri
incercate, luandu-se ca fundament materialul sensibil)
-> arta exterioara a arhitecturii (sau cristalizarea)
-> arta obiectiva a sculpturii (figuratia organica a materiei in totalitatea
ei spatiala)
-> arta subiectiva a picturii (suprafata colorata), muzicii (in care spatiul
trece in punctul in sine imiplinit al timpului) si poeziei (considerat ca
fiind fara valoare)
O particularitate a operei cum ar fi materialul nu poate fi pastrata ca
 Inca o data, momentele generale ale ideii frumosului sunt: forma
simbolica, clasica si romantica.
Forma simbolica isi atinge cea mai mare aplicare in arhitectura;
Forma clasica a artei se aplica in sculptura (realitate neconditionata)
Forma ultima, cea romantica, este reprezentata de pictura si muzica, iar
poezia este adecvata tuturor formelor frumosului si se extinde asupra
tuturor.
Prin urmare, ceea ce realizeaza artele particulare, conform conceptului
lor, sunt formele generale ale ideii frumosului.