Contaminanți ai alimentelor.

Dioxine

A elaborat: Paladi Olga

 Dioxinele
Dioxinele sunt compuși chimici  foarte toxici care sunt poluanți organici persistenți (POP).
Majoritatea sunt produși secundari ai diferitelor procese industriale, iar în cazul bifenililor
policlorurați (PCB) și bifenililor polibromurați (PBB), fac parte din unele amestecuri produse.
Un grup aparte este cel al dibenzo-p-dioxinelor policlorurate (PCDD). Toate aceste substanțe
au potențial toxic și cancerigen. Cea mai toxică și cea mai studiată este 2,3,7,8
tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD)

2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD)

Cea mai cunoscută dioxină este tetraclorodibenzo-dioxina, – TCDD; așa zisa otravă Seveso
(toxină). Numele vine de la gravul accident chimic petrecut la Seveso. Chiar numai o milionime
de gram (1/1.000.000) concentrație pe 1 Kg. de greutate corporală poate deveni mortală pentru
organism.
 Formarea dioxinelor
Sursele de dioxine sunt:
•întreprinderi din aproape toate industriile în care se utilizează clor
•petrochimice și de celuloză și hârtie
•Instalațiile de incinerare a gunoiului în incineratoare
•în depozitele de deșeuri urbane
•la arderea uleiului sintetic de automobile
•a acoperirilor și a benzinei
În biosferă, dioxinele sunt sorbite de sol (acumulându-se în stratul superior). De acolo, ele sunt absorbite
rapid de plante și organisme de sol. Apoi, cu legume și fructe, precum și prin păsări și animale, intră în corpul
uman.
 
Dioxinele sunt produse secundare ale:
•materialelor plastic
•pesticidelor
•erbicidelor
•metalelor
•hârtiei și defolianților.
Dioxinele iau naștere prin procese de ardere efectuate la anumite temperaturi, unde sunt implicate clorul și
carbonul. Ca exemplu pot fi incendiile de păduri. De asemenea, la procesele de producție cu participare de
clor, pot fi generate dioxine.
Se apreciază că dioxinele iau naștere la arderi cu o temperatură de peste 300 °C, iar la peste 900 °C sunt
distruse.
La arderea unui kilogram de PVC se formează până la 50 micrograme de dioxine. Distrugerea lor efectivă este
posibilă numai la temperaturi de peste 1150-1200 grade Celsius.
 DIOXINE ÎN PRODUSELE ALIMENTARE

Dioxinele pot intra în produsele alimentare atunci când:

•Se utilizează zone contaminate cu dioxine pentru activități agricole (foste depozite de deșeuri,
zone situate în apropierea acestora, în apropierea orașelor mari, precum și obiecte din industria
metalurgică, rafinarea petrolului și industria chimică).
•Se utilizează materii prime (furaje) care conțin dioxine obținute prin mijloace industriale.

Pentru oameni, principala sursă de dioxine (98-99%) este alimentele.

Cele mai periculoase din punct de vedere al conținutului ridicat de dioxină sunt:
•carnea
•produsele lactate și peștele (vorbim în principal despre produse cu conținut ridicat de grăsimi).
Dioxinele se pot acumula în laptele de vacă (din punct de vedere al chimiei, laptele este o
emulsie de grăsime în apă, iar picăturile de grăsime conțin dioxine), unde conținutul lor este de
40-200 de ori mai mare decât în alte țesuturi animale.
Alte surse de dioxine pot fi diferite culturi de rădăcini (cartofi, morcovi etc.), astfel încât dioxinele
sunt acumulate în principal în sistemele radiculare ale plantelor (în părțile de suprafață de
aproximativ 10%).
 Criza puilor cu dioxina
Astazi noi o sa vorbim despre contaminarea chimica, anume contaminarea puiulor cu dioxina din anii 1999-
2000.
În anii 1999 in Belgia a avut loc o criză a dioxinei cauzată de furajele contaminate cu dioxine fiind hrăna
pentru animale. Problema a început la sfârșitul lunii ianuarie, când au fost procesate furajele contaminate;
cu toate acestea, notificarea oficială a crizei nu a avut loc până la sfârșitul lunii mai. Sursa contaminării a fost
o companie de prelucrare a grăsimilor, unde uleiul de transformator cu niveluri ridicate de bifenili
policlorurați (PCB) și dioxine a fost utilizat pentru fabricarea alimentelor de origine animală. La 28 mai
(săptămâna 21), autoritățile belgiene au dispus retragerea din vânzarea păsărilor și a ouălor belgiene; la 2
iunie, Comunitatea Europeană a extins interdicția și a ordonat distrugerea tuturor produselor alimentare
care conțin> 2% produse din ouă și a alimentelor care conțin pui produse în perioada 15 ianuarie - 1 iunie de
la fermele infectate; la 4 iunie 1999, guvernul belgian a emis un embargo comercial asupra produselor din
carne (carne de porc și carne de vită) cu un conținut de minimum 25% grăsimi, care nu se aplică produselor
lactate.
 Criza puilor cu dioxina
În Belgia, aproximativ 20 de companii colectează grăsimi animale din abatoare și le topesc într-o substanță
omogenă, care este vânduta pentru producătorii de alimente pentru animale. Este o comună practică
pentru a include grăsimile din deșeurile menajere colectate la centrele comunitare de reciclare a
deșeurilor în acest produs. În ianuarie 1999, la Compania flamandă de topire a grăsimilor Verkest, 40-50kg
de ulei mineral care conține policlorurat bifenili (PCB-uri; cel mai probabil ulei de la transformatoarele
aruncate provenind dintr-un deșeuri din Centrul de reciclare) a fost amestecat cu grăsimea si livrată la 10
producători de hrană pentru animale. Între 15 și 31 ianuarie, rezultă 500 de tone de hrană pentru animale
contaminate, conținând aproximativ 60-80 de tone de grăsimi contaminate cu 40-50 kg de PCB-uri și
aproape 1 g de dioxine, au fost distribuite la fermele de păsări și la o mai mică măsură, de asemenea, la
iepure, vițel, vacă și porc creșterea și creșterea fermelor, mai ales în Belgia. Cantități mici au fost exportate
în Olanda, Franța și Germania. În Belgia, 445 Ferme de păsări, 393 bovine ferme, 746 Ferme de porci (sau
un sfert de acest tip Belgia) și 237 Ferme de produse lactate (reprezentând 1,5% din numărul total de
produse lactate ferme din Belgia) au folosit furajele pentru animale de la 10 producători de hrană pentru
animale contaminate. În 500 de tone de furaje contaminate reprezintă un procent limitat din totală
cantitate de furaje produs și utilizat în Belgia, estimat la peste 28.000 tone / săptămână.
 Criza puilor cu dioxina
Criza dioxinelor a avut mai multe implicații asupra sănătății publice decât efectele directe ale
dioxinei asupra sănătății. În timp ce nivelurile de contaminare cu dioxină și rezultatele asupra
sănătății necesită proiecte de cercetare pe perioade lungi de timp, una dintre consecințele
directe ale acestei crize poate fi observată în numărul infecțiilor cu Campylobacter. Acest
eveniment unic a făcut posibilă investigarea retragerii anumitor alimente de pe piață și a
contribuției lor la dezvoltarea campilobacteriozei.
Campilobacterioza este o formă comună de diaree infecțioasă în țările industrializate; cele mai
multe infecții sunt sporadice și se crede că 80% din cazuri sunt transmise prin alimente.
Campylobacterul poate fi izolat din multe specii de animale sălbatice și domestice, care sunt în
mare parte purtători asimptomatici. Dintre animalele de fermă, păsările de curte și porcii sunt
infectate cel mai frecvent.
 Criza puilor cu dioxine
Figura 2 prezintă modelul, incluzând IC 95% calculat din cifrele din anii precedenți pentru o perioadă de 20
de săptămâni (mijlocul lunii aprilie până la sfârșitul lunii august, săptămânile 15-35), precum și numărul
efectiv pentru perioada respectivă din 1999. Campylobacter, după cum a fost analizat de rețeaua de
supraveghere a laboratorului santinelă, a înregistrat un IC de 95%, cu excepția perioadei de criză a dioxinelor
(de la 21 de săptămâni), când toate păsările de curte și ouăle au fost scoase din rafturile supermarketurilor.
Infecțiile cu Campylobacter între 23 și 26 de săptămâni în 1999 au avut în medie 94 de cazuri pe săptămână,
cu aproape 40% sub media așteptată de 153 de cazuri pe săptămână (model SD = 15 cazuri pe săptămână;
SD = deviație standard). După 4 săptămâni, interdicția a fost ridicată și numărul de infecții cu Campylobacter
a revenit la intervalul calculat de model. Producția de carne de pasăre, deși pe o perioadă mai lungă, a
revenit, de asemenea, la niveluri comparabile cu luna anului precedent (1998). În timpul crizei, nu a existat
nicio diferență în distribuția infecțiilor cu Campylobacter în funcție de vârstă sau sex comparativ cu restul
anului
 INTOXICAȚIE CU DIOXINĂ

Dioxinele provoacă o serie de boli grave, inclusiv:

formarea de tumori maligne
scăderea imunității
scăderea conținutului hormonului masculine
diabetul
impotența
endometrita
tulburările de învățare și tulburările mintale.
Principalul pericol al dioxinei este efectul său asupra celor mai importante sisteme ale:
•corpului - sistemele endocrine
•imune și cardiovasculare.
Copiii, cei slabi, bolnavii și vârstnicii sunt deosebit de vulnerabili.
Dioxinele au toxicitate acută și cronică, durata acțiunii lor latente poate fi destul de lungă (de la
10 zile la câteva săptămâni și uneori câțiva ani).

Când dioxinuleste ingerat la oameni sau animale, dioxinele se acumulează în țesuturile adipoase
și sunt extrem de lent (de zeci de ani) descompuse și excretate din organism (timpul de
înjumătățire din corpul uman este de până la 30 de ani). Dioxinele sunt de multe ori mai toxice
decât cianura de sodiu, stricnina, otrava curare.
 Influența dioxinelor asupra organizmului uman
Chiar și în concentrații neglijabile, dioxina provoacă modificări genetice în celulele persoanelor
afectate, provocând intoxicație cronică și crescând incidența tumorilor, adică are un efect
mutagen și cancerigen.
Semnele otrăvirii cu dioxină sunt:
•Pierdere în greutate
•Pierderea poftei de mâncare
•Dezvoltarea bolilor de piele
•Depresie acută
•Somnolență
•Tulburări ale sistemului nervos
•Tulburări metabolice
•Modificări ale compoziției sângelui
Multe dintre dioxine sunt agenți cancerigeni și teratogeni puternici. Odată ajunși în organism,
dioxinele acționează la nivel molecular, suprimând sistemul imunitar și interferând grav cu
procesele de diviziune și specializare celulară, acestea provocând dezvoltarea bolilor oncologice.
Efectul principal al dioxinelor asupra oamenilor se datorează efectului acestora asupra
receptorilor celulelor responsabili de activitatea sistemelor hormonale. Dioxinele invadează
munca complexă bine unsă a glandelor endocrine, „deghizându-se” ca hormoni naturali, dar,
nefiind astfel, perturbă funcționarea normală a întregului sistem al corpului - reglând
metabolismul, reproducerea, creșterea, dezvoltarea acestuia.
 METODE DE PREVENIRE A INTOXICĂRII CU DIOXINĂ

Spălați toate fructele si legumele cu atentie pentru a elimina clorofenolul din reziduurile de
pesticide.
Evitaţi strugurii și stafidele cu excepţia cazului în care acestea sunt în mod clar etichetate ca
produse biologice (crescut fără pesticide).
Evitaţi toate produsele care conțin ca ingredient ulei din semințe de bumbac (precum
chipsuri), deoarece sunt adesea stropite cu insecticide pe baza de clorofenol.
 Nu folosiţi săpunuri care conţin seu (cele mai multe săpunuri), deoarece sunt făcute din
grăsime animală.
 Evitaţi deodorantele care conţin "triclosan" (un clorofenol).
Evitați produsele de uz casnic si jucăriile ambalate in clorură de polivinil (PVC).
 A nu se încălzi mâncarea la cuptorul cu microunde in vase din plastic(mai ales la mâncarea
care conține grăsimi).
Combinația de grăsimi, temperaturi mari si plastic eliberează în mâncare dioxina care ajunge în
cele din urmă în celulele noastre.
 Se recomandă folosirea de vase de sticlă sau ceramică pentru a încălzi mâncarea.
Multe fast food-uri au renunțat la recipiente din spumă poliuretanică în favoarea hârtiei,
deoarece s-au găsit urme de dioxină în acestea. S-a subliniat că acelasi efect negativ îl are și
acoperirea vaselor cu capac de plastic în vederea gătirii mâncării în cuptorul cu microunde. Este
indicat folosirea unui șervet de bucătărie
 Concluzii
Prea multe soluții să scăpăm de dioxine nu avem, cu excepția eliminării
surselorpoluante. Nici măcar cu o dietă vegetariană nu scăpăm de riscul de a ne
intoxicacu periculoasele substanțe, fiindcă acestea ajung și în vegetale. Având în
vedere efectele marcante ale acestor substanțe asupra sănătății noastre,omenirea ar
trebui să privescă mai serios spre viitorul pe care cu forțe proprii l-am putea schimba.
Aici intervine, într-o mare masură constiința de mediu, un concept care are labază atât
o educație cât și o mentalitate ce cu adevărat ar trebui să-și aibă loculîntr-o
democrație curată.
Este un fenomen social ce ar trebui să existe la nivelulfiecărei persoane pentru a
putea porni într-un război împotriva poluării, într-obătălie cu propriile noastre
necesități pentru a putea schimba pozitiv influențareamediului înconjurător.Începând
cu anul 1920, nivelul de dioxine a crescut ca urmare a industrializării.
Scăderea nivelurilor de dioxine din mediu şi încercarea de a controla
acestfenomen de poluare a mediului a început în anul 1970 atunci când dioxinele
aufost recunoscute ca substanţe chimice cu toxicitate ridicată.Acestea produc o serie
de efecte nefaste asupra organismului uman.
 Bibliografia
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dioxin%C4%83
2. https://www.tocilar.ro/marketing/criza-dioxin
ei-din-belgia-33589
3. https://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online
/vezi-aici-ce-este-dioxina-si-ce-efecte-are-asu
pra-sanatatii-tale.html
4. https://grants.ulbsibiu.ro/sidpop/ro/informa
tii-utile/dioxinele/index.html
5. https://ro.sodiummedia.com/4165099-dioxin
-is-..-toxic-substances-list-of-potent-and-toxic
-substances