Organizarea cosmosului uman

Datorită agitației din cadrul religios a răsărit o dorință de viață neatinsă de pângărirea mâinilor cu
sânge.

Totodată grupări religioase își afirmă reacția la dezvoltarea comerțului și la insolența celor bogați
printr-un trai auster.

În aceste grupări religioase întâlnim o direcție total opusă gândirii tradiționale, războinice. Ea
presupunând (o epimeleia) un autocontrol permanent, pentru evitarea ispitelor (hedone), adică
atracția spre plăceri trupești și viața ușuratică(tryphe și malachia). În locul acestora venind o
existență dăruită ponosului, trudei necontenite.

Austeritatea pătrunde în societate, odată cu dezvoltarea acestui mod de a gândi concomitent cu

dezvoltarea economică a anumitor categorii sociale, apare în polis o vrajbă venită din faptul, că,
acum se poate cumpăra orice de la căsătorie, onoruri, privilegii, faimă și chiar și putere.

Bogăția reprezintă lipsa măsurii. Banul îl face pe om.

Pleonexia- dorința de a avea mai mult decât alții, dorința de a avea mai mult decât alții, mai mult
decât partea cuvenită fiecăruia, de a avea totul. Tema care va devenii obsedantă în secolul al VI-a,
în morală. Apare acel spirit de Eris care stârnește doar nedreptate.

În comparație cu aristrocrația, apare apare formula „Nimic prea mult”- noua înțelepciune.

Mesoi- noua clasă, clasa de mijloc ce menține echilibrul între clasele la nivel extrem- cei
foartebogați , cei foarte săraci. Tipul uman, noile valori civice.

Solon, om al centrului, își asumă rolul de arbitru, rolul de a împărții arche-ul fiecărui om din
cetate după meritele acestuia.
Solon devine o piatră de hotar între cele două lumi, acesta se asigură că nimeni nu i-a mai mult
decât i se cuvine.

Apare nevoia unei noi dike, ce trebuie să fie mai presus de toți, egală pentru toată lumea.

Solon refuză tirania, Kratos și Bia care îl însoțesc pe Zeus, care personificau puterea absolută,
irezistibilă și irațională a Suveranului, au trecut în slujba noii legi scrise de Solon. Ei aflându-se
în slujba lui Nomos, ce conduce din centrul cetății, în locul regelui.

Nomos este legat de Dike, printr-un efort legislativ se încearcă amplanarea conflictului.

Dorința de îmbogățire atrage după ea asuprirea și înrobirea poporului, lucru care la rândul său
aduce răvrătiri.

Pentru a putea fii adusă dreptatea, trebuie să fie înfrântă aroganța aristocraților, învățăturile lui
Solon fiind ignorate la început, dar gânditorul spune că timpul este de partea sa. „ Adevăr depus
es to menos”( adevăr prezentat mulțimii).

Dike și Sophrosyne apar în agora, ceea ce înseamnă că vor fii de acum puse în discuție, grecii
supunându-le neîncetat dezbaterii.

Sophorosyne fiind o virtute, este ajutată de laicizare.

La Homer Sophrosyne reprezintă bunul simț, zeii fiind cei ce îi fac pe oameni să și-l piardă sau
să-l găsească. Mai târziu ea va fii interpretată în mediul politic. Mediul religios având deja o
reprezentare a lui sophrosyne- Povestea lui Orestes- care după ce ajunge în locul numit Furiile
(după uciderea mamei sale) și este cuprins de mania, este nevoit să-și smulgă degetul pentru a
ajunge înapoi.

Dacă în mediul religios sophrosyne avea rolul acalmie, în politică ea primește rolul cumpătării.
Cei ce dețin puterea trebuie să aibă sophrosyne, adică virtutea de a nu-și dori mai multă putere.

Apariția celor care se dedică problemelor polisului dau lui siphrosyne acest înțeles pozitiv.

Solon- „Egalitatea nu poate da naștere unui război”, siphrosyne devine tot mai prezentă în polis,
odată cu gândirea că „nimic mai mult.”

Cetatea primește punctul de echilibru, Solon și clasa de mijloc reușesc să-și impună modul de a
gândi, polisul funcționează acum ca un cosmos, se acceptă dike-ul, se acceptă legea scrisă, iar
dreptatea nu mai este dată de jocul puterii ci de cel al tribunalului în care fiecare putea participa
în mod egal. Apare împărțirea după ordinea ierarhică.

Egalitate geometrică nu aritmetică a polisului.

Apare moneda de stat. Aristocrația ne mai având monopol asupra resurselor statului, apare
schimbul drept.

Acest schimb echitabil aduce schimbări în gândirea psihologică a elitelor,acestea nu trebuie să-și
dorească mai mult, trebuie să dea săracilor, să fie mărinimoși, astfel păstrându-se ierarhia socială.
Clasele mici rămân în categoria inferioară dar nu sunt nedreptățite și astfel se ajunge la egalitate.

Cetatea, după experiența tiraniei, ajunge la democrația propusă de Cleisthenes. Acum cele trei
categorii sociale sunt împărțite în mod egal în triburi după așezarea geografică nu după rudenie,
dispare ierarhizarea. Arche este deținut pe rând de o reprezentanță în număr de 50 de persoane din
cadrul celor 10 triburi, fiecărui trib venindu-i rândul său la conducerea polisului. Astfel lupta
pentru ajungerea dispare, fiind înlocuită de circularitate.